Am văzut „Nunta mută” (2008). Impresii?
Non-practice
Reamintire – de ce să spui lucruri pe care oamenii le știu deja? De ce să reamintești? De ce să aduci aminte din nou, și din nou?
Uneori postez în online lucruri banale. „Dieta mediteraneană e utilă, sportul ajută, somnul odihnitor și suficient e util.” De ce fac asta?
Despre timp – „There is not enough time to do all the nothing we want to do.” – Bill Watterson
În vremea Coronavirus, pare că avem mult timp. Oamenii stau acasă, multe lucruri altădată subînțelese se văd amânate pe termen nedeterminate sau eliminate complet.
„Ce să faci cu atâta timp liber?” ai putea spune. Lucrurile, însă, sunt ceva mai complicate decât par.
Fețele fricii
Sunt mai multe tipuri de frici:
- Poate să îți fie teamă pentru starea ta de bine.
- Poate să îți fie teamă pentru starea de bine a celor din jur.
Dacă, în vremea virusului, nu îți e teamă pentru tine, e alegerea ta. Dacă nu îți e teamă pentru binele celor din jur, problema devine universală.
Nu am un răspuns la asta, nu știu ce i-aș spune unei persoane care decide să zică „nu îmi pasă” (am întâlnit un caz real, n-am „rezolvat” nimic).
Consider că pentru a trece peste frică ai nevoie să pui în balans două lucruri:
- Ai nevoie de încredere, pentru a depăși frica.
- Nu ai nevoie de inconștiență, pentru a îți asuma riscuri care îți pot face rău ție sau celor din jurul tău.
Soluția e calea de mijloc, și balansul e greu de găsit. Poți începe prin a elimina extremele.
Separat de asta, văd uneori exemple de oameni care zic „hai să facem X, o acțiune considerată riscantă, pentru că …” (și aici intervine o argumentație, în opinia mea, slabă). Răspunsul meu »
Limitarea și libertatea
Lumea modernă caută să înlăture unele limitări. Prejudecăți, obiceiuri, tradiții, înfrânări, opriri, interziceri – toate par nemoderne.
Lucrul se aplică inclusiv pe plan personal – nu „dă” bine să fii liber.
Totuși, eu consider că limitările pot aduce o formă de libertate.
Să te înfrânezi de la ceva, să te oprești, să nu faci o acțiune, da, e posibil să îți aducă niște frustrări și sentimente de neîmplinire.
Pe de altă parte, libertatea pe care o ai în acțiunile pe care ți le permiți, compensarea prin supra-eliberare poate fi neprețuită.
Paradoxal, dacă te oprești în a face unele acțiuni, poate să îți dea un sentiment de eliberare pe alte planuri.
Exemple concrete de blocări, limitări și înfrânări pot fi multe. Experiența de eliberare de după trebuie însă trăită, nu prezentată ca argument teoretic.
Notă – pun o mare diferență între înfrânările asupra mea, și înfrânările asupra celor din jur. Dacă eu decid pentru mine o limitare, poate fi în regulă, dacă eu limitez libertățile celui de lângă mine s-ar putea să nu mai fie așa de în regulă.
Ce aș face dacă aș avea 10 miliarde de dolari?
Cred că sunt 2 rute diferite ale întrebării:
- Cum să cheltui 10 miliarde de dolari?
- Ce ai face diferit în viața ta dacă ai avea 10 miliarde de dolari?
Despre „The Irishman” (2019)
Am văzut The Irishman (2019). Joc actori OK, atenție trează, doar că mi s-a părut că au ales întâi actorii și apoi au ales scenariul, nu invers – întâi am ceva de zis, și apoi văd ce rol se potrivește. Nu am rămas cu o idee centrală.
Două decizii politice cu care nu sunt de acord
#1. PNL amână o Ordonanță prin care primarii să fie votați în 2 tururi. Au un interes aici, dar interesul partidului ar trebui să fie sub interesul binelui general.
#2. PLUS nu doresc ca Nicușor Dan să reprezinte Alianța USR-PLUS. Iarăși, consider că binele general e servit în acest caz cel mai bine de Nicușor Dan (chiar dacă oponentul ar fi Vasile Voiculescu).
Luptă între „Să ne fie nouă bine” vs. „Să fie bine țării”.
Par cuvinte goale.