Discut mai jos despre un principiu de productivitate o idee mai atipic – dacă îți dorești să crești eficiența unei acțiuni, în loc să încerci să reduci impactul acțiunii, și să o rezolvi doar pe aceasta, adună mai multe elemente similare, până o să te forțezi să devii mai bun.
Non-practice
Despre “Chiritza în concert” – după Vasile Alecsandri și Matei Millo; spectacol concert de: Ada Milea
Am văzut astăzi spectacolul “Chiritza în concert” – după Vasile Alecsandri și Matei Millo, spectacol concert de: Ada Milea -, în varianta online, pe site-ul Teatrului Național Cluj-Napoca. Mai jos, impresii.
Arte – un nou început
Sunt în prima zi la Năvodari, după aproape 2 ani de București. Și m-am tot gândit să lansez un proiect, în care să mă axez pe arte. Mai jos, detalii despre proiect.
Site-ul unde voi posta este https://olivian.ro/arte/.
Năvodărean
M-am născut în București, în 2001 am început să urmez ASE – REI în București, am continuat cu un master la SNSPA, și tot felul de joburi, inclusiv freelancing, până în 2015, când am plecat la Londra. După un an de Londra și 2 ani de Năvodari, am revenit în octombrie 2018 în București, unde am avut un job și am urmat un master pe Securitate Informatică. Iată-mă azi, plecat a doua oară din București, de data asta nu spre Londra, ci spre Năvodari. Mai jos, câteva impresii de la mutarea mea de azi dinspre București spre Năvodari.
“I’m a perfectionist!”, and why that could be an undesired mindset
You might hear from time to time that, at a job interview, whenever you are asked what are your weak points, you should say something which might look negative, but is considered positive by some employers – “I’m a perfectionist! I strive too much to make everything perfect! I do have this problem!”. Surely, people saying this at job interviews know that that’s not real, in a lot of cases, and they only tell it to impress.
I’ll have a look below at why my thinking on the matter is that the issue really is a problem, not only for the person saying it, but also for the employer. I’ll use personal examples.
“Nu știu!” – o expresie puternică
Am tendința să mă repet. Uneori, mă și stresez. Combinate, cele două, mă fac uneori să zic “Nu știu mă ce să zic despre asta! Nu știu! Nu știu!” (precipitat).
De ce cred, totuși, că răspunsul meu nu e de lepădat?
Aparent, să zici “Nu știu!” și să mai și insiști cu asta, e o eroare. Dar eu cred că această mini-umilință și recunoaștere a neputinței în anumite aspecte poate avea și un sens pozitiv.
Întâlnesc uneori situații în care întreb pe cineva ceva și persoana își dă cu părerea, fără să fie evident că:
a. Nu e 100% sigură (acea persoană) de răspuns. Uneori, o persoană se poate simți forțată să zică ceva, chiar dacă în mod normal, neîntrebată, nu ar face o anumită informație;
b. Nu e persoana în măsură să decidă. Aici problema e că sunt persoane care răspund în locul altor persoane – “Eu cred că X ar zice …” (uneori omițând “Eu cred …”, și zicând direct afirmația).
Consider că e util acest “nu știu”, dă mai multe libertăți decât închide drumuri.
Despre partea cu “stresat”, da, aici ar fi mai bine să nu mă stresez. Poate da, poate nu, nu știu.
Scenariu: “SUB-PUNCT” de Olivian Breda
Bună, mai jos, un scenariu pe care l-am făcut pentru “Atelier de Scenaristică – Cum se scrie un film” cu Vlad Trandafir – Fundația Calea Victoriei.
Îl puteți și descărca în format PDF (recomand!).
Despre “The Sound of Music Live!” (2013)
Am văzut “The Sound of Music Live!” (2013), cu ocazia spectacolelor de pe canalul The Shows Must Go On! – proiecție anunțată aici. Impresii? (cu spoilers!)