Mailul ăsta mi se pare genial de bine făcut. Am înlocuit textele reale cu QQQ, ca să nu îi fac reclamă. Am primit multe cereri de acest tip, asta iese în evidență.
Într-un articol mai vechi (How to visit a new country like a PRO?) scriam că prefer experiențele mai profunde într-o țară. Nu doar să stai ceva mai mult timp decât o zi sau două, ci și să interacționezi mai mult cu un grup mic de oameni.
Cu alte cuvinte, dacă vrei să vezi Praga, Viena și Madrid, e de preferat să îți alegi o singură destinație din cele 3, și să stai mai multe zile în acea țară/oraș, și să interacționezi cu un singur grup de oameni, decât varianta alternativă – puține zile, mai multe destinații, interacțiuni superficiale și mereu schimbătoare.
Unele din articolele de pe blog le scriu pentru mine. Am scris “Despre ură” cu gândul la mine. Și alte articole similare, mai am în listă câteva, dar acela mă ajută. Pe măsură ce scriu un astfel de articol, îmi structurez gândurile și îmi setez în mine anumite stări. Sigur, am în plan secundar și să public ceva relevant, nu pot scrie orice, dar în mod esențial le scriu pentru mine.
Unele le scriu pentru alții. Un exemplu: Credința care dă libertăți, mai degrabă decât să vi le ia.
Articolul de față este scris mai degrabă pentru alții. Poate fi citit de oricine, conține în general principii generale și foarte puțin răspunsuri punctuale, însă îl pornesc ca un răspuns de la niște intervenții personale de forma unor comentarii primite pe Net. Voi răspunde mesajelor respective doar la finalul articolului, la început vor fi observații generale despre comentarii.
Miercuri, 27 Februarie 2019, de la ora 18, la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul”, Universitatea București, a avut loc lansarea cărții “Privind către Dumnezeul nostru. Orientarea în timpul rugăciunii liturgice”, în prezența autorului: Pr. Uwe-Michael Lang. Traducătorii cărții: Mihail-Khalid Qaramah și Mihai Răducă. Prefață: Pr. prof. univ. Dumitru A. Vanca.
Evenimentul a fost organizat de către Editura Paralela 45 și Facultatea de Teologie Ortodoxă “Justinian Patriarhul” din București.
Vorbitori: Pr. Uwe-Michael Lang, Pr. prof. univ. dr. Dumitru A. Vanca.
Moderator și gazda evenimentului: Pr. Prof. Dr. Ioan Moldoveanu.
Traducători: Mihail-Khalid Qaramah și Mihai Răducă.
Mai jos, fotografii și înregistrarea audio și video a evenimentului.
Citesc cu interes această inițiativă, și mi se pare binevenită.
Ultima ediție: Inițiative românești: „Cu cărțile pe uliță“, „Adoptă o mamă!“, un pavilion pentru bolnavii de tuberculoză – Dilema veche.
Sîntem mereu înconjurați de vești care ne-ntristează, așa că Dilema veche vine în fiecare luni dimineață cu #7veștibune din România, pentru a vă motiva săptămîna.
Nu voi trimite o notificare de fiecare dată când apare un nou articol pe temă, dar puteți intra, dacă doriți. E un mic vaccin pentru săptămâna ce va să vină.
Vedeți, în fiecare luni, #7veștibune, pe Dilema Veche.
PS, 2019.03.03: De văzut și: 3 buletine informative trimise pe WhatsApp, pe care ar trebui să le urmărești.
În data de 21 februarie 2019, antropologul francez David Le Breton a revenit în București, la Cinema Muzeul Țăranului Român, pentru lansarea traducerii în limba română a cărții sale: “Evadarea din Sine; O Tentație Contemporană” (2018, Editura Trei). Prezentarea a avut loc în jurul cărții, dar și al noilor cercetări în care invitatul nostru a lucrat în ultimii trei ani.
Parteneri de dialog: Andrei Mihail (antropolog), Victor Popescu (editor).
Moderator: Bogdan Iancu (antropolog).
A fost asigurată traducere simultană din franceză.
Mai jos, fotografii și înregistrarea audio și video a evenimentului.
Să spunem că vreți să aflați despre noutățile dintr-o anumită specialitate medicală. Sau un domeniu de business. Sau chiar o pasiune.
Vă aduc la cunoștință un site pe nume Nuzzel », despre care aflați mai mult din acest clip video ».
Nu sunt ministru al educației, de mine nu depinde educația unei țări, nu conduc o unitate de învățământ, nu sunt profesor sau educator, iar majoritatea lucrurilor pe care le-am făcut pe partea de educație de la om la om sau online țin de unele prezentări pe care le-am susținut. Am vorbit de două ori și în fața unor studenți în cadrul unor universități, majoritatea prezentărilor mele au fost însă în spații non-academic-formale. Pe de altă parte, am trecut prin diferite școli (facultate de Relații Economice Internaționale la Academia de Studii Economice București), sunt masterand la al treilea master (două finalizate – Comunicare/PR la Școala Națională de Studii Politice și Administrative București, și Modelare/Tehnologii Informatice – Universitatea Ovidius din Constanța, unul în proces – Securitate Informatică/Rețelistică la Universitatea Titu Maiorescu din București). Am participat la traininguri non-formale de aproximativ o săptămână în Serbia, Germania, Turcia și Irlanda, alături de două în România. Am trecut printr-o formare în programarea neuro-lingvistică (în total, 2+5+5 zile de training, start, + modulul intensiv de două ori, mi-a plăcut foarte mult și l-am reluat după ceva timp). Am co-organizat o serie de conferințe / întâlniri informale de 150 de ediții. Cred că impactul cel mai mare asupra educației mele prin întâlniri față în față sunt conferințele/seminariile/workshopurile la care am participat. Am documentat pe blogul olivian.ro prin fotografii + video (sau măcar texte) aproximativ 500 de evenimente. Sunt probabil alte câteva sute (îmi e greu să dau o cifră, fie și aproximativă, cu evenimente la care am participat cu mai bine de 10 ani în urmă) la care am participat fără să public nimic, după, cum desigur sunt evenimente de durate diferite – uneori un eveniment poate ține o oră, alteori am publicat un singur articol despre un eveniment de 2-3 zile, de dimineața până seara. Am dat toate aceste detalii pentru a încerca să vă arăt că am fost preocupat de formarea mea, uneori la limita inutilului. Are Rand Fishkin un articol care îmi place mult pe tema “ce poate ieși complet paradoxal și neașteptat din participarea la conferințe, de exemplu?” – Manufacturing Serendipity | SparkToro. Și ar mai fi și ONG-urile din care am făcut parte, contează și asta, mult chiar.
Doresc să vă spun în articolul de față câteva idei, unele din ele greu de legat una cu cealaltă, despre procesul de educație în România anului 2019. Probabil încă sunteți în șoc după afirmația cu care am deschis articolul, aceea că nu sunt ministru al educației, dar după ce vă reveniți, vă invit să citiți mai departe.
Sfaturi:
1. Scrieți cu diacritice
2. Dacă aveți texte fără diacritice, puneți-le automat cu Diacritice.ai, apoi verificați corectitudinea
3. Dacă aveți texte cu diacritice greșite, corectați-le cu un macro »
4. Corectați ortografic textele »
5. La final, dacă aveți nevoie de texte fără diacritice, folosiți un macro »
Detalii în clipul de mai jos.
Three tips:
1. Check spelling with Microsoft Word & Grammarly App.
2. Use “Cite this for me” web site for Bibliography.
3. Add Table of contents in Microsoft Word.
How? See the video.