(de văzut și Despre ortodocși)
Apar, periodic, pe grupuri ortodoxe, mesaje că Horia-Roman Patapievici ar avea ceva împotriva poteului Mihai Eminescu.
Horia-Roman Patapievici nu spune că Eminescu e cadavrul din debara, ci că unii cred asta. E o scoatere din context.
E ca și cum aș zice: „Unii cred că avioanele zboară pe jos”, iar cineva ar zice „Olivian zice, citat «avioanele zboară jos»”. Păi nu zic asta.
„Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-și faca un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca și ieri, se dovedește a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu își permite să nu fie în pas cu modele.”
Sursa și detalii »
Alții spun, din cartea Politice, despre „Jigniri grave împotriva […] românilor!”. Nu a românilor, ci a românilor care după comunism l-au votat pe Ion Iliescu. După zeci de ani de comunism, românii după Revoluție votează cu Iliescu. Acesta e contextul.
Horia-Roman Patapievici: „Când am publicat politicele s-a produs prima polarizare: naționaliștii au identificat în mine dușmanul poporului român pentru că eram sever, critic și aplicam vulgatei naționale o privire necruțătoare. Ea era orientată mereu și mereu și mereu și mereu, de exigența pe care o aveam față de etnitatea noastră ca popor și națiune. Criteriul meu nu era comparația cu occidentul, ci scrutarea faptelor noastre în raport cu ideea mea de demnitate. (Lucruri din istorie) direct falsificate și care foloseau de fapt ca alibi pentru ce? Pentru atitudini lașe, conformiste ori nedemne din prezent.”
Sursa »
Am auzit într-un podcast despre o doamnă care în fața unei cruci (era la catolici) se răzvrătea în fața Mântuitorului. Făcea scandal. Paznicul a vrut să o oprească, să nu mai facă spectacol. Preotul i-a zis să o lase să se manifeste, că se roagă.
„după cum primite vor fi fost și giumbușlucurile măscăriciului de la „Notre-Dame (din nuvela lui Anatole France), acela care seara după o zi de truda și tumbe, intră în mareața catedrală, își scoate din traistă uneltele lui de pehlivan și începe a înghiți foc și a face tot soiul de năzdrăvănii în fața icoanei Maicii Sfinte cu Pruncul în brațe, spre indignarea paraclisierului care se pregătea să-l alunge cu aspră admonestare dacă nu ar fi văzut, înfiorându-se, cum Prea Curata coboară din icoana spre a-i șterge saltimbancului sudoarea de pe frunte cu propria-i mahrama, în vreme ce Pruncul râde și bate din palme;”
Sursa »
Călugărul nu-i purtător de haine negre
După multe încercări, văzând diavolul că nu-l poate birui pe Sfântul Antonie cel Mare, a stat la taifas cu el. Sfântul Antonie l-a întrebat pe diavol dacă sunt mulți călugări în iad.
– Călugări?! nu sunt, a spus diavolul.
– Cum așa, se miră Sfântul Antonie, doar au fost și sunt monahi nevrednici.
– Nu-i nici un călugăr, afirmă din nou diavolul.
– Poate că sunt și nu-i știi tu, stăruie Sfântul Antonie.
– Pe toți îi știu, nu poate fi vreunul despre care să nu fiu informat!
Iar sfântul se tot mira și se minunează.
– Aha! strigă deodată vrăjmașul, știu la ce te gândești: la oamenii aceia îmbrăcați în negru de sus până jos, purtând un soi de tichie pe cap și un văl deasupra-i. Da, din aia, avem o mulțime, de oameni în negru nu ducem lipsă, dar călugări, să știi, călugări nu avem măcar unul.
Sursa »
Mai e și asta:
Natasha Romanoff / Black Widow: I don’t judge people on their worst mistakes. – Blog de Olivian Breda.
Sfinții au avut, unii din ei, vieți lungi. Poate de-a lungul vieții lor au făcut și lucruri greșite. E firesc să judeci pe cineva strict pentru ceva punctual, acum mult timp?
De văzut, pe tema asta: Dubla măsură – Andrei Pleșu.
Textele din „Politice” sunt de la începutul lui ’90. Au trecut aproximativ 30 de ani.
De văzut și: Cum a devenit H.R.Patapievici cel mai nepopular roman in viata? – HotNews.ro.
Citește mai departe
