Non-practice

Growing by the countryside

de
Christian Kortum - Countryside Summer

I recently listened to a podcast by Horia-Roman Patapievici who said that he used to spend his holidays in the countryside.

That person said something similar to: “as a child, I used to spend all of my vacations in the countryside”. (“la țară”, “țăran de vacanță”)

I used to do so myself – I’ve spent a lot of my vacations at my grandparents, and quite some time with things like gardens, animals, woods, things like that.

But from time to time I used to meet some people who spent their time in the countryside – there were deep differences between us.

While education and opportunities gave me some advantages in some fields, there were some others that I lacked – the ability to do the hard work, resilience, strength, agility.

The differences were on the personal level, also. I can’t quite put my finger on this, but people had a different way of looking at life, at integrating within the community, on choosing the right path, on living spirituality.

Citește mai departeGrowing by the countryside

On writing like you talk

de
Phạm Hồ Thanh - Write

“Write like you talk” (approximate quote by Seth Goding):

I write like I talk. And nobody I know gets talkers block. Nobody.
No one wakes up and goes… unable to speak.
So if you write like you talk, don’t worry. Because you haven’t run out of things to say yet, so you won’t run out of things to blog.

The thing is, when I talk, daily, I say silly things.

Sometimes, I get an idea I want to share with the world.

But, day-to-day, I say silly things which are not worth sharing.

“Today, I went for a walk, did some exercise, I’m eating healthy, the weather was rather poor, and I’m thinking of starting an online course”.

I could say a thing like this to a friend, but if I blog daily writing like this, this won’t be an idea.

I used to do reviews of pretty much every movie I saw. After a while, I decided it’s not so good, and now I focus on writing about things that really shine.

Sure, I watch some movies, read some books, etc., but if I write about everything most of the blog posts will be really lame.

Instead, I prefer to write a bit rarer, and only mention the very best movies and books.

Sure, if I write as I talk, I will never run out of ideas, and I’ll also practice more.

But, sometimes, it’s best to hold your thoughts for yourself, and only publish some top articles.

Citește mai departeOn writing like you talk

Opportunities multiply as they are seized – Sun Tzu

de
Jose Javier Martin Espartosa - "URRACAS" DESCONFINAMIENTO MADRID 0972 8-5-2020

“Opportunities multiply as they are seized.” ― Sun Tzu

I meet with different people in day-to-day life. (Recently, mostly online, of course.)

What strikes me is the different way in which people use their given talents.

I know people with great intellectual abilities who produce little, and people who struggle to make a good judgment, who, somehow, manage to make good decisions and do well in life.

Some decisions are simple – eat well, do some physical activity, sleep well and all-in-all lead a healthy life.

Others are a bit more complicated – build a career.

Yet, I’m always surprised by human nature – why do people choose between party A vs. B, why do people think that solution X is good, why do people fail to follow their dreams.

Citește mai departeOpportunities multiply as they are seized – Sun Tzu

Not looking for reasons to get upset

de
Nick Kenrick - I feared the dark Until I saw the beauty of the starlight

Sometimes, I have my anxieties – moments in which  I’m afraid, I worry, I put the negative things in front of me.

One solution is to learn to cope with these – try to find out what causes fear, and what alternative ways I have in handling a state.

But there’s also another one, which is generally poorly regarded – avoiding the stressful event.

About this second solution – if the reason for fearing the things is not motivated (let’s say I’m afraid of planes, dogs, public speaking), yes, it’s a good thing to face the fear. You shouldn’t be afraid of planes, dogs, or public speaking.

But if you fear things which should, really, be feared, in my opinion, it’s good to avoid those items. I’m not afraid of dogs, but I am afraid of stray dogs. I’m not afraid of public speaking, but I am afraid of a hostile crowd. I’m not afraid of communicating, but I’m afraid of having arguments online.

All of these are examples of motivated fears.

The solution? Stay away from stray dogs, hostile crowds, and arguing online, as much as possible. Not possible? Face the fear and learn how to cope with this, but this should be plan B, in my opinion.

Citește mai departeNot looking for reasons to get upset

De ce să zici “Cu plăcere”, mai degrabă decât să taci?

de
Gerhard Haindl - in den mürztaler bergen

Uneori, poate ți se zice “Mulțumesc!” și ai o dilemă – să zici sau nu “Cu plăcere!”?

Dacă zici “Cu plăcere!”, poate îți va veni plăcerea.

Dacă ești autentic și zici “pentru nimic”, “pentru puțin” sau nu zici nimic, o să rămâi cu siguranță în zona în care ești. Vei considera că ajutorul dat e foarte mic, și nu ai de ce să primești apreciere.

Dar dacă zici “Cu plăcere!”, pe de o parte nu minimizezi gestul persoanei care ți-a mulțumit, nu îi spui “Știi, eu cred că te înșeli, ajutorul meu e în situația de față nul, nu știi tu”, și și încerci să te convingi, să te auto-motivezi, că ai făcut gestul cu plăcere.

Chiar dacă uneori plăcerea nu e 100% reală.

Așa că eu unul zic “Cu plăcere!”, că poate vine plăcerea. :)

Dacă zici “Cu plăcere” lupți, nu abandonezi lupta. Încerci, te zbați, ești în cărți. Există o șansă de câștig.

Placebo-ul funcționează.

Citește mai departeDe ce să zici “Cu plăcere”, mai degrabă decât să taci?

Antivacciniștii și intenția pozitivă

de
Philip - Signs Of Spring

Cum mă raportez eu la antivacciniștii care exagerează și, uneori, spun prostii?

Ce mă termină pe mine la modul absolut e sunt oameni care spun prostii, dar au intenție pozitivă.

Adică majoritatea celor care spun bazaconii despre vaccin sunt, în general, oameni de treabă, la modul general.

Ei nu zic “hai să creștem riscul de a muri niște oameni prin acțiunile noastre”.

Nu, ei zic “am niște motive întemeiate pentru care cred X”.

Motivele acelea întemeiate mie mi se par absurde, logica cu care își construiesc argumentația e fundamental eronată, dar, la finalul zilei, oamenii aceia vor, într-un fel sau altul, binele.

Nimeni nu se trezește dimineața “cum fac să risc să omor niște oameni?”.

Adevărul ăsta brutal, barbar, deși pentru mine e un fapt real în acțiunile unor oameni, nu e interiorizat de antivacciniști.

Am avut o discuție recent pe chat cu cineva. Persoana era în ritmul “ori trag, ori încarc arma”. Nu asculta argumente, nu contrazicea ce zic eu, doar spunea lucruri sau, dacă mă lăsa să zic ceva, se gândea la ce să zică în continuare (cel puțin așa am dedus eu).

Cu toate acestea, intenția pozitivă era acolo – persoana dorea să fie lucrurile bine, oricât de șocant ar fi fost asta pentru mine (paradoxul bine vs. ce iese efectiv din dorința asta).

Soluția? Cred că totul pornește de la recunoașterea corectă a stării de fapt – “Da, admit că prin acțiunile mele pot provoca rău iremediabil celor din jur”. Când lipsește partea asta, greul e greu de rezolvat. Dacă nu admiți că e o problemă în logica ta, e greu să rezolvi ceva.

Citește mai departeAntivacciniștii și intenția pozitivă

Carantinarea și credința

de

Despre poza aceasta eu aș zice așa – Biblia are numeroase paradoxuri, sunt prezentate lucruri în antiteză, tocmai pentru a da libertate și flexibilitate. Dacă vrei să găsești un citat, scos din context, din Biblie care să justifice o anumită acțiune, în general e destul de ușor.

Contra-argumentele mele la argumentul din poză sunt două:

  1. Iisus a cerut să pună sabia la loc unui apostol și a vindecat urechea slugii arhiereului care a venit să îl prindă.
  2. Prin Învierea Lui n-a existat un risc ca cineva să moară. Ostașii care îl păzeau au fost amețiți, nu au fost supuși unui risc de a fi uciși.

Asta ca să nu mai menționez faptul că să interpretezi că Biblia ți-ar recomanda un stil de viață cum e în poză (merg la biserică duminica, orice-ar fi, cu orice risc asupra vieții altora) e cel puțin naiv.

Pentru mine unul, e mai important ca persoanele din jurul meu (nu doar cei cu care trăiesc, ci, la modul general, societatea din jurul meu) să nu fie supuse unor riscuri de a muri, mai degrabă decât ca eu să îmi urmez ritualul.

Citește mai departeCarantinarea și credința

Canibalii și REI

de
Norm Wright - the bubbing caldron

Un banc (relatat, mai jos, aproximativ) auzit de la un profesor de la Relații Economice Internaționale:

Prind canibalii un grup de persoane.

Canibalii: – Ziceți-ne ceva de care să fi auzit noi sau la ceaun!

Primul: – Sunt francez, turnul Eiffel, Paris, Mona Lisa.

Canibalii: – N-am auzit de voi! La ceaun!

Al doilea: – Sunt american, New York, Statuia Libertății, Casa Albă.

Canibalii: – N-am auzit de voi! La ceaun!

Al treilea: – De mine sigur n-ați auzit, sunt profesor în București, la Facultatea de Relații Economice Internaționale.

Canibalii: – A, păi acolo ne trimitem noi nepoții! Liber!

Citește mai departeCanibalii și REI