Cum e în Londra? (varianta octombrie 2015)

De ce scriu articolul?

Sunt 3 tipuri de oameni care o să vadă linkul către articolul de față – 10% o să fie indignați de ce scriu, pe diferite motive, probabil toate justificate. Pentru 80% articolul nu va însemna mare lucru, nici în bine, nici în rău. Pentru 10% va însemna, sper, vreau, m-aș bucura, ceva. Pentru acești oameni am scris articolul.

Aveți multe motive să nu citiți articolul. Dacă vreți să treceți peste ele, și să citiți, totuși, articolul, vă invit să intrați. Dar nu vă descălcați, intrați așa, că la Londra oamenii intră încălțați în casă.

Notă UK = United Kingdom (Marea Britanie).

Video

Prin aprilie, încep să aplic. Am primit un mare ajutor cu CV-ul și scrisoarea de intenție pentru un job în Germania (Simona Cimpoieru).

Înarmat cu o aplicație ceva mai profesionistă, aplic inițial în alte țări decât UK. Când am „descoperit” site-urile din UK, am aplicat foarte mult pe ele. La un moment dat, aplicam doar pe 2 site-uri, noile joburi care apăreau pe ele erau suficient de multe cât să am de lucru doar cu acelea două.

Aplicam la 30-100 de joburi pe zi, cu scrisoare de intenție personalizată 100% (în sensul că scriam scrisoarea de intenție pentru fiecare job în parte).

Am făcut un macro de Word și am început să salvez unele din textele cu care aplicam (dacă găseam lucruri similare de la un job la altul), așa că, de la un punct încolo, mi-a fost ceva mai ușor să aplic la joburi.

Două lucruri s-au întâmplat care sunt relevate în acest moment, înainte să primesc oferta din Tenerife, Spania:
1. Pe 1 iunie am o discuție inițială (am mai avut și altele, aceasta era „inițială” în sensul că era prima discuție) cu un recruiter din UK. Pe 2 iunie, înainte să am confirmarea jobului din Spania, domnul de față continuă interviul, cu întrebări tehnice. Primesc oferta din Spania, îi spun recruiter-ului că deja am o ofertă. Mă sună, și îmi spune că jobul pe care îl oferă în UK e mult mai bine plătit, îmi spune pentru prima oară să nu plâng (urma să îmi mai spune). Îmi zice că interviul urma să aibă loc joi, 11 iunie, ora 16, în Londra. Problema era că aveam bilet de avion în ziua respectivă pentru Tenerife, și deja spusesem „Da” în Spania. Inițial, m-am gândit să accept interviul, am stat și m-am gândit. M-am sfătuit cu mai multe persoane, și majoritatea mi-au spus să merg în Spania. Am refuzat oferta de interviu.
2. La final de mai, pe 21, aplic la o agenție digitală. Persoana cu care am avut interviul tehnic inițial mi-a spus că i-a plăcut ce am răspuns la întrebările tehnice, dar ar dori și o discuție detaliată. Trece timpul însă, și deși i-am spus că sunt în discuții avansate cu o persoană în Spania, nu programăm interviul. Primesc oferta din Spania și anulez interviul pe job, rămânând să avem o discuție pentru posibilități de freelancing.

… și vine 2 iunie, după-amiaza, și jobul din Spania dispare.

Două lucruri:
1. Reiau discuția cu recruiter-ul din UK, care îmi propune din nou să am interviul joi, ora 16. Spun „Da” și rezerv biletul de avion.
2. Reiau discuția cu persoana interesată de freelancing, avem interviul, dar nu putem colabora, în principal din dificultăți logistice, dar îmi propune să colaborăm în regim de freelancing și mă recomandă la o agenție, urmând ca, dacă nu iese, să mă recomande la o alta.

În paralel, am discuții cu altă companie, căreia, iarăși, îi spusesem că am găsit de lucru, și, pe baza faptului că urma să fiu în Londra, programez un interviu.

Aveam, în acest moment, 3 interviuri stabilite în UK:
– Joi la ora 16.
– Vineri dimineața.
– Luni după amiază cu prima agenție recomandată de persoană cu care am avut probleme logistic.

În momentul de față, am trimis un mesaj pe LinkedIn unui recruiter, care mi-a programat un alt interviu, joi dimineață, și un altul, vineri după-amiază.

Aveam, așadar, înainte să plec, 5 interviuri stabilite, și dacă interviul de luni nu ar fi reușit, teoretic, aș fi primit recomandare pentru încă un interviu.

Mi-am pus tot ce am strâns în 10 ani de stat în București în 4 bagaje, am plecat spre Londra.

Am stat inițial la Montana Excel Hotel London near King’s Cross and St. Pancras, vreo 2-3 zile.

Ulterior, m-am mutat la Hostels in Greenwich – St Christopher’s Inns.

Interviul de joi dimineață a ieșit bine, așa că recruiter-ul m-a recomandat mai departe la o agenție, fără să știe că aveam deja, luni, interviu cu ei.

Interviul de joi, ora 16, a ieșit atât de bine, încât recruiter-ul a spus că îmi va căuta și alte joburi (din toți cei care fusesem la interviu ziua respectivă, fusesem, mi s-a spus, cel mai bun).

Din cele 5 interviuri stabilite, am reușit la unul, și, după ce am aterizat miercuri, 10 iunie, deja luni, 15 iunie am avut job și o săptămână după, pe 22 iunie, am început lucrul.

Despre bagaje

M-am interesat de făcut bagaje, dar timpul se scurtase radical. Planul meu era inițial să am bagajul gata joi, acum trebuia să am bagajul gata marți. Existau variante cu trimis pachet prin firme de curierat, dar în principiu era complicat să faci asta fără să știi când va fi gata bagajul,

Cum e în Londra?

Există o metaforă clasică cu un elefant, care e pipăit / atins diferite persoane, legate la ochi. Și fiecare percepe elefantul diferit – pentru unul poate fi o spadă (colți), pentru unul o funie (coadă), pentru unul un perete (pielea), pentru unul un ventilator (din cauza curenților de aer aduși de urechi), pentru unii un șarpe sau un copac (trompa și piciorul).

La întrebarea „Cum e în Londra?” răspunsul meu va fi corect și greșit în același timp. E corect, în sensul că, cu siguranță, imaginea pe care o proiectez e cea din mintea mea, atât cât mă pricep eu să o exprim. Și e foarte greșit în sensul că percepția altora va fi radical diferită.

Marea Britanie are mulți oameni, care fac multe lucruri, în zone diverse, care sunt în anumite comunități și au anumite contexte. Dacă întrebi 100 de oameni cum e în Londra, vei primi, probabil, 100 de răspunsuri.

Cu toate astea, răspunsul meu are sensul lui, și, deși greșit, e o fărmâ de adevăr pe care risc să v-o prezint ca adevărată. Nu e realistă, nu e completă, e subiectivă, dar, în pofida greșelior sistemice (în ansamblu, e greșitsă spui că, la modul general, în Londra e așa și pe dincolo), ea merită povestită.

GBP = Liră sterlină. În prezent, o liră e foarte aproape de 6 lei. Deci, când zic mai jos, că o pâine costă 1-2 lire, înseamnă că o pâine costă între 6 și 12 lei. Și când zic chirie de 300-800 de lire pe lună, înseamnă că chiria costă între 1.800 de lei (minim, condiții slabe) și 4.800 de lei pe lună.

Despre sistemul bancar

Este gratis folosirea unei bănci. Te duci la bancă cu toate actele, nu plătești nimic, nu pleci cu un contract, îți vine totul pe email și prin poștă. Nu te costă nimic-nimic, banii merg de la compania angajatoare la bancă, ai Internet banking, securitate, etc. Retrageri gratuite, ordine de plată gratuite, încasare gratuită. Ai limitări de tipul – ai nevoie de un venit lunar virat pe cardul de salariu (1), dacă faci plata cu cardul internațional, ți se ia comision (2) sau dacă încerci să plătești și n-ai bani pe card ești taxat (3). Dar, la modul general, dacă ești atent și chibzuit, zero costuri.

Te îndeamnă să treci de la o bancă la alta. Sunt vreo 2 bănci care dau 100-150 GBP doar ca să treci de la banca A la banca B. Alte bănci au un sistem prin care dacă stai un an la ei, ai dobânzi bune. Și alte asemenea.

Dobânzi bune. Dobânzile la euro și lei mi se par mai mici decât ce poți obține la unele bănci în UK (5%). Cei 5% sunt excepția, nu regula, dar în România excepții de genul ăsta lipsesc.

Multe sisteme de tip „faci o plată în felul X (plăți lunare, sau plăți contactless) și primești discount/reducere”. Mă aștept ca la direct debit (plăți lunare automate) să aibă comisioane bune, pentru că am văzut reduceri pe baza acestui lucru. Și, iarăși, dacă faci plăți contactless (fără să mai pui PIN-ul, doar apropii cardul, și ți se iau banii de pe card, în limita unei sume maxime).

Am văzut mai multe bănci din UK în care am fost uimit de cât de slab era sistemul informatic. Monitoare CRT sau LCD slab, Internet Explorer, sisteme informatice OK, dar nu neapărat optimizate.

Despre sistemul de telefonie

Rețeaua din UK are acoperire mult mai slabă ca în România. Nu tu metrou, nu tu unele zone. Vorbesc aici de Londra, care, deși mare, nu se compară la suprafață cu România.
Sunt zone în Londra unde firme mari de telefonie nu au semnal. La metrou, probabil nicio firmă nu are semnal (nu știu dacă e ceva cu protecția la radiații sau lene).

Viteza de Internet e mai slabă ca în România, și, desigur, dacă nu ai semnal la telefon, nu ai nici Internet.

Cel mai ieftin plan începe pe la 10 GBP, dar ai, în banii ăștia undeva între 200-1.000 de minute naționale, cam tot atâtea SMS-uri și cam toți atâția MB de date. Dar, de obicei, la 10 lire te apropii de 200, nu de 1,000.

Pe la 20 de GBP pe lună ai minute, SMS-uri și MB undeva în zona de 1,000.

120 de lei pentru un pachet care în România e pe la 30-50 de lei. În condițiile în care acoperirea și viteza de transfer date sunt mult superioare.

Despre viteza de Internet

Nu vă dau statistici, dar știți probabil că România e în top 5 țări din lume la viteză de Internet. Explicația mea e că românii au trecut direct de la Internetul prin telefonie fixă (Connex) la cablu. Nu avem penetrarea cea mai mare (în sensul că sunt multe persoane din România care nu au acces sau nu folosesc Internetul), dar oamenii care au Internet au, în medie, viteza la Internet în top 5 din lume (sunt statistici care ne pun în top 3).

Ei, în UK, din motive care îmi scapă, Internetul merge prost. Dar prost rău de tot. Și lucrul ăsta e văzut ca pe ceva firesc, e normal să se întâmple așa.

Am citit că Internetul are costul de oportunitate uriaș. Costul lui e infim (costul abonamentului + dispozitivul de conectare la Internet), în schimb valoarea percepută e uriașă. Era un studiu „dacă ați dispune de suma X, ați sta fără Internet până la sfârșitul vieții?” Și pentru mulți, schimbul era ne-echitabil, în sensul că Internetul valora mai mult decât o sumă mare de bani.

Ei bine, din acest punct de vedere, faptul că Internetul merge greu în UK e, pentru mine, un mare paradox.

Despre ajutorul persoanelor cu handicap

E mult mai bine implementat ca în România. Dacă ești în cărucior, și în UK ai unele probleme, în sensul că nu toate stațiile de metrou au facilități, nu toate bordurile sunt făcute în așa fel încât să le urci ușor, etc. Dar, la modul general, ai mai multe facilități. Nu am văzut rampe pentru persoane cu handicap la toate magazinele, dar n-am văzut nici rampe făcute în bătaie de joc (sunt rampe în România cu unghiuri de 30-45 de grade, imposibil de folosit, sau unele acoperite cu gresie, foarte periculoase în combinație cu gheața.

Despre autobuze

În general, se respectă programul, dar, tot în general, dacă afară plouă e tendința să fie aglomerat la autobuz, și mai multe mașini pe stradă, și atunci totul devine ceva mai haotic. Autobuzul vine, dar mai greu, face aceeași rută, dar mai încet, și tot așa.

Din ce am auzit, nu mi s-a întâmplat – sunt și în UK autobuze în care nu poți urca, pentru că sunt prea aglomerate, sau dimineți în care rutele principale de metrou sunt atât de aglomerate încât nu poți urca în metrou.

Despre coșuri de gunoi

Am văzut mai multe peroane fără coșuri de gunoi, cred că e ceva protecție împotriva curenților de aer, care pot lua gunoaie și arunca în fața trenului. Așa că au eliminat coșurile de gunoi complet din mai multe stații.

Mi s-au părut mai rare ca în România, dar, la modul general, mai bine întreținute. Au și ei tomberoane defecte, gunoi care dă pe afară, lucruri tipice. Dar, dacă compari 100 de tomberoane din UK (repet, sunt ceva mai rare) cu 100 de tomberoane din România, în UK probabil vor fi mai bine întreținute.

Despre parcuri

Multe, dese, mari, frumoase, bine îngrijite. Cel puțin cele pe care le-am văzut eu.

Cost transport

Cea mai bună parte a sistemului lor de taxare din metrou e că e teribil de corect. Au făcut tot posibilul să fii taxat cât mai puțin, în anumite limite. Tot ce ai de făcut e să validezi un card la urcarea și coborârea în vehicul, și, în funcție de traseul pe care l-ai parcurs, ești taxat. Clauzele de excepție („în general costă atât, dar între ora X și Y e mai ieftin, sau poți călători mai mult timp înainte și înapoi, atât timp cât nu ieși la suprafață, dar nu mai mult de Z ore consecutive”) fac sistemul teribil de alambicat. Știi cu siguranță că o singură călătorie nu costă mai mult de 2,8 lire și că o călătorie de o zi costă undeva pe la 10 lire, călătorii nelimitate. DAR o călătorie de la A la B diferă de ora din zi la care mergi, de cât îți ia (nu poți să te urci în metrou dimineața și să te dai jos seara fără să plătești mai mult), tot felul de clauze și subclauze care te fac să te urci în metrou cu o vagă siguranță că nu vei fi taxat foarte mult, dar și cu o certitudine – că nu înțelegi mare lucru din cât vei plăti.

În România, o călătorie cu metroul costă undeva între 0.5 și 2 lei, depinzând de tipul de bilet pe care îl iei (lunar, 10 călătorii, zilnic, două călătorii). Știi clar absolut tot, nu ai nicio surpriză. Dar, da, dacă mergi doar o stație de metrou e cumva incorect să fii taxat ca atunci când schimbi două magistrale de la un cap la altul. Ei bine pentru această incorectitudine, englezii au preferat să facă un sistem ultracomplicat.

Cea mai slabă parte a sistemului de transport e că metroul, deși subvenționat, costă foarte mult. 2.8 lire în Londra fac cam cât o călătorie cu un taxi în București. Tariful de o zi (nelimitat) în Londra e cam cât tariful pe un abonament cu 62 de călătorii (echivalent cu 2 călătorii pe zi) în România.

Da, știi constant tot felul de lucruri, ai informații (cât plătești, cât ai pe card, istoric călătorii și alte asemenea), dar, când tragi linia, observi că este foarte scump.

Cost chirie

Ai de ales, la chirie, între următoarele avantaje: aproape de muncă, ieftin, zonă bună (parc, lipsă infractori). Dacă vrei două din ele la nivel decent, nu poți să o ai pe a treia, aproape întotdeauna ai de ales 2 din 3. Dacă vrei neapărat unul din criterii, probabil renunți chiar la ambele celelalte două.

Ce mă surprinde constant e ușurința cu care oamenii renunță la criteriul „aproape de muncă”.

În România locuiam la 25 de minute de Unirea în principal legat de faptul că mi se gătea / spălau rufele, și zona era decentă, și distanța față de centru, deși non-nulă, nu era mare. Nu aș fi vrut să stau la 45 de minute de Unirea.

Când am venit în Brentford, am căutat o locație aproape de muncă și de metrou, în același timp, și prima casă pe care am găsit-o era la 2 minute de metrou și 10-12 de muncă. Am luat-o instant. Am fost să vizionez o altă locuință, la 15 minute de muncă, și vreo 20-30 (nu știu exact) de metrou. La momentul respectiv, am considerat că voi face drumuri în Londra mai des, lucruri care ulterior nu s-a confirmat.

Ca principiu general, însă, revin la uimirea mea – oamenii nu aleg casă aproape de birou. Sunt multe motive pentru care ai face asta, dar aproape niciunul nu „ține”.

#1:
STUDIU: Persoanele care locuiesc departe de serviciu sunt mai deprimate si stresate: Cei care petrec foarte mult timp pe drumul de acasa pana la serviciu sunt mai deprimati si stresati decat cei care locuiesc aproape de munca, arata un studiu realizat de la cercetatorii canadieni.

#2: Ditching Your Commute Is the Happiness Equivalent of a $40,000 Raise
„The number comes from National Geographic fellow and author of Thrive: Finding Happiness the Blue Zones Way Dan Buettner. In an interview with NPR, Buettner says:
When you look at Americans’ day-to-day activity … the top two things we hate the most on a day-to-day basis is, No. 1: housework and No. 2: the daily commute in our cars. In fact, if you can cut an hourlong commute each way out of your life, it’s the [happiness] equivalent of making up an extra $40,000 a year if you’re at the $50- to $60,000 level. Huge … [So] it’s an easy way for us to get happier. Move closer to your place of work.”

Unde să stai în Londra?

Există varianta Stay With Locals & Make Travel Friends | Couchsurfing, nu am testat-o, e și o chestiune de noroc. Mi se pare destul de intruziv față de un om, și am senzația că cer un serviciu fără să ofer nimic în schimb. Nu obișnuiesc să călătoresc în interes pur turistic, dacă aș face asta, posibil să fie o opțiune OK. Am încă dubii.

Pentru o perioadă scurtă, merită să luați în considerare hosteluri. Condițiile sunt de obicei rele, mulți în cameră, băi și dușuri comune (private, desigur, dar comune), mic dejun. Pe principiul „merge”.

Puteți căuta short term accommodation (cazare pe termen scurt) în Londra, mie însă mi se pare așa de complicat să negociez, să mă zbat, să fiu sigur, încât prefer hostelurile.

În fine, hoteluri.

Dacă stați pe termen mai lung, închiriați cu Gumtree | Free classified ads from the #1 classifieds site in the UK.
Eu mi-am găsit locuința cu acest site.

Am auzit lucruri bune de:

• SPARE ROOM for flatshare, house share, flat share & rooms for rent

O amică mi-a recomandat site-urile:

• Where Next? – top travel recommendations and hotel deals
• VirtualTourist – Travel Guides, Hotel Reviews, and Forums
• Flatshare London & Rooms to Rent London

Pentru networking în Londra:

• Matador Network – travel culture worldwide
• Romani in UK | Romanians in UK | Comunitatea virtuala a romanilor din Marea Britanie – Anunturi > Munca
• Forum – Anunturi – Romani in UK – ROMANi ONLiNE
• ROMANI IN UK | Comunitatea Romanilor UK

Aveți la linkul de mai jos multe resurse despre viața și mutarea în Londra, multe criterii de luat în considerare: Planning to relocate within the UK for a better job? Some information you might consider

Cumpărături online

Când am ajuns prima oaă în Londra, în 2013, m-am convis că prețurile sunt mari. La a doua / treia vizită, mi s-a confirmat părerea. La mutarea din 2015, inițial am mers în magazine ceva mai scumpe decât media. Sainsbury’s, Tesco express, și mai multe săptămâni mi-am făcut cumpărăturile astfel. M-am stabilit în Brentford și nu am știut unde sunt supermarketurile din zonă, așa că, la început, am comandat online. A fost o gafă pe două planuri – am cumpărat produse cu mare diferență între ce vedeai online și ce primeai ulterior (două cești de ceai/cafea foarte mici, un portofel foarte mic, o cratiță de aluminiu foarte subțire și de slabă calitate, niște săpunuri de măsline cu miros oribil, tastatură cu layout/poziționare taste pentru UK nu SUA, aparat de bărbierit non-ideal, trepied cu probleme cap filmare, cămăși prea mari pentru mine, bureți de bucătărie la preț mare, oală pentru microunde mică, detergent scump).

Am dat lista completă a produselor cu probleme. Unele din ele s-au rezolvat singure (o oală a venit spartă), pentru altele am cerut retur, pentru majoritatea am ignorat problema, și mi-am asumat greșeala.

Când am descoperit că sunt și magazine (fizice) pe de o parte mai ieftine decât Amazon (online), și, pe de altă parte, care îți dau posibilitatea să vezi produsul înainte de achiziție, am cumpărat niște produse în acest fel.

Gafa e mai neplăcută că rămâi cu produsele slabe – detergent încă mai am, portofelul mă va ține câțiva ani, cratița de aluminiu deși arată rău o voi mai folosi și așa mai departe.

Pe de altă parte, am și o listă luuuungă de achiziții online de care am fost mulțumit.

Ca o concluzie generală:

• Merită să cumperi de Black Friday sau zile de promoții mari (Amazon Prime Day pe Amazon, Black Friday) cam orice.
• Dacă un produs de tip „tehnologie” e la promoție (reală, nu simulată) în online, în general merită cumpărat. Dacă poți aștepta Black Friday, probabil ai șanse să prinzi o reducere mai bună.
• Întotdeauna, în România, merită să cumperi camere foto / video de Black Friday. Și electronice, dar mai puțin, și nu orice model, ci pe principiul „vreau o mașină de spălat, nu o marcă și un model anume de mașină de spălat”, „vreau o memorie RAM, fără să mă intereseze una anume”.
• Unele haine le poți cumpăra online, dar ar fi bine ca, spre deosebire de mine, să fii sigur că măsurile ți se potrivesc.
• Nu am cumpărat alimente online, dar mă tentează gândul. Nu știu 100% sigur.
• Dacă fac cumpărături „fizice”, prefer să „leg” lucrurile. Fie cumpăr pentru o perioadă mai lungă, fie cumpăr puține produse și, dacă tot sunt în oraș, mai fac ceva.
• Nu aș cumpăra cratițe / detergent / portofel / săpun / produse similare fără o testare anterioară / fără să mă asigur că pot returna produsul. Săpunul cumpărat mirosea oribil, când am reclamat asta, mi s-a spus că e o chestiune de gust, unora le place. Când le-am spus că ar fi trebuit să menționeze în descriere, mi s-a zis că sunt subiectiv, și e părerea mea. Altfel, da, am returnat săpunuri.
• Contează mult dacă cumperi de la un magazin în care ai încredere. Am cumpărat online produse de pe Amazon și eBAY. Un amic a cumpărat de la Tesco. Toate, branduri în care poți avea încredere că ți se va acorda un minm de atenție dacă ai o problemă cu produsul.

Despre timp #1

E un citat care zice: “There’s never enough time to do all the nothing you want.” ― Bill Watterson
(nu ai niciodată timp pentru toate nimicurile pe care ai vrea să le faci)

Când am venit în Londra, mă gândeam că voi avea timp de mers la conferințe, chiar cu job full-time.

Primele săptămâni (căutat de lucru, cazare, primele săptămâni de job) au trecut rapid.

Am intrat, ulterior, într-o rutină care arată astfel:

• Luni-Vineri – trezit pe la 7:20, stat pe Internet, pregătit de muncă, început munca la 8:30 (fac 12 minute pe jos până la job). La job, stau mult pe Internet. La prânz citesc pe Kindle (și mănânc). După program de obicei merg la sală. Ajung, în funcție de acest factor, la 18 sau la 19 acasă. Mâncare, spălat rufe, cumpărături, se face 20. Mai am ceva timp seara de stat pe Internet.
• În weekend, fie stau non-stop pe Internet, și serile mă uit la un film, fie ies în oraș de dimineața până seara.

Alternativa la planul de mai sus e una singură – să merg în oraș la conferințe și seminarii. În România făceam asta pentru că timpul alocat muncii nu era în niciun caz cât e aici, și aveam timp de alte lucruri. Nu știu dacă neapărat „nimicuri”, dar „altele”. Aici – job / perfecționare (în categoria asta includ cititul și statul pe Internet).

Despre timp #2

Vedeți mai jos un articol despre cum petrec, la modul general, oamenii timpul: What Our 7 Billion World Population Does – Visualized.

Am observații despre 3 elemente:

• „People Sleep 1/3 of Their Lives.” Aici, cred că o problemă la mulți oameni e că nu se odihnesc destul. Caut să nu fac asta, nu îmi iese mereu, dar foarte rar dorm sub 8 ore pe noapte și extrem de rar sub 6 ore pe noapte.
• „People Spend 6 Years of Life Unhappily- Doing chores.” Eu n-aș zice neapărat că dacă faci curat și duci gunoiul ești mai nefericit. Ce aș zice însă e că nu poți perfecționa asta foarte mult. Personal, încerc să minimizez timpii „morți”. Merg rar la cumpărături, și când cumpăr, cumpăr serios, nu mă joc. Cumpăr pâine pe 5-6 zile, o țin la frigider. Nu merg aproape niciodată la restaurant. Foarte rar merg la cinema. Când spăl rufe, nu spăl puțin, ci cantitate mare odată. Fac dușuri foarte rapide. Mă șterg rapid. Mănânc rapid, sau mă uit la filme în timp ce mănânc (parțial nesănătos acest obicei).
• „People Spend 9 Years Entertaining Themselves”. Asta e OK, dar contează cum consumi informația. Una e să te uiți la televizor, alta să citești. Una e să citești Libertatea, alta e HotNews. Una e Hotnews, alta e o sursă de știri de specialitate. Una e online, alta e cartea. Una e o carte slabă, alta e o carte bună. Dar, dacă tragi linie, dacă tot ce consumi ca informație vine de la televizor, e o mică problemă. Încă ceva – poți fi creator de conținut. Eu scriu pe blog din mai multe motive, dar cel mai important e că mă ajută să îmi structurez informația. Devin mai bun, pe măsură ce scriu mai mult.

La modul general, când am venit în Londra îmi lua mult mai mult timp să fac lucruri pe care acum le fac rapid. Am mers prima oară în Tesco – m-am uitat peste tot. Am revenit – m-am uitat din nou, dar mai rapid. La un moment dat, n-am mai fost în Tesco deloc, Morrison’s fiind mai ieftin, și mai aproape.

Despre etică

Sfatul meu e ca atunci când îți cauți de muncă să știi clar care e standardul tău și care e etica ta. După ce am primit jobul în Spania, am primit o propunere să intru în discuție cu o altă companie din UK. Decizia m-a măcinat, am discutat cu persoane, inițial m-am gândit să discutăm, apoi m-am răzgândit. Dar au fost nu secunde, nu minute, ci ore de „foc”, în care m-am măcinat ce să fac – să intru în discuție cu o altă companie, dacă deja am zis da? În cele din urmă, am refuzat.

Ulterior, am primit o ofertă în UK. Trece cam o săptămână, mi se propune să intru în discuție cu altă companie. De data asta n-am clipit.

Andrei Pleșu zice în Parabolele lui Iisus că e bine să nu ai rețete, ci să analizezi în funcție de situație. În alte articole zice uneori că e bine să nu ai neapărat rețete, dar zice uneori și că în privința unor chestiuni de morală și etică e bine să știi lucrurile clare.

În situația de față, e vorba în special de un cuvânt dat implicit „vă zic da vouă, nu voi zice da altora”. Ei, dilema e cu acel „implicit”, care nu e neapărat clar, și poate fi o practică (uimitoare pentru mine) de a zice „Da”, dar și de a îți da dreptul să zici „Acum zic nu”.

În cazul meu particular, am fost recunoscător atât recruiter-ului (persoana prin care m-am angajat), cât și angajatorului efectiv.

Ei bine, ca să eviți toate discuțiile astea, e bine să știi de la început ce e „Da” și ce e „Nu” pentru tine. Când am aflat că jobul din Spania presupunea lucrul la un site de escorte, am cerut timp de gândire. Și în 5 minute am anulat rezervarea hotelului și a avionului (am primit puțini bani înapoi, nu suma întreagă). Până m-am gândit, deja decizia era luată.

Despre decizia de a pleca

Mi-a povestit un domn odată următoarea situație – primise o ofertă de carieră oarecare foarte bună într-o țară străină. Dar dacă pleca, pierdea un proiect ce abia înmugurise în România. Ce să facă? Și stătea și se gândea. Așa că a întrebat un domn a cărui opinie o prețuia. Și acel domn i-a zis „Mergi în țara străină, spune da ofertei de carieră, și vezi de acolo ce vei face”.

Soluția nu e unică, poți lua decizia complet inversă și să fii fericit (un film pe tema asta – It’s a Wonderful Life (1946) – IMDb). Dar ideea de a sări și a vedea după ce faci e interesantă.

Networking

Când am venit în UK, am vrut mult să mă văd cu oameni, în ideea de a construi prietenii de la zero. În România, în perioada din cămin mi-am construit prietenii pe care le am și azi.
Singura mică mare problemă e timpul, care e foarte limitat la week-end. Nu știu ce voi face în viitor, dar în ultima lună nu m-am văzut cu prea mulți oameni.

Despre citit

Ajung seara acasă, citesc. E cea mai bună perioadă de citit. Sunt prea obosit să fac orice alt tip de activitate, pentru citit n-am nevoie de mare atenție, deschid tabul, citesc. E o mică mare problemă – nu mă pot concentra în profunzime. Citesc, dar mai degrabă scanez. Când am o pauză mai mare, mă pot forța să citesc o carte. Când sunt însă la PC sunt auto-programez să scanez texte. Mi-au plăcut textele pe care le-am citit din Casa Jurnalistului. Nu reușesc însă să mă motivez să mă apuc de altele noi. Mi-au plăcut numerele din DoR (Decât o Revistă) pe care le-am citit. Dar îmi e greu să mă motivez să aloc timp unei activități din care, la finalul lecturii, nu am ceva concret. Mă doare că nu citesc textele lui Viorel Ilișoi. Am citit o parte din ele, îl urmăresc în online. Dar nu mă pot motiva să citesc reportajele lui mari. Am văzut o parte din ce a făcut. Dar nu mă pot motiva să fiu mai atent.

Am o problemă similară la cărți. Sunt unele tipuri de lecturi la care mă pot concentra (cărți de business, nuvele, cărți cu limbaj simplu, cu acțiune, cu lucruri clare), și cărți la care îmi e greu să mă concentrez (Dostoievski). Am observat că au fost diferite perioade în viața mea cu diferite niveluri de înțelegere. Când eram în generală mergeam la bibliotecă și rareori aveam o carte pe care nu o înțelegeam. O luam cu încetișorul și o parcurgeam.

În liceu am citit mai puțin decât în generală și în facultate am citit și mai puțin (mă refer la cărți, în special).

Ulterior, când am reluat obiceiul de a citi (mai ales în timpul călătoriilor / pauzelor lungi), mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu stilul cărților.

Partea bună e că există un progres. Am încercat să citesc „Omul recent” al lui Patapievici mulți ani, pe durata a vreo 10 ani. În cele din urmă, am reușit să o citesc.

Am citit „Parabolele lui Iisus” a lui Andrei Pleșu de două ori.

Am citit/devorat „Jurnalul Fericirii” al lui Steinhardt de câteva ori.

Dau exemple de cărți „grele” și care au însemnat ceva pentru mine, m-au mișcat într-un fel sau altul. Altfel, am citit și alte lucruri.

Asertivitate

Un lucru care e diferit în România e gradul de asertivitate. Asertivitate = tu faci ceva cu care eu nu sunt de acord și, prin urmare, te voi trage de mânecă. Ei bine, în România, când tragi pe cineva de mânecă replicile se referă la agresivitatea gestului – „de ce m-ai tras de mânecă? Cum îți permiți? Cine te crezi? Ce, tu nu faci la fel?”

În UK oamenii mi s-au părut mult mai asertivi ca în România.

Ca eficiență, cu siguranță, e mai bine să fii asertiv. E mai productiv, aduci rezultate.

Ca fire umană, asertivitatea e o formă de curaj. Dar e, undeva, pe acolo, și o formă de superioritate, de „eu sunt mai bun ca tine”.

Mai e și o formă de plângere. „Vreau la mama”. Poate e bine, că cel din fața ta devine mai bun. Poate e mai rău.

Nu m-am adaptat încă la asertivitate. Văd erorile, uneori le semnalez, alteori nu. Depinde.

Nu sunt 100% convins că să fii asertiv e calea optimă.

Însă, din experiențele anterioare, când ești asertiv cu un român, diferența între „a fost asertiv” și „m-a înjurat” e foarte fină.

Haine

Am un amic care e fascinat de universul hainelor din UK vs. ce e în România. Explicația – multe branduri, multe opțiuni, gamă variată de produse.

Începători și avansați

În România lucrurile sunt frecvent făcute pentru începători, în UK se presupune de multe ori că ești avansat.

Când te sui prima oară în autobuz, în UK, te uiți mirat, se închid ușile în spatele tău, vrei să plătești șoferului călătoria cash, nu poți, până te dumirești că trebuie să validezi cardul Oyster. Validezi. Vrei să te dai jos, te uiți pe harta autobuzului, care e, în sine, complicată. Te lămurești că ar trebui să te dai jos la prima stație. Autobuzul nu oprește, pentru că, fără să știi, ar fi trebuit să ceri șoferului să oprească prin apăsarea unui buton. Te dai jos din autobuz, vrei să te sui în altul. Autobuzul trece pe lângă tine. Vine altul, trece pe lângă tine. Te lămurești, tardiv, că trebuie să faci semn autobuzului, altfel șoferul te ignoră și autobuzul nu oprește.

Am dat exemplul ăsta pentru că e ceva banal – te sui în autobuz. Ei bine, în UK lucruruile sunt complicate. Au sens și logică după ce stai o perioadă aici, și, probabil, pe termen lung, e mai eficient. Dar e foarte complicat și o chestiune simplă – să te sui în autobuz și să te dai jos e ceva atipic de greu.

Certitudini

Am citit acum mulți ani, undeva prin 2003-2005, o doamnă, pe un forum. Spunea ceva de genul ăsta – „ehei, o să vezi, pe măsură ce ți se scurge viața, că certitudinile se transformă în ezitări. Și cu ce ce vei crește, cu atât vei avea mai puține certitudini”.

Din acest punct de vedere, am coloana vertebrală a unei moluște. Mă sucesc, mă răzgândesc, iau toate punctele de vedere, mă culc cu un gând, mă trezesc cu altul.

Expertiză

Nu poți fi expert în toate, ci doar în anumite lucruri.

Câteva aspecte despre banalul truism (pleonasm intenționat) de mai sus:

• Când vrei să călătorești, sugestia mea e să te gândești serios dacă vrei să vezi multe lucruri, sau să petreci mai mult timp în aceeași zonă. Din experiențele mele, am învățat mai multe stând și revenind pe aceeași situație și context 10 zile, mai degrabă decât să schimb peisajul zilnic. Cu alte cuvinte, dacă am de ales între a vorbi zilnic, ca turist, timp de 10 zile, cu aceiași oameni, sau de a lua o țară la picior, timp de 10 zile, e mai eficient, paradoxal, să urmez prima cale. Am detaliat asta aici: How to visit a new country like a PRO? – Betterish – by Olivian Breda. E un mare paradox pentru mine să văd oameni care își propun să vadă cât mai mult. Eu îmi propun să văd cât mai intens/profund. Nu poți face asta vreodată, dar pentru mine dacă stai 10 zile într-un loc ai un risc, n-ai intrat în profunzime suficient de mult, nu știi sigur. Dacă însă te plimbi 10 zile din loc în loc ai o certitudine – n-ai învățat nimic.
• În cartea pe care am citit-o recent (How to Fail at Almost Everything and Still Win Big: Kind of the Story of My Life) și de care v-am spus, autorul spune că, dimpotrivă, ar trebui să sari din floare în floare, să ai multe și variate experiențe, decât puține și bine documentate. Mie personal, succesul autorului mi se pare o mare decepție.
• Nicolae Steinhardt spune că un ortodox nu ar trebui să citească doar lucruri legate de ortodoxie. Perfect de acord.

Despre a renunța

Cred că cel mai bun mod de a învăța ceva în viață e de a aplica principiul parțial diavolesc dat la începutul articolului de față. Să fii dat afară și să vii de 7 ori mai puternic. Să înveți din eroare și să persiști.

Am aflat despre mine, în experiența londoneză de până acum, că am tendința să renunț ușor. Să abandonez, să nu mă zbat, să nu insist, să nu întreb „de ce?”, să accept din prima „nu”-ul oferit, să nu mă dau cu capul de pereți.

Londonezii au altă abordare – văd lucrurile rațional, te întreabă „de ce?”, și ulterior nu insistă.

Eu, fie abandonez instant, fie, la polul opus, mă agăț de orice fir și mă țin de el cu dinții.

Cum devii mai bun?

În principiu, e foarte simplu să cauți pe Internet resurse și să devii un mini-expert în 5-20 de minute de cercetare. Dacă aloci ceva mai mult timp, poți ajunge mediu.

Dacă nu știi de unde să începi, caută „cum să caut pe Internet”. Apoi „cum aleg între sursele de informare pe Internet”. Și mergi din aproape în aproape până când ajungi să știi destul de multe lucruri.

Oameni de vânzări

Mi se pare interesant să am discuții cu oameni de vânzări din UK vs. România. Mi se par mai puțin agresivi / incisivi, dar, totuși, mai profesioniști, la modul general.

Creativitatea și spiritualitatea

Cred că, în medie, britanicii își dau voie să fie creativi / să exploreze / să testeze (Topul celor mai inovatoare tari din lume: Elvetia si Marea Britanie conduc clasamentul, in timp ce Romania ocupa locul 54 – Esential – HotNews.ro). Pe de altă parte, într-un top mult mai dificil de făcut, cred că românii au niște lucruri pe care le aduc la masă.

Aparent, pe plan spiritual, britanicii câștigă – sunt asertivi, veseli, prietenoși, deschiși. Toate calitățile. Dar sunt toate calitățile de manual, și viața e mai complexă decât un manual. Da, în multe contexte, pentru o societate, e de preferat ca oamenii cu care interacționezi să fie deschiși, optimiști, să te ajute, să fie asertivi. Dar, cu toate acestea, poți fi critic, negativist, trecut prin multe, și să aduci lucruri bune pe masă. În primul rând insistența diavolească cu cei 7 demoni e mult mai facilă pentru tine. Apoi, deja te-ai fript. Ai trecut deja prin atâtea respingeri și frustrări și lucruri negative, încât vii cu ceva nou, aduci o abordare nouă. Ai trecut prin multe, ai văzut multe la viața ta.

Cred că britanicii sunt o țară bună pentru antreprenoriat, business, consultanță, lucruri de genul ăsta. Dar lucruri ca sens, spiritualitate, esență, nu sunt străine românilor.

Roma n-a fost construită într-o zi

După Revoluție, românii au avut, în opinia mea, o mini-obsesie – să construiască Roma într-o zi. „Ultima generație de sacrificiu”. „Se vede luminița de la capătul tunelului” „Va dura 20 de ani («așa de mult!?», răspundeau unii”.

Ne-am așteptat ca, după Ceaușescu, să avem o Românie nouă și mai bună. Dar, rapid. Așa, ca un drept.

Cred că avem nevoie de o țâră de răbdare. Sau o țară de răbdare, cum preferați.

Mitul englezului nepasional

Mi s-a spus, ante-vizita în UK, că în UK (și, în general, în vest) nu voi avea cu cine să fac glume, că britanicii sunt scorțoși, serioși, nu țin la glume.

Experiența mea e un pic diferăt. În primul rând, n-am găsit un exemplu de englez „tipic”, o medie a mediilor. Am găsit oameni diferiți, cu tipare diferite.

Nu prea am găsit în UK caterinca, umorul ăla care demolează, intră în tine, n-ai niciun Dumnezeu, îți bați joc rău de tot, de orice, fără discernământ.

Altfel, englezii mi s-au părut deschiși și amuzanți.

Legat de răspunsurile la email – fie nu răspund la mailuri, fie scriu în detaliu. Destul de pasionali pentru niște englezi tipici, nu?

Despre oameni de vânzări

Am fost la o bancă, am fost semi-aburit, că dacă trec anumite sisteme de plată „direct debit” (retragere automat din cont) la ei în sistem, mă ajută pe mine acest lucru.

Un lucru de bază în filozofia mea de viață
Ai doar două opțiuni în viață, nici mai multe, nici mai puține, doar două: să dai vina pe factori externi sau să îți asumi responsabilitatea.

Am aflat de ideea asta în 2008 (Nigel RISNER – One of the best trainers I’ve seen – Olivian.ro – de Olivian Breda) și am auzit-o și la Jim Bagnola.

E un lucru banal, dar urmăriți oameni din jurul vostru când greșesc, dacă dau vina pe ei înșiși (din cauza mea s-a întâmplat) sau dacă își asumă responsabilitate.

Poze

01 Primele zile – Montana Excel, King’s Cross, London (2015.06.10-2015.06.12)

Vezi album: 01 Primele zile – Montana Excel, King’s Cross, London (2015.06.10-2015.06.12) »

(notă – am făcut fotografii cu aparat foto DSLR, cu telefon mobil Samsung Galaxy S4, și cu un telefon Samung foarte mic; există diferențe de calitate, desigur)

Englizlor le place să mănânce proteine – ou, cârnați.

Aveam cu mine bagaje voluminoase, 3 din ele erau heavy, unul, cel de mână, era și el măricel. La 20 de KG, cât aveau fiecare din cele mari, cu greu le ridicai.

Am luat cu mine un calculator întreg – PC Full Tower (cel mai mare tip de unitate) + Monitor de 27″ + Boxe (second-hand, dar măricele) + Amplificator (Second Hand, dar măricel) + Cameră foto (o voi duce în România) + Cameră video (am trimis-o deja în România).

Am stat vreo 3 zile la un hotel din centrul Londrei, după care m-am mutat.

Ce am mâncat? La hotel + hostel, întotdeauna am luat micul lor dejun (am făcut poze).

Sincronicități: stația de metrou la care am ajuns se numea King’s Cross. Fiecare cu bagajul lui.

02 De la Hotel la Hostel – St Christopher’s Greenwich (2015.06.12-2015.06.19)

Vezi album: 02 De la Hotel la Hostel – St Christopher’s Greenwich (2015.06.12-2015.06.19) »

Am ajuns la Greenwich din greșeală, voiam să stau inițial într-un hostel (atenție, nu hotel!, e diferență) lângă o stație de metrou. M-am uitat pe harta metroului (london tube map), și am văzut că există metrou spre Greenwich.

„Super!”, zic eu în mintea mea. Am rezervat biletul, la plecare am vrut să iau, conform hărții, metroul spre Greenwich. După multe întrebări de tipul „OK, dar unde e metroul, că nu îl văd?”, mă lămuresc că acel metrou nu există, și e de fapt un DLR, care e un metrou suprateran, combinație între metrou/tramvai/tren de suprafață. Are șofer, are doar câteva linii, merge destul de repede. DAR nu e metrou, și ești taxat suplimentar (la metrou ai daily capping, limită maximă, DLR-ul nu intră în același sistem de taxare).

Am ajuns la Greenwich semi-dezamăgit. Urma să am probabil zilnic călătorii în centru x2 se ajungea la o sumă care m-ar fi făcut să pierd timp, energie și bani zilnic (nu e confortabil și rapid să schimbi DLR-metrou, pierzi timp, merge mai încet, costă), doar pentru că nu am înțeles diferența între metrou și DLR.

Când am ajuns la Canary Wharf, lucrurile s-au schimbat însă. În excursia anterioară în Londra, în 2013, fusese zona care mi-a plăcut cel mai mult. Pe unii oameni îi motivează diferite lucruri, poate natura, poate firea umană, poate niște peisaje, poate confortul, poate plăcerile, poate puterea, poate iubirea. Fiecare pe undeva pe ierarhia nevoilor (și a plăcerilor) lui Maslow.

Pe mine mă motivează mult să merg și să stau aproape de oameni îmbrăcați îngrijit, stilați, într-o zonă cu clădiri de birouri uriașe, oțel și sticlă, lux, curs de apă. Stăteam într-un hostel în care, ca să ajung la metrou, eram forțat să trec prin Canary Wharf.

Brusc, dezavantajul s-a transformat în avantaj. Plimbarea cu DLR-ul îmi dădea energie și mă motiva. „Vreau să ajung și eu aici”.

Încă ceva, hostelurile arată, cam toate, la fel. Cel în care am stat, St Christopher’s Greenwich, era foarte frumos, era un peisaj plăcut în jurul hostelului și în interior (St Christopher’s Greenwich – Căutare Google).

Greenwich e o zonă plină de verdeață și e liniștită și calmă. Vizitasem în 2013 zona și mi-a plăcut.

Da, nu era aproape de zonele care mă interesau pe mine pentru interviuri (centrul Londrei, în medie), dar în vreo 40 de minute ajungeam în centru, și staționarea mea era temporară. Nu urma să locuiesc permanent acolo, urma să îmi caut de lucru o perioadă.

La hostel locuiam mulți în cameră, nu mai știu numărul, dar undeva 8-16 paturi (nu mai știu, undeva în zona asta). Nu erau ocupate toate, în același timp, desigur.

Gradul de insensibilitate la somnul altora mi s-a părut fascinant. La 12, 1, 2 noaptea, nu conta ora, veneau oameni, trânteau ușa, făceau un zgomot infernal, aprindeau becurile, călcau pe podeaua din parchet zgomotos. Dimineața, cine se scula devreme scula toți vecinii.

Eram, în general, foarte obosit și nu puteam dormi. Combinația ideală.

Ce am mâncat? La hotel + hostel, întotdeauna am luat micul lor dejun (am făcut poze).

La hostel aveau un sistem prin care îți puteai încuia hainele și lucrurile de valoare. Era totul electronic, și, în același timp, relativ slab făcut, am plătit mai mult decât aș fi vrut (plăteai pentru 24 de ore, nu știai dacă s-a prelungit sau nu, primeai penalități, nu aveai rest, etc.)

03 Plimbare prin Greenwich (2015.06.12-2015.06.19)

Vezi album: 03 Plimbare prin Greenwich (2015.06.12-2015.06.19) »

Despre parcuri – Consider că mai mulți oameni merg prin România în parcuri decât Londonezi. Poate mă înșel.

04 Canary Wharf – vrand, nevrand, treci pe aici (2015.06.12-2015.06.19)

Vezi album: 04 De la Hostel la o camera care arata ca un hotel – Brentford (2015.06.19-prezent) »

Zona mea favorită din Londra.
Mașini frumoase, oameni la costum, oțel și sticlă, apă.

05 De la Hostel la o camera care arata ca un hotel – Brentford (2015.06.19-prezent)

Vezi album: 05 Canary Wharf – vrand, nevrand, treci pe aici (2015.06.12-2015.06.19) »

Site, adresă, poze: Rooms to Rent, Brentford TW8 9LP, London.

Îmi place mult parcul pe care, în ultima vreme, l-am neglijat în favoarea sălii de forță de la muncă.

Nu îmi place că am cerut de la început Internet bun, mi s-a spus „nobody ever complained” (nu s-a plâns nimeni până acum), ulterior le-am zis că Internetul nu merge bine, mi s-a spus „nobody complained”, ca și cum eu sunt irelevant, atâta timp cât majoritatea a spus că Internetul e OK.

Camera în care stau e foarte mare, pentru două persoane. 8 apartamente, dușuri și baia la comun.

Frigider (cu spațiu relativ puțin, suntem 8 persoane pe 2 frigidere), mașină de spălat vase, aspirator (îmi scapă motivul pentru care nu e înlocuit, mi se pare o decizie greșită să nu invesești în asta).

Unele probleme cu gunoiul, care trebuie sortat, și, desigur, sunt probleme cu asta.

Există un singur router Internet, o singură conexiune, pentru 8 persoane. Semnalul e slab (e firesc, sunt ziduri groase din beton), și Internetul merge rău. Iarăși, raportul între cost și beneficiu e atât de mare încât e un paradox că nu se rezolvă problema Internetului.

Altfel, colegi de casă prietenoși, oamenii care ne găzduiesc amabili, casa arată frumos, eu, în ansamblu, mai puțin Internetul, sunt foarte mulțumit.

Condițiile sunt foarte OK, îmi place, etc. Dar nu pot veni acasă la un Internet „surpriză” (merge, nu merge, merge rău, merge vag bine).

Sincronicități: vizavi de casa mea sunt numerele 41 și 43, fix în partea opusă a străzii e o alee, unde ar trebui să fie numărul 42 (răspunsul la toate problemele vieții – Why and how is 42 the answer to life, the universe and everything? – Quora). Mergi pe acea alee până la capăt și dai de un drum înfundat. Ai aflat răspunsul, dar ești blocat.

06 Plimbare in Birmingham (West Midlands, England, 2015.07.02)

Vezi album: 06 Plimbare in Birmingham (West Midlands, England, 2015.07.02) »

Am călătorit cu mai multe trenuri în UK, mi s-au părut, în general, că arată OK. Și în călătoria în UK (Londra) – Irlanda (Ireland – Olivian.ro – de Olivian Breda) am călătorit dus-întors cu un autocar care arăta foarte bine.

La modul general, la infrastructură stau bine. Probleme sunt oriunde, dar, în general, la infrastructură stau OK.

07 Plimbare in Richmond Park – The Royal Parks – Greater London (2015.07.18)

Vezi album: 07 Plimbare in Richmond Park – The Royal Parks – Greater London (2015.07.18) »

Cerbi și căprioare în parc în aer liber. Cam asta e tot ce e de zis.

08 Alte locatii, diferite plimbari, majoritatea in Londra (2015.06.11-2015.09.13)

Vezi album: 08 Alte locatii, diferite plimbari, majoritatea in Londra (2015.06.11-2015.09.13) »

Vezi frecvent avioane zburând deasupra Londrei.

„Around 6,000 flights go in and out of the UK in a typical 24 hour period with more than half of those going in and out of London.” (de văzut video: Time lapse video of every daily flight in UK airspace – CBBC Newsround)

Primark e un magazin cunoscut în Londra mai ales pentru prețurile mici. Calitatea e decentă, nu extraordinară, dar nici rea. Un fel de Leonardo (România), cum ar trebui să fie (calitate OK, nu slabă).

09 Metrou + reclame + panotaj, UK (2015.06.19-2015.09.13)

Vezi album: 09 Metro + reclame + panotaj, UK (2015.06.19-2015.09.13) »

Mi-a fost foarte ușor să mă înțeleg cu instrucțiunile de la metrou, după ce le-am priceput.
Nu a fost la fel de simplu cu instrucțiunile de la autobuz.
Hărțile sunt OK.
Unele stații de metrou arată maiestuos.
Uneori, vezi poezii pe stâlpi.
Programul autobuzelor e foarte bine programat, până la minut.
Serviciile costă mult (salarii mari, chirii mari). Prin urmare, lor li se pare firesc să fie diferență de curs valutar la dolar de la 1.51 la 1.33 (e foarte mare diferența între cele două extreme, cumpărat vs. vândut valută) și 1.69 vs. 1.5 (iarăși, diferență foarte mare).
Polițiștii mi s-au părut prietenoși. Și, la modul general, oamenii.
La autobuz au niște bănci înclinate parțial. Nu poți „uita” gunoaie acolo, dar de stat stai confortabil. Sunt înguste, și foarte solide.
La metrou, se respectă mult regula cu circulat pe partea dreaptă. Și pe scările rulante se lasă spațiu, și și când mergi printr-un culoar/tunel oamenii merg, în general, organizat.
La modul general, caută cât mai mult să evită erorile umane. Sigur, nu pot fi evitate toate, dar caută, în general, să le prevină (anunțuri, semne, fă aia, nu fă aia, atenție, nu călca).

10 Stiri din ziare (2015.06.17-2015.07.02)

Vezi album: 10 Stiri din ziare (2015.06.17-2015.07.02) »

La modul general – politicoase / scorțoase, uneori foarte amuzante (ai impresia că citești Times New Roman), relaxante, mai deschise spre internațional decât pe la noi, uneori tabloidizate (mă refer, desigur, la ce citesc eu).

11 Cumpraturi (2015.06.18-2015.10.05)

Vezi album: 11 Cumpraturi (2015.06.18-2015.10.05) »

Vedeți în poze săpunul de măsline cu miros foarte rău.
Se văd și felul în care fac cumpărături, pun lucrurile în sacoșe de pânză, nu de plastic. De luna asta au început să taxeze sacoșele de plastic, și, în plus, nu sunt rezistente (dacă pleci cu 4-5 sacoșe, și ți se rupe una din ele pe drum, situația nu e plăcută).

Am găsit să cumpăr salată deja tăiată, deja spălată. Deschizi punga, mănânci.

Au multe tipuri de salate, multe tipuri de roșii. Există un paradox al alegerilor (Barry Schwartz despre paradoxul opțiunilor | TED Talk | TED.com), care spune că dacă ai multe tipuri de produse din care să alegi, dacă nu te uiți la toate o să ai sentiment de neîmplinire (nu ai făcut sarcina până la capăt) și o să te gândești tot timpul „dar dacă mai era de văzut”. Paradoxul e că ai mai multe tipuri de roșii ca în România, dar ești, probabil, mai nefericit, pentru că nu știi 100% că ai ales ceva bine.

Uneori, alegerile sunt ciudate. Ai de ales între 3 tipuri de banane – pachet de 6 banane mari, preț per bucată (dar cumperi pachetul), pachet de 8 banane mici, preț per bucată (dar cumperi pachetul), și banane la preț per kilogram. Să iei o decizie aparent simplă – ce banane să cumperi? Devine, brusc, complicat.

Uneori, prețurile variază, promoții, preț redus la cantitate mare cumpărată, lucru care influențează și mai mult decizia.

Pentru transport produse, prefer să folosesc sacoșe din pânză. Recent, au introdus, ca în România o mini-taxă la sacoșele din plastic.

Mi s-a întâmplat periodic să intru într-un magazin în căutare de pâine care să nu conțină făină albă (100% făină neagră / făină de ceva plante gen orez / semințe) și să nu găsesc. Foarte rar s-a întâmplat asta în România. Uneori, în România, nu ai garanția că făina neagră e chiar făină neagră, și nu albă + coloranți, dar să intru în magazin mare și să nu găsesc pâine neagră nu mi s-a întâmplat.

Am comandat odată un săpun de măsline, 10 bucăți, bio, special, etc. Mirosea foarte rău, chair nefolosit (mirosea în cameră, dacă îl duceai la baia comună și îl lăsai/uitai acolo, mirosea peste tot. Când am reproșat vânzătorului că mirosul este foarte rău, și nu au precizat nimic despre asta în descriere produs, mi s-a răspuns că e doar opinia mea.

Promoțiiile sunt chiar promoții. Am văzut After Eight redus de la de la 3.49 la o liră. Pantofi reduși cu 50-80%, promoții reale. Da, prețurile inițiale sunt mari, dar, cu tot cu reducere, găsești produse la prețuri mai mici ca în România.

În ansamblu, însă, cel puțin la unele produse (alimente), prețurile sunt mai mari. La haine, dacă vrei haine ietine + de calitate, Primark e o soluție bună, dar, în general, dacă vrei haine ca în UK, foarte probabil plătești mai mult ca în România.

La electronice, situația e delicată. În general, însă, prețurile la electronice sunt mai mari ca în România, iar de Black Friday reducerile sunt mai mici ca în România. Ce ai însă e o gamă mai mare de produse, livrare gratuită, și servicii clienți de calitate superioară.

Paradoxal, livrarea în UK e, în general, mult mai lentă ca în România. Dacă dorești livrare a doua zi, serviciu în general tipic la mai multe magazine din România, plătești suplimentar. Standard e să aștepți câteva zile bune.

12 Birmingham (2015.10.16)

Vezi album: 12 Birmingham (2015.10.16) »

La metrou vezi periodic păsări. Odată am văzut un șoricel.

Ce am învățat copii, în urma lecției de azi?
Faptul că am venit în Londra m-a ajutat pe următoarele planuri:
Am început să merg la sală mai des ca în România.
Mănânc mai sănătos ca în România, pentru că îmi gătesc singur.
Am devenit mai responsabil, în sensul că am stat o perioadă singur în casă, lucru care nu s-a întâmplat anterior.
Cred că m-a ajutat expunerea la o nouă țară, și noi culturi (oamenii din UK sunt de diferite nații și culturi, nu doar născuți aici de generații).
Am devenit mai asertiv (cu alte cuvinte, mai ciufut și răutăcios, în limbaj românesc).
Cred că sunt mai fericit, pentru că am senzația că fac mai multe lucruri decât în perioada când stăteam în România.
M-a ajutat mult să stau în cameră cu cineva, e o experiență prin care am aflat, și aflu, lucruri despre mine. Cămin v. 2.0, reloaded, 10 ani mai târziu.

13 Notting Hill Carnival 2016 (2015.08.30)

Vezi album: 13 Notting Hill Carnival 2016 (2015.08.30) »

2016.02.10:

România, țara lui „prima dată”

· UK e mai degrabă spre repetiție, ce faci ulterior, după ce ai făcut deja prima oară
· Când vii în UK, compari chestiile practice și pragmatice, uiți de suflet
· Niște articole:

Seth’s Blog: The thrill is gone:
· The definition of the thrill is that it’s going to be gone soon.
· You might have been thrilled to go to your first job the first day. Or thrilled to see the first comment on your blog or thrilled the first time one of your books was translated into another language.
· But after that? How can repeating it be thrilling?
· The work of a professional isn’t to recreate thrills. It’s to show up and do the work. To continue the journey you set out on a while ago. To make the change you seek to make in the universe.
· Thrilling is fine. Mattering is more important.

După doi ani de Franța | Papen:
Și probabil că voi mai învăța multe lucruri. Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu m-am transformat în cel care s-a ajuns și acum privește lumea de sus. Sunt același român plecat din țară pentru o viață mai bună, sunt același tip pe care-l știți, fără figuri și fără pretenții. Au și francezii chestii care nu merg, nu este raiul pe pământ aici, este doar mai bine decât ce aveam în România.

Următorii doi ani voi rămâne tot aici. Cu gândul că voi mai învăța lucruri noi despre Franța și despre francezi, cu gândul că într-o zi mă voi întoarce acasă la ale mele și la ai mei. Până atunci însă nu-mi rămâne decât să profit de această perioadă petrecută aici. Timpul zboară mult mai repede decât m-aș fi așteptat. Au trecut deja 2 ani.

Stabilitatea prin interventii si reglementari omoara PIB potential | Florin Citu:
Primul, de fiecare data cand conduceam intr-un oras nou, SUA, NZ sau EU, aveam o senzatie de nesiguranta. Dar de fiecare data era mai usor si perioda de ajustare dura mai putin. Astazi, pot sa merg linistit in orice oras nou fara niciun fel de teama (desi sper sa nu cad in partea de “prea sigur pe mine” pentru ca implica alte riscuri). Al doilea, de fiecare data cand ma mutam intr-un loc nou (oras, tara, continent) pentru ca imi schimbam locul de munca aveam tot o senzatie de nesiguranta dar cu tenta pozitiva. Si in acest caz, cu timpul, senzatia de nesiguranta a disparut. Cu alte cuvinte in ambele cazuri dupa mai multe experiente similare stim cum sa interactionam cu o situatie neprevazuta chiar daca are tenta pozitiva sau negativa. Putem spune ca devenim profesionisti. De fapt, devine din ce in ce mai greu sa gasim acel sentiment de nesiguranta si atunci incepem sa ne asumam riscuri doar de dragul experientei ( cu alta ocazie despre asta).

2016.04.05:
Romania:

• Romanian Cultural Centre in London – RCC
• Romanian Cultural Institute in London

Facebook:

• https://www.facebook.com/TimeOutLondon/
• https://www.facebook.com/SecretLDN/

Offers:

• https://uk-offers.timeout.com/deals (top choice)
• http://www.comparetheatretickets.com/ (good)
• http://www.lovetheatre.com/ (pretty decent, not so good, though)
• http://www.lastminute.com/theatre/ (I like them less)
• http://www.discounttheatre.com/ (I like them less)
• https://www.londontheatredirect.com/DiscountTheatreTicketOffers.aspx (I like them less)

More on this:

• http://www.telegraph.co.uk/finance/personalfinance/money-saving-tips/11383921/Tricks-and-tactics-to-bag-cheap-tickets-for-West-End-theatres-and-other-shows.html

Various events in London, mostly (you can select other locations):

• http://www.timeout.com/london Your ultimate guide to London London restaurants and bars, films and theatre, art, gigs, clubs, shops and more…
• http://www.songkick.com/metro_areas/24426-uk-london – Concert listings; Popular artists in London; Popular tickets in London
• https://www.daysoutguide.co.uk/2for1-london – Days out guide; We’re offering 2FOR1 entry to over 150 top London attractions, restaurants, theatres, exhibitions and more, when you travel by train to the capital! To take advantage of these offers just browse our list of 2FOR1 London attractions (look out for the pink ticket with 2FOR1 on it).
• http://www.meetup.com/cities/gb/17/london/ – Meet up with strangers and do things. There are 127,248 Meetups happening this week about everything from careers to hiking, parenting, tech, photography and urban gardening
• http://www.southbankcentre.co.uk/ – Southbank Centre; Southbank Centre passionately believes the arts have the power to transform lives. We also believe that the arts must be available to all of us – and this lies at the heart of all we do.
• http://london.eventful.com/events – Eventful; Things To Do in London, UK; visitlondon.com is a comprehensive guide to everything that’s happening in and around London. Search hotels, attractions, travel and events and plan your perfect trip.
• http://www.visitlondon.com/about-us/about-visitlondoncom – Official London Tourism Guide
• http://www.tripadvisor.co.uk/Tourism-g186338-London_England-Vacations.html – London Tourism: Best of London, England, Trip Advisor
• https://www.eventbrite.co.uk/d/united-kingdom–london/events/ – Various events; Looking for the best that London has to offer? Find your next great experience on Eventbrite.
• http://www.londontown.com/events – Our definitive London events guide describes London sporting events, exhibitions, concerts, theatre and more.
• http://excel.london/whats-on – Various events
• http://www.standard.co.uk/goingout/attractions – Events & Attractions, things to do in London
• http://uk.match.com/socialevents/my_event.php?cityEvents=London – Meet London singles in a fun, relaxed environment. From photography classes to local drinks, there’s something for everyone.
• http://www.designmynight.com/london/whats-on/fun-events-in-london – Fun events in London. Book online and read reviews of the recommended fun events in London.
• http://www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/uk/london/ – Features, commentary and guides on London events, festivals and exhibitions, London hotel reviews, travel ideas and cultural highlights.
• http://www.londontheatre.co.uk/londontheatre/whatson/drama.htm – West End Drama playing now or in the near future!
• http://www.visitlondon.com/things-to-do/whats-on/theatre/play – London is packed with world-class productions of theatrical dramas. Serious or „straight” plays as opposed to musicals or comedies make up many of the 18,000 theatrical productions that take place in London each year.
• http://www.whatsonstage.com/london-theatre/ – Get the latest info on all London theatre playing in the West End, Off-West End and Fringe theatres. Read show reviews, and buy London theatre tickets.
• http://www.lastminute.com/theatre/top-10.html – London’s West End theatres have been dazzling audiences for years. Whether you fancy a big-name musical or something a bit more ‘off-Broadway’, we’ve handpicked ten of our favourite offers this week so you can experience London theatre at its best.
• http://www.ticketmaster.co.uk/west-end-theatre/ – Explore London’s West End through the magic of theatre. Catch a show at one of the capital’s famous theatres with tickets to an array of award-winning plays and spectacular musicals. Plus find no booking fee offers for some of the top shows around.

Also see:

• https://yplanapp.com/

2016.05.30:
Impresii de la revenirea pentru scurt timp în România, în mai 2016. M-a supărat o doamnă de la ghișeul de vândut bilete, chiar din aeroport.

În starea în care sunt, nu îmi pasă, dar văd mult mai bine cum este și cum ar trebui să fie România.

În autobuzul de la avion la aeroport o tânără, deși parte dintr-un grup de 3 persoane, a văzut ca nu prea este loc și, deși oricum nu stătea în ușă sau ceva, a intrat pe culoar. A făcut loc, fără să fie neapărat necesar. Rar văd asta în UK, este frecvent să se stea în ușă, și, la modul general, să le pese mai mult de ei decât de grup. În România ai primi un feed-back instant – „Avansați, că se mai poate”. La punctul acesta îmi place mai mult în România decât în UK.

Pe scări rulante, 3 componente – după ce vreo 3-5 persoane au urcat grăbite, un cuplu s-a așezat pe ambele benzi, nu ca în UK. Nu prea ai cum sa călătorești prin Londra și sa nu știi asta cu „staționează pe dreapta” și „banda din stânga este pentru cei grăbiți” (1); apoi, cei din spatele persoanei nu au zis nimic și s-au așezat tot pe 2 benzi. Daca s-ar fi așezat toți, mai puțin cuplul, pe o bandă, cel puțin comportamentul nu s-ar fi încetățenit. Dar dacă face X, eu ce, sunt mai slab ca el? (2); apoi am mai urcat un set de scări și ar fi putut sta pe un singur rând. Toată lumea a stat pe 2 rânduri (3); a durat fix 5 minute de la aterizarea în România.

În România, la aeroport – toalete superbe, noi – Plus. Nu scria „bărbați” pe ușa bărbați, scria doar pe ușa de la femei „Femei” – Minus. În cazul în care este totul nou, poți improviza, poți scrie pe o foaie cu carioca, până se instalează semnul. Dar este mai simplu să nu îți pese.

Am întrebat un domn unde este stația de autobuz. După un timp de confuzie, mi-a spus printre altele sa merg 12 metri. Am zâmbit / râs. S-a uitat la mine, a crezut că fac caterincă și s-a oprit din explicații, mi-a zis, zâmbind / râzând – hai, pleacă de aici. O semi-agresivitate. Am insistat, și m-a ajutat.

O doamnă de serviciu căra saci de gunoi cu un troller de bagaje. Rațional, și-a făcut treaba. Emoțional, a asociat sacii de gunoi și precaritatea mijloacelor avute la dispoziție cu căratul bagajelor. Cum îmi duc bagajele pe troller, când văd cum e folosit un dispozitiv similar?

Am făcut o poză odată în aeroportul Otopeni acum ceva ani. A venit o doamnă polițist la mine să mă opresc din făcutul pozelor, foarte iritată, și a cerut să se uite pe aparat să vadă ca am șters. Un alt domn polițist a insistat – le-a șters? Reținând asta, în seara asta nu am făcut poze, pe 2 considerații – (1) dacă vrei neapărat, găsești cu siguranță ceva poze pe internet, și probabil mult mai calitative decât niște poze făcute de mine, pe fugă, noaptea, cu telefonul mobil. (2) Și al doilea pentru că miza e mică „poze cu interiorul aeroportului” . Nu ard să văd asta.

La bilete, doamna vorbea la telefon. Era într-o cabină, bine mascată și bine păzită de turiști, și, prin micul spațiu prin care vorbeam cu ea, s-a oprit din conversație, când i-am adresat o întrebare și mi-a răspuns – „Aveți programul autobuzelor afișat pe un stâlp”. Niciodată nu mi s-a întâmplat asta în Londra. Își scot oamenii telefoanele lor mobile și caută, se agită, se uita, se zbat. Dacă nu au hartă, vin cu tine. Dacă n-ai înțeles, merg cu tine și îți explică. Stau și au răbdare cu tine, până ai înțeles. Dar niciodată nu mi-a spus cineva – citește tu, că eu vorbesc la telefon. Asta în stația de autobuz din cel mai mare aeroport din România. M-am uitat la program – scria ca la 23:45 pleca autobuzul. Ma uit la ceas: 23:46 și stătusem un minut învârtindu-mă. Mă întorc, mă mai uit la program, mă mai învârt, mă uit din nou (erau 2 autobuze, dar era un semn care zicea de 3 destinații și nu îmi era clar). Nu vă imaginați că doamna s-a oprit din conversație să mă întrebe dacă mă poate ajuta.

Și mi-am dat seama ca șoferul autobuzului respectase milisecunda de București (Cum se măsoară o milisecundă în București? Timpul de când se dă verde la semafor și momentul când primești primul claxon din spate.) și plecase la o mili-nano-ultra-secundă la fix.

Și stau și ma întreb cat de nepăsător să fii sa aterizeze zi de zi un avion la 23:30 (durează un timp până ieși efectiv din avion și ajungi la ieșirea din aeroport) și tu să ai curse din 45 în 45 de minute și sa nu muți cursa aia cu 10 minute. „Avem un program”. Pentru cine, că nu sunt 100 de avioane care aterizează în intervalul respectiv. De ce regula teoretică bate realitatea de pe teren?

De ce este programul fix? Pentru ca cei de la RATB sa raporteze – „plecăm mereu din 45 în 45 de minute. Mereu, domnule, mereu! Bagă la cap – mereu.” Cum ar face englezii – ar îndoi regula, ar aștepta 10 minute un avion întârziat, ar da posibilitatea și altor firme sa facă curse private. Am dat 2+0,5 lire pe o călătorie de mare viteză pe autostradă de vreo 90 de minute in UK. In Romania nu am condiții similare.

Șmecherii maxime – în trecut, autobuzele la Otopeni veneau la sosiri, apoi mergeau imediat la plecări și așteptau ora de plecare. Uneori așteptau 20-30 de minute. Oricum, mult. Ei, și oamenii comentau că de ce sta atât. Soluția și dovada ca RATB ascultă de feed-back? Autobuzul stă la sosiri, sau undeva, mă rog, poate în parcare, și apare brusc la 12:28 și la și 30 pleacă. Asta da adaptare și rezolvare de problema! Tot 45 de minute aștepți, dar nu mai poți comenta.

Era un lucru bun – în trecut, nu puteai urca în autobuzul de la aeroport fără sa validezi card de călătorie, urcai pe la șofer și nu te lăsa până nu validai. Acum au deschis toate ușile, și nu a fost niciun control. Dar vă rugăm, furați-ne, nu vedeți că vă invităm? De ce să stresez șoferul cu task-uri? Mai bine invităm voalat românii să fure și să plătească o entitate invizibilă – contribuabili.

Încă ceva – și în UK oamenii stau, ca doamna la RATB închiși în căsuțe, să fie inaccesibili. Dar sunt excepția, nu regula. Dacă cineva e menit să te ajute cu un sfat, foarte probabil nu va sta ascuns într-o cămăruță, ci stă în picioare, în fața ta, să îl poți aborda.

Sunt libertarian, dar nu cred ca oamenii acționează în propriul interes, chiar dacă suferă pentru asta. Am văzut o companie privată care editează o revistă culturală făcând lucruri similare Preferă să aibă probleme și să sufere, decât să facă ceva în propriul interes.

2017.01.22 Later edit:
Plays (piese de teatru văzute):
10/10 Hand to God – VAUDEVILLE THEATRE
10/10 Disney’s The Lion King Tickets at Lyceum Theatre
10/10 The Railway Children | King’s Cross Theatre
10/10 The Father – Duke of York’s Theatre
10/10 The Phantom of the Opera – Her Majesty’s Theatre London
9/10 Beautiful – The Carole King Musical
9/10 Matilda The Musical – London West End Show
9/10 In The Heights | King’s Cross Theatre
9/10 Cats – London Palladium
8/10 Jersey Boys London Piccadilly Theatre
8/10 My Mother Said I Never Should – St James Theatre
8/10 Charlie and the Chocolate Factory Tickets | Theatre Royal Drury Lane
8/10 Guys and Dolls – Phoenix Theatre
8/10 ‘Mr Foote’s Other Leg’ | Theatre Royal Haymarket
8/10 African Gothic | Park Theatre
7/10 Matthew Bourne’s Sleeping Beauty – New Wimbledon Theatre
7/10 X | Theatre in London
7/10 ‘The War of the Worlds’ – Dominion Theatre
7/10 As You Like It | National Theatre
7/10 ‘A Christmas Carol’ Noel Coward Theatre
7/10 English National Ballet’s ‘Le Corsaire’ at the London Coliseum
6/10 Les Blancs | National Theatre
6/10 Wicked – Apollo Victoria Theatre London
6/10 Lord Of The Dance: Dangerous Games
5/10 I’m Not Jesus Christ | Paper Cut Theatre

7/10 Ce avem noi aici?

Museums:
10/10 British Museum – Welcome to the British Museum
9/10 Science Museum, London
9/10 The National Gallery, London
8/10 Tate Modern | Tate
8/10 Museum of London Docklands website homepage

2017.01.26:
În UK am găsit mai frecvent șoareci decât în România.
Parcurile erau mai curate și îngrijite decât pe la noi.
De asemenea, în parcuri erau mult mai puține alei, și mult mai multă iarbă.
Era perfect în regulă să stai pe iarbă, care era de obicei tunsă ca un gazon.
Tot felul de animale prin parcuri – veverițe, gâște pe apă, lebede, căprioare și cerbi.
Era aproape tot timpul înnorat afară, dar ploua mult mai puțin decât i se face reclamă Angliei.
De asemenea, când ploua era foarte frecvent o ploaie atât de măruntă încât nu merita să scoți umbrela din rucsac.
Legat de trenuri – erau mai moderne, și mai silențioase ca ale noastre.
Dacă mergeai cu un tren pe ruta A-B, puteai lua orice tren, indiferent de oră, pe ruta respectivă. Plăteai, practic, ruta, nu un tren anume.
În general, regulile pozitive (fii amabil, zâmbește, fii politicos) erau respectate. Dacă însă făceai o mică gafă, treceai strada prin loc nepermis, mergeai încet pe trecerea de pietoni, oamenii erau indulgenți.
Legat de gunoi – se recicla foarte mult, în fiecare casă gunoiul era colectat selectiv, pe tip de material. Era și un mic chin, mereu să fii atent unde pui gunoiul, iar la o casă cu multe persoane, problema creștea exponențial.
Autobuzele erau moderne.
Oprirea se făcea în două feluri: (i) Dacă așteptai autobuzul, trebuia să faci semn cu mâna șoferului să oprească. (ii) Dacă erai în autobuz, trebuia să apeși un buton ca autobuzul să oprească. Dacă nu făceai nici una din opțiuni, autobuzul mergea mai departe, ignorând stația.
Cerșetorii erau frecvent performing artists, cântau sau făceau lucruri similare. Nu toți, desigur, dar mai mulți decât pe la noi, unde majoritatea doar cerșesc.
Se dădea foarte mult feed-back, dacă făceai ceva greșit erai atenționat constant.
Se aplica și inversul medaliei, erai încurajat. Eram o dată în metrou, și aveam un rucscac mare, și un trepied, mergeam la o filmare, și aveam camera foto și video cu mine. Și metroul era aglomerat și îmi ceream scuze repetat că deranjez. Și mi-a zis cineva „Stai liniștit, e OK”. M-am simțit foarte bine.
Londonezi erau axați pe auto-dezvoltare – citeau mult, comandau online, în general era o societate educată.
Ca fire – calmi și blajini, dar și un pic reci.
Pe scările de metrou se staționa întotdeauna pe dreapta, oamenii urcau scările rulante pe jos pe partea stângă.

2017.01.29: Câteva site-uri folosite când făceam research de prețuri în UK:

• Best Deals on eBay – Shop Electronics, Home, Beauty, Fashion & Toys | eBay Deals
• Amazon price tracker, Amazon price history charts, price watches, and price drop alerts. | camelcamelcamel.com
• Lifehacker – Tips and downloads for getting things done
• eMAG.ro – cea mai variata gama de produse

2017.02.04: Două abordări diferite despre căutarea de lucru într-o țară străină:
a. Poți să îți cauți de lucru din România. Partea bună – câștigi bani (probabil) în timp ce aplici la joburi, nu pierzi job curent.
Probleme: n-ai număr de telefon de UK, nu ești disponibil ușor pentru interviuri, și dacă ești, probabil n-o să îți prindă bine ora și ziua la care ești intervievat, ai adresă de România, sigur pierzi niște aplicații în acest fel.
b. Poți să te muți temporar în țară străină, îți iei laptop, costum, lucruri de strictă necesitate, și aplici o lună dintr-o țară străină. Cu număr de UK, cu adresă de UK, deplasare rapidă la interviuri, în toată țara, nu doar în capitală, la orice oră și zi. Dezavantaj – costuri ceva mai mari, în special de oportunitate (cât stai în UK nu poți să și lucrezi în România) și de risc (probabil va trebui să îți dai demisia ca să poți face asta, dacă nu obții job în UK, o să îți fie un pic greu).

Despre Londra – Ca defecte, poluarea din Londra (datorată în special emisiilor din Franța și Germania, și doar parțial din traficul ridicat din Londra), și un ritm mai intens ca cel din București (nu agresiv, ca în România, nu cu țipete, claxoane, și îmbrânceli, dar axat pe performanță și rapiditate; solicitant).

2017.02.17:

Articolul tau :: Românii din străinătate și iubirea de țară :: SmartWoman
Ceea ce Antena 3 nu știe sau nu dorește să spună public, și cu siguranță nici cei care îi sorb cuvintele fără a le trece ei înșiși prin structurile lor proprii neuronale nu recunosc, este faptul că, dacă în România lucrurile ar merge într-o direcție bună, în care oamenii să aibă posibilitatea de a câștiga un ban cinstit și suficient pentru supraviețuire, și pentru bunăstare, dacă ei s-ar simți respectați și nu sfidați, ba chiar abuzați de aroganța continuă a oamenilor politici, s-ar întoarce în țară, așa cum spune o prietenă de-a mea : ”ieri”, nu ”mâine”. Mulți dintre emigranți sunt cu adevărat oameni care se jertfesc pe ei înșiși ca celor de acasă să le fie bine. Și de aceea ei trebuie respectați, dacă nu pentru calitatea lor de om, dacă nu pentru rudenie, măcar pentru sacrificiul pe care îl fac. Este complet greșită ideea că emigranții o duc bine: ei sunt cocoșați de taxe, de chirii, de cheltuieli suplimentare pe care românii de acasă nici nu și le imaginează. Pe de altă parte, nu cred că mulți români care au rămas în România ar face muncile umilitoare pe care emigranții sunt nevoiți să le facă în Occident sau să accepte tratamentul la care sunt supuși. De altfel sunt mulți care nici nu reusesc să facă muncile respective, le resping și se reîntorc în țară preferând mai degrabă sărăcia decât umilința sau discriminarea.

2017.02.19: O persoană de HR mi-a zis să vin în „Londra, capitala UK”. Foarte de impact (în sens pozitiv) afirmația!

Room for rent in London that’s a cupboard under the stairs in Clapham for £500 a month | Metro News:

Alex Lomax (@alex_lomax) September 30, 2015

2017.05.06: Apar frecvent comparații – „Cum e în UK vs. România?” Concluzia este că există diferențe, pe multe planuri. Dar sunt și lucruri similare. Metroul lor e altfel, dar are și similarități cu sistemul nostru. La băncile (din sistemul bancar, nu bănci din parc) lor e altfel decât în România, dar sunt și lucruri similare. Și tot așa.

2017.11.02: O mare diferență este între gradul de educație al populației. În România, dacă lucrezi cu anumite categorii profesionale, te aștepți să fie slab educate, și în special să le lipsească politețe / cei 7 ani de acasă. Acolo nu e cazul. E o atmosferă generală de încredere și respect.

2017.11.06: O diferență mare este și între felul în care e construit mobilierul stradal – la ei e plastic foarte dur sau metal, și totul făcut să reziste, la noi sunt materiale foarte firave, inclusiv metalul e subțire și făcut să nu țină mult timp. Există o teorie care zice că și un mic început de vandalism este suficient pentru a face stricăciuni foarte mari, ulterior.

2017.11.08: Noile garnituri de metrou ale Metrorex sunt foarte solide, atât cele un pic mai vechi, cât și ultimele modele. Scaune foarte rezistente, geamuri OK, bare de metrou OK, nu se vede murdărie nicăeri. E realmente ceva impresionant aici.

2018.03.18: O diferență fundamentală între Est și Vest (România vs. UK, dar nu numai) – faptul că există o siguranță pe două planuri – (1) financiară și (2) a unor sisteme bine puse la punct, care, în general, funcționează foarte bine, le dă o relaxare care le permite să fie eleganți, gentili, și bine crescuți. Contează în bună măsură și ce am scris mai sus, educația, dar e și vorba de un sistem, o tradiție în sensul în care când apeși pe un buton știi ce vei obține, în România când apeși pe un buton e o surpriză continuă (sistemele uneori nu funcționează, sau funcționează prost).

2018.04.12:

Câteva aspecte România – UK:

• Am fost zilele astea într-o stațiune de munte în România. Trei zile la rând am cumpărat înghețată de apropximativ 25 de lei (mai multe porții, asta era suma totală zilnică). În ultima zi am întrebat dacă am putea cumpăra o înghețată nu cu 3 cupe, nu cu 1, ci cu 2. Ni s-a spus că nu există cornet pentru 2 cupe, doar 1 sau 3. Am întrebat dacă am putea primi înghețată cu 2 cupe în cornet de 3. Ni s-a spus că nu, că nu e rentabilă afacerea pentru vânzător. Cred că în UK ar fi fost mai deschiși la propunere, din experiențele avute. Nu toți din România ar refuza, după cum nu toți vânzătorii din UK ar accepta asta. Dar ar fi o altfel de abordare.
• La Banca Transilvania ai comision încasare OP (ordin de plată). În mod normal, și dacă ar fi ceva de plată cu comisioanele interbancare, suma ar trebui să fie nesemnificativă. E însă măricică (pe la 2-3 lei, evoluează în funcție de mărimea sumei). Au ales acest tip de comision, probabil pentru că majoritatea oamenilor se uită la alte comisioane când compară 2 bănci. Mi se pare însă un comision și neadecvat (majoritatea altor bănci nu îl au), și prea mare. Detalii. Soluția? Comision încasare OP modic, sau nul.
• Am deschis acum un an cont la ING. Aparent, dacă ai încasări de 700 de lei într-o lună, nu plătești nimic. Practic, însă, prin vara lui 2017 au schimbat comisioanele, și trebuie să faci și o plată (OP sau tranzacție cu cardul) în acel cont. OK, a fost vina mea că nu am citit regulile schimbate, și am fost taxat într-un cont pe acest motiv. Altceva m-a nemulțumit – când cei de la ING decid să pună comision, au comision de 3 lei la ridicare bani de la bancomatul propriu. Iarăși, un comision de prost gust. Nu fac plăți online cu cardul sau OP? OK, ia-mi 7 lei cost mentenanță cont. Dar 3 lei comision retragere bani de la bancomat propriu? E o practică atât de neplăcută. Soluția? OK, cu costul lunar sunt de acord, poate fi și mai mare, deși la schimbarea termenilor și condițiilor ar fi utilă o listă cu doar ce s-a introdus nou / schimbat față de vechii termeni. Dar nu e OK comisionul de ridicare bani de la bancomatul ING.
• Cei de la F64 îți permit să cumperi aparatul în condiții bune, au promoții, au ofertă mare, au servicii de calitate. Dar dacă cumperi Nikon și ți se strică, și ești în afara garanției, ca să ți-l preia ei și să se ducă cu aparatul la Nikon îți cer o taxă. Detalii. Soluția? Mai mult interes și pentru cel ce a cumpărat deja, nu doar pentru cel care intenționeză să cumpere.
• În autobuzele din România urci și prin fața autobuzului și prin mijlocul lui și prin spate, și până în momentul în care îți validezi tichetul stai cu stres că a. S-ar putea ca biletul / abonamentul să fie invalid. b. S-ar putea să fie controlul deja urcat în autobuz și să te chestioneze înainte să apuci să validezi. În luna aprilie 2017 am călătorit cu RATB și am primit amendă pentru că m-am urcat după ce ei blocaseră deja toate validatoarelor, nu au vrut să recunoască că m-am urcat după ei. Am depus plângere la RATB, nu mi s-a răspuns. Am apelat la ANPC, mi-au returnat banii probabil fără să facă nicio cercetare, și fără să rezolve problema cu controlorii care dau amenzi abuziv. Detalii. Soluția? Să se urce călătorii prin fața autobuzului, și șoferul să verifice validarea tichetului. S-ar rezolva problema călătorilor fără bilet și a controlorilor.

2018.04.12: În casa în care am stat în chirie erau două grupuri de persoane nemulțumite – chiriași și cei care închiriau. Probleme de ambele părți. Uneori, am gafat și eu. Și îmi dau seama că aproape în orice tip de relație, fie profesională sau personală, e mereu un joc între nevoi nelimitate. Fiecare din părți vrea cât mai multe pentru binele propriu. Și uneori asta nu se poate, trebuie să înveți să faci compromisuri.

2018.04.18: Ieri a sunat un tip de la Telekom România „să lase un telefon”. A venit acasă, a văzut că avem telefon, că funcționează, a zis că ne lasă un telefon, și trebuie doar să semnez pentru el. A scos un contract în care scria că costă închirierea acelui telefon 1 Euro pe lună, nu a întrebat dacă vrem, a văzut că nu avem nevoie, nu a precizat anterior că e vorba de un contract, nu ne-a dat opțiuni.

În Marea Birtanie am văut practici relativ similare la cei de la EE, care pretindeau că dau telefoane și tablete gratuite (și de slabă calitate) în schimbul unui contract pe termen lung, de durată mare. Tot cei de la EE mi-au promis unele lucruri și au furnizat altele. De asemenea, la o bancă o doamnă tot încerca să mă convingă că e mai bine pentru mine să îmi iau card de credit, decât card de debit, mă aștept să fi primit comision pentru asta.

Totuși, cei de la Telekom România sunt din altă ligă.

Update – se pare că au sunat anterior cei de la Telekom și procesul de acceptare a ofertei a avut loc la telefon. OK, se scade din vina lor în situația de față.

2018.04.18: Am văzut recent pe site-ul unei universități private din România (nu mai găsesc sursa) afișată o rată de promovare a studenților. Ori acea universitate particulară e foarte bună, și atrage studenți de top, ori trec clasa pe oricine, și oricine poate lua diploma. Voi decideți asta.

2018.04.21: Era odată o reclamă la Cosmote (acum Telekom) ceva în genul „ofertele celor care oferă servicii de telefonie mobilă au devenit atât de complicate, încât e nevoie să faci studii în domeniu dacă vrei să le înțelegi”. De atunci și până azi, oferta celor de la Vodafone a devenit și mai complicată. Au o ofertă, „Net folosești, Net primești”, prin care primești Net în plus, în funcție de cât consumi. Vor să introducă o ofertă cu „Net pe caiet”, prin care poți să folosești Net în virtutea unei alimentări viitoare a cartelei cu credit. Eu nu îmi înțeleg oferta curentă, mă depășește.

În Marea Britanie aveam abonament la EE. Nici la ei nu înțelegeam foarte clar, mai ales că la un moment dat mi-au mărit abonamentul în mod automat pentru că în una din luni am consumat mai mult decât de obicei. Nu mi se pare că sunt mai breji, aici. Scopul e doar unul – să te amețească, să îți dea ce vrei tu (acces la date și comunicații), dar la un preț cât mai mare posibil.

2018.04.24: Aseară am fost în Constanța. Autobuzul, un 42, a oprit la o stație, s-au urcat vreo 3 controlori, mai erau 3 în stație și un polițist. Au prins doi adolescenți, un el și o ea. Mă gândeam la cât efort e pentru a prinde pe cineva, vreo 6-8 controlori, un polițist, autobuzul oprit în stație. Nu era mai simplu să controleze biletul la urcare?

2018.04.24: Există o cursă de autobuz care leagă Năvodariul de City Park Constanța. Și compania care operează această cursă plătește controlori care să se urce în autobuz și să verifice biletele. Cât de simplu ar fi fost dacă biletele ar fi verificate în fața autobuzului! Și cât de complicat, costisitor și ineficient e să ai controlori dedicați.

2018.04.25: Un blog comparație SUA – România – Republica Moldova ».

2018.04.26: Un site cu informații utile despre Marea Britanie: Un Roman In UK ».

2018.05.07: „Ajunsă la casă, am cerut un Pachet Family. Pentru cei care nu știu deja, Hollywood Multiplex are aceste două pachete dedicate familiilor cu unul sau doi copii. The catch is că trebuie să fie o mamă și un tată ca să se poată beneficia de această ofertă. Și să vedeți motivul halucinant pentru care nicio alt fel de familie nu poate beneficia de oferta lor: familia este formată din mamă, tată și unul sau doi copii…. Atât! Și nici măcar nu glumesc! Acesta a fost argumentul…” (sursa și detalii »)

Lucruri ca acesta s-ar întâmpla mai rar în Londra, unde oamenii sunt mai deschiși să închidă un ochi și să treacă peste. În România se merge mult pe respectul regulii, poate mai mult ca în UK.

În UK am întâlnit inclusiv situația în care la calcularea bonului fiscal era trecută o sumă diferită (și în plus și în minus) decât era oferta standard. :)

2018.10.13: Cred că în România ne este mai greu să primim și să dăm feed-back. Când dăm feed-back ne supărăm, suntem iritați, uneori țipăm și suntem, în orice caz, foarte nervoși, iar când primim feed-back avem impresia că mesajul e personal, ni se adresează nouă, ca persoană, intră adânc în noi, și ne mâhnește profund. Dă Nicolae Steinhardt în „Jurnalul fericirii” exemplul cu cel care se mânie pe fratele său în tramvai, considerând asta ca un păcat foarte mare. Pentru o greșeală minoră, să pornești un val de ură și de mânie împotriva unei persoane care uneori nu se apără. Acest lucru dezumanizează.

2019.02.24: De văzut și grupul Facebook Happening In The UK ».

Ce să vezi, ca turist, în Londra?

• Depinde ce îți place să faci, nu consider că există recomandări generale;
• Mie mi-au plăcut niște muzee de artă (National Gallery, TATE), British Museum.
• Mi-a plăcut mult să merg la spectacole de teatru / musicall-uri. Cum afli de promoții? Te poți abona la Newsletterul Time Out London, caută în pagină funcția de abonare newsletter, și dacă te abonezi poți afla la ce să mergi.
• Eu aș recomanda experiențe (teatru, muzee, spectacole; poate restaurante, dar am dubii), nu locuri;
• Pentru recomandări turistice, de văzut TripAdvisor.

Două articole:

• Some flight travel web sites with good discounts (cheap airplane tickets);
• How to visit a new country like a PRO?.

2019.12.14: Londonezii uneori pare că sunt fraieri. Au reguli pe care le respectă, dar dacă insiști, îți pui poalele în cap, te cerți, poți câștiga. În România e altfel – noi suntem șmecheri. Nu respectăm regulile, și dacă inișiști ești ignorat. Pe termen scurt, câștigă în UK cel care insistă și pierde cel care respectă regulile. Pe termen lung, UK-ul e câștigător prin respectarea regulilor.

PS, 2021.01.03: Am amintiri frumoase despre cum m-am dezvoltat ca om în București, și, ulterior, în Londra. Sunt lucruri diferite, e greu să compari mere cu struguri, în Londra ajunsesem după o lungă etapă de descurcat de unul singur într-un oraș, a contat că atunci când am ajuns în București abia terminasem liceul, lucruri din astea.

Per total, în Londra am învățat surprinzător de multe, dar mă leagă multe lucruri și de București.

PS, 2021.01.22: Când am fost mințit de oameni de vânzări?

• Mi s-a promis un abonament telefon în condiții nerespectate;
• Un vânzător a propus o întâlnire din care eu aș fi câștigat, întâlnire din care el a câștigat;
• Mi s-a promis la un restaurant italian că pot mânca o mâncare indiană în condiții bune, complet nelivrat;

În principiu, oamenii de vânzări erau foarte deschiși în a încălca promisiunile. Se întâmplă și în România, uneori, dar la ei m-a surprins asta.

PS, 2021.05.18: Redescovering Romania – Blog de Olivian Breda.

PS, 2021.11.12: Recent, ANAF a verificat mai mulți comercianți pentru prețuri înșelătoare de Black Friday 2021. A dat amenzi usturătoare și celor prinși cu multe nereguli, și, din ce am înțeles (informația nu e oficială, din ce știu), celor care au greșit un singur preț, cu o sumă relativ mică. Nu sunt sigur de veridicitatea știrii, dar dacă e adevărată, mi se pare un exemplu negativ de aplicare a legilor. Ca în cazul sportivei românce descalificate pentru că a primit un Nurofen pentru ceva problemă minoră – ar trebui ca regulile să aibă o flexibilitate. Poți da un avertisment, poți trata diferit spețele, nu zici „ai gafat, chiar dacă e evident o eroare umană, plătești”.

PS, 2021.12.18: Cât de mult îmi place expresia „No worries” de la englezi. „Nu-ți face griji, stai liniștit, alungă grijile de la tine, fii împăcat cu tine”. Îi mulțumești cuiva, îți zice că nu e important, să nu îți faci griji. Îmi place mult.

PS, 2021.12.25:

Ursul se plimba prin pădure cu o foaie în mână. Se întâlnește cu lupul.
– Ce ai acolo ursule?
– Listă cu animalele pe care trebuie să le ucid azi.
– Vai, și nu cumva sunt și eu pe listă?
– Păi, ești la numărul 45.
– Vai, nu mă omorî, lasă-mă să mă duc la copiii mei să-i mai văd odată și după aia
poți să mă omori!
– Bine, hai.
Se duc, vede lupul ce are de văzut, apoi îl omoară ursul.
După un timp, se întâlnește cu vulpea.
– Ursule ce ai acolo?
– Listă cu…
– Vai, și sunt și eu acolo?
– Da, la nr. 15.
– Ursule, nu mă ucide! Lasă-mă să îmi văd copiii etc.
– Bine.
Merge, se uită, moare și vulpea.
Mai târziu, cu iepurele:
– Ursule, ursule, ce ai acolo?
– Listă cu animalele…
– Și sunt și eu pe acolo?
– Păi, ești la nr. 3.
– Aoleu! Și nu poți să mă ștergi de pe listă?…
– Ba da.

Cred că una din diferențele România – Marea Britanie e ușurința cu care iepurașul se poate gândi la opțiunea de a fi șters de pe listă.

În România, sunt niște reguli care par bătute în cuie, deși sunt irelevante (vezi birocrația din Sistemul de Stat) vs. în UK, unde sunt lucruri fixe și clare, poate mai multe ca în România (sisteme care funcționează), dar dacă ceri o excepție și e motivată, o poți primi.

PS, 2021.12.28:

• I’ve met some people loving their work. Not because they are paid a lot, but because they love their job. This happened quite a lot in London.

(via »)

PS, 2021.12.29:

Am fost odată cu un taxi într-o localitate mică din UK, ceva gen sat (ca număr case) sau comună bine întreținută (la cum arăta totul) de la noi.

Am întrebat taximetristul – „Dacă ar fi să trebuiască să mă stabilesc aici, pentru job, și să merg pe jos vreun kilometru sau doi până la locul de muncă, există riscul să întâlnesc ceva animale?”.

Nu prea înțelegea întrebarea, nu înțelegea cum ar putea fi animale lăsate libere, nu exista conceptul.

Da, au acolo animale, am întâlnit vulpi, șobolani, însă nu prea vezi câini pe străzi, de exemplu.

Iar când am fost în zonă de țară nu erau animale care să fie periculoase pentru om (am petrecut puțin timp acolo, însă).

PS, 2022.02.09: Oameni amabili în Marea Britanie – crupiera de la un joc de noroc, care, deși miza era nulă, se purta frumos cu mine, și ținea cu mine, ca jucător, nu cu casa.
De asemenea, angajații cantinei și a sălii de sport de la Great West House mi-au lăsat o impresie excelentă, le sunt recunoscător pentru cât de bine s-au purtat față de mine și nu numai.

PS, 2023.02.19: Insist pe un aspect – în România oamenii se grăbesc.

Te împing, se aruncă, se reped.

Mi s-a întâmplat, cu bagaje fiind, să nu mă pot da jos din autobuz din cauza celor ce urcau.

Am luat amendă pentru că m-am urcat în autobuz și controlorii erau repeziți că de ce n-am validat (bineînțeles, nu puteam valida, că validatoarele, cu controlori fiind, nu funcționau).

Oamenii nu așteaaptă.

Lc ce suntem primii în Europa (statistică negativă)? Accidente la 1.000 de locuitori.

Ne grăbim, chiar dacă asta duce la moarte.

PS, 2023.03.21: Când e să recomand cuiva ce să viziteze în Londra, răspunsul meu ar fi să facă activități – teatru, musical-uri, muzee. Toate acestea mi-au plăcut mai mult decât să văd arhitectura sau alte elemente specifice Angliei (autobuze, metrou, cabine telefonice).

PS, 2023.03.23: The Most (and The LEAST) Aesthetic Capital Cities in Europe | by Levi Borba | Mar, 2023 | Farewell Alarms:

A ranking of the 21 most beautiful capital cities in Europe based purely on aesthetic impressions

PS, 2023.03.24: Am auzit de mai multe ori părerea că sunt unele țări în care se râde mai puțin, și dacă aș emigra în UK n-aș avea cui spune glume.

Nu mi s-a părut așa, în general poți să te distrezi bine și cu alte nații. Depărtarea și distanța există, dar nu mi s-a părut o problemă majoră.

În afară de faptul că sunt țări și orașe foarte multiculturale.

Ce e însă adevărat e că până înveți limba bine îți va fi greu să spui glume și rapid spuse și să fie spontante, nu te va ajuta vocabularul o vreme.

PS, 2023.05.02: Un lucru pe care îl apreciez la experiența din Londra e cât de rar se lua curentul și/sau pica Internetul. Am locuit sau stat în diferite orașe din România și mereu am avut probleme cu Internetul și curentul. Anglia nu era perfectă, dar era în zona aceea.

PS, 2023.07.13: As You Like It – National Theatre Live – decorum flies through air (2016).

PS; 2024.05.08: I could almost see her burger – 9GAG.

Copiază URL articolPartajează pe FacebookPartajează pe WhatsAppLinkurile dau eroare?