„Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului și ar fi real că adevărul se află în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul.” —F. M. Dostoievski, Scrisoare din 20 februarie 1854
„Patriarhul Atenagora: De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.” – Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Mihnea Măruță despre Generația Z:
Cu condiția de care ziceam și anume dacă reușește să găsească un soi de măsură bună de moderație în ceea ce privește folosirea rețelelor sociale, pentru că riscul este să își piardă orice fel de dorință. […] (marea problemă?) […] Foarte mulți din generația dumneavoastră nu își doresc nimic de la viață, la o vârstă la care ar trebui să răstorni munții, dacă nu la 20 de ani, atunci când?
Dacă nu ai o Stea a Nordului, dacă nu ai un set de valori și principii, e foarte greu să construiești ceva. E un fundament, să vrei ceva, să îți dorești ceva, să îți propui să atingi ceva. Poate fi ceva concret (o stare, o parte materială sau spirituală), sau ceva abstract (să eviți să …, să ai niște principii, să ai niște valori).
Dacă aici e problema, AICI e problema.
„Patriarhul Atenagora: De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.” – Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
In the previous months, I held a presentation at a school. One pupil asked me something along the lines of, “Is it hard to succeed?” I didn’t have a prepared answer.
I’ve been thinking about the topic. What would I say now?
About this:
Alexandru Macedonski: Noaptea de Decemvrie – Érettségi 2024:
“Meka şi Meka conţine o parabolă dictată de inspiraţia “cu limbă de foc” într-o noapte de decembrie, cu ger şi zăpadă, a unui poet sărac şi în dezacord cu lumea guvernată de vanitate şi aur. Scrierea în proză valorifică o legendă orientată în care Mahomet Ben Hassan – Ben Ali lasă cu limbă de moarte fiului său Ali recomandarea de a nu se abate niciodată în viaţă de la calea cea dreaptă. Îl sfătuieşte, totodată, să se ducă, aşa cum trebuie să facă orice credincios musulman, la cetatea sfântă Meka, pentru a putea obţine astfel iertarea păcatelor. Ascultând de îndemnul părintelui său Ali porneşte în pelerinaj la Meka, însoţit de un mare convoi de cămile şi servitori, cu multe provizii de drum, hotărât să străbată pustiul arab pe drumul cel drept. În acelaşi timp, spre aceeaşi ţintă porneşte şi Pocitan-Ben-Pehlivan, un cerşetor respingător la înfăţişare. Deşi este invitat de Ali să meargă în fastnosul său convoi, Pocitan refuză, alegând, spre a ajunge la Meka, nişte căi ocolite dar mai uşor de străbătut. Ali îşi continuă însă drumul prin pustiu; dar marile dificultăţi ale călătoriei nu pot fi învinse şi convoiul piere, oamenii şi cămilele murind rând pe rând, până când emirul, sleit de puteri şi rămas singur, moare şi el, înainte de a-şi fi putut vedea visul cu ochii, căci imaginea Mekăi rămâne o iluzie înşelătoare ca fata morgana. În schimb, hidosul Pocitan-Ben-Pehlivan ajunge la cetatea sfântă.”
It makes me think – who has better values? The one that succeeds with small concessions, or the one who dies for his principles (even though they might not be the right ones?).
This is more unclear than it appears.
I see this happening quite often. People wait until the last moment to inform me that a task is a priority and needs urgent attention.
If you know for a fact that a task is both urgent and important, why not inform me long before the deadline?
The thing is, people come close to the deadline and tell me, “Now it’s urgent!”.
Whenever people give specifications of what kind of website they want, the requirement is straightforward.
“I want a tiny, little, small website!”
The thing is, the end result is almost ever like this.
“Oh, but I also need this. Can we move things a bit? Can we make it more «lively»?” etc.
When you are billing for a project, take into account that the initial specifications and the end result might differ.
I tend to bill web development projects by the hour, not by the project, based on the fact that there tends to be a difference between “initial specifications” and “end result”.
Some teachers say things like “I ban the use of ChatGPT for doing lessons/assignments.”.
It might look counterintuitive – why do so? ChatGPT is here to stay, it’s a tool; why not use it, if it’s available?
The thing is, by “manually” doing an assignment, you get some skills and habits. If you write a piece of text, some connections form in your mind. If you do some manual research, you learn some things on how to search. If you manually draw conclusions, you learn how to think logically.
I tend to use ChatGPT for getting ideas, but I also refine results using my judgment.
And still do some things “by hand”.
There are chess tournaments that are between human-only players.
There are chess tournaments that are between computers only.
There are chess tournaments that are between computers, but with human supervision.
There are no chess tournaments between computers and humans. It’s simply not a topic anymore.
And the current most popular chess tournaments are between human-only players.
We know that computers are better than humans at chess. But we want to see humans competing.
And for learning chess, humans have to learn by repeating things.
As you buy more and more cups of ice cream, the price decreases.
So, for example, one cup of ice cream is 12 lei, if you buy another one, it’s 10 lei, and the third one is either 10 lei, again, or 8 lei.
The thing is, just by looking at the above pricing, it makes sense to buy more and more cups.
But we know from psychology that we tend to derive less and less pleasure from something.
So, the first cup of ice cream brings you lots of joy, the second one a lesser amount of joy, while the third one – lesser, even.
There’s a tendency to just look at the pricing (“But it’s so cheap to buy the third cup!”), instead of also taking into account personal satisfaction (“You’ll likely enjoy the third cup not-so-much”).
Cătălin Tolontan îm “Dilema Chivu: codaș la oraș sau fruntaș la sat?”:
Cineva m-a întrebat odată dacă cred că e mai bine „fruntaș la sat sau codaș la oraș”. Avea de făcut o alegere. M-am blocat. Am deschis niște cărți, mai mult nu m-a dus mintea. Altcineva a găsit răspunsul, pentru dilema „fruntaș la sat sau codaș la oraș”:
„Dacă trăiești sau lucrezi într-o comunitate avansată, ai de câștigat, pentru că poți să înveți”.
Superb!