Uneori, am nevoie să vin cu idei noi. Câteva soluții în acest sens:
Toate astea mă ajută să am mai multe idei.
Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii:
„Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.”
Toate bune și frumoase dacă aplic citatul asupra mie însumi. Dacă eu vreau să fiu prieten cuiva, consider că definiția se poate aplica.
Dacă eu însă aplic starea de prietenie asupra altcuiva, nu consider că este necesar ca acea persoană să îmi răspundă pozitiv la orice moft. Dimpotrivă, pot aprecia un prieten pentru anumite calități, iar sentimentul să nu fie reciproc.
În engleză este o stare de uimire / admirație – „awe”. Poți fi umit / admirativ față de cineva, chiar dacă sentimentul nu e reciproc.
Încă ceva, tot același autor, dar și Andrei Pleșu – aproapele (și, zic eu, prietenul) ți-l faci tu – când ajuți pe cineva, când spui o vorbă bună, când depui un efort pentru o persoană, poți să îți faci din necunoscut un apropiat al tău, și, după mai multe interacțiuni, poate fi chiar prietenul tău, chiar dacă la prima vedere nu pare așa.
Pornesc de ce a declarat Ion Țiriac:
„„Corupție există în toată lumea asta și la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cârnat. Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic”, a mai spus Țiriac.”
Joker – foarte puternic, memorabil, cool, deștept, incitant și cu scenariu bun, dar cu emoții negative la final. Nu am avut nicio idee în urma filmului.
Parasite – cu suspans, inteligent, emoțiile cu care am rămas mi-au plăcut, nicio idee la final. Mi-a amintit ca stil de filmele lui Quentin Tarantino.
Legat de votul la prezidențiale, din candidații cu ceva șanse de reușită, opinia mea e așa: nu doresc să iasă PSD la guvernare, apoi Mircea Diaconu e susținut de ALDE / PRO România, iarăși, în opinia mea, un lucru negativ. Avem doi de „Nu”. Problema cu cei din „Da” e că dacă votezi un candidat dintre USR/Plus și PMP, oricare din ei, asta scade șansele celuilalt. Aș merge în turul 1 pentru unul din ei. Iarăși, dacă în turul 2 nu sunt unii din cei cu care am votat în turul 1, aș vota cu actualul Președinte.
Ordinea de vot, pentru mine, ar fi:
1. Theodor Paleologu / Dan Barna
2. Klaus Werner Iohannis
Nu îmi exprim clar opțiunea la 1., dacă aș ști clar că unul din ei are șanse reale, probabil l-aș susține pe acela.
Am impresia că opțiunile mele de pe locul 1 ar face mai bine să acorde unul altuia prioritate – „Mă retrag, pentru ca opțiunea cealaltă să reușească”. Sper să mă înșel, dar am impresia că competiția dintre ei 2 duce la o situație asemănătoare votului din anul 2000, când am avut de ales între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor pentru că voturile s-au împărțit între mulți candidați, și asta a dus la opțiuni foarte limitate în turul 2.
The fragment below is about freedom. It’s taken from Michael, Brother of Jerry, by Jack London. It’s a very powerful text, which can be summed up as:
“Courage is knowing it might hurt and doing it anyway. Stupidity is the same. And that’s why life is hard.” – Jeremy Goldberg.
I like the text fragment a lot.
Attention! The text below is very aggressive!
Vedeți aici pactul PSD » (mai jos, o imagine cu principalele puncte, sintetizate).
I’ve just seen Toy Story 4 (2019) at the cinema. Below, my feed-back, with spoilers.
Câteva idei după vot:
Hai România!
De văzut și un articol foarte bun: Night King a fost răpus, dar Cersei încă mai croșetează scenarii. Și: Sociollogica: Observații rapide după alegerile europarlamentare.
