În anii 1992, Michael Jackson a avut un concert în România. Rețin expresia folosită de fani: „Michael, we love you!”.
În perioada respectivă, îmi placea muzica lui.
Îmi cumpărasem niște măști de carton care îl imitau pe Michael.
Aveam și cartea scrisă de La Toya Jackson (Michael, Me and the Rest of Our Lives: La Toya Jackson, Patricia Romanowski). Cartea m-a întristat, nu m-am bucurat să o citesc.
Am mers să văd Michael (2026) cu așteptările setate de carte – îmi place muzica lui Michael, viața lui e însă complicată.
Am regăsit un cântăreț foarte vulnerabil, deschis și prietenos, uneori agățat de copilărie.
Filmul m-a întristat, și în același timp mi-a plăcut.
Mi s-a părut un film greu, dar în același timp mi-a plăcut să descopăr mai multe.