Non-practice

Despre uniformele școlare

de
barbat barbati clothes imbrăcăminte imbracaminte hainte clothing men

Cred că sunt adevărate ambele – și că haina îl face pe om și că nu îl face.

Nu îmi place binele forțat altora. Nu sunt de acord cu uniforma obligatorie sau cu un stil formal impus.

Dacă cineva dorește să își exprime respectul față de o instituție, asta e de admirat, dar nu aș impune acest lucru.

În altă ordine de idei, prioritar ar fi fost ca manualele să fie disponibile pentru școlari cu minim 2 luni înainte de începerea școlii, nu uniformele sunt esențiale.

Dar e mai ușor să ceri respect decât să îl oferi.

Sunt atâtea probleme fundamentale cu educația, nu aș începe cu uniformele.

De asemenea, contează enorm cum impui regula, oricare ar fi ea. Să zicem că cineva merge la școală cu adidași cu luminițe sau cu tricou cu Daffy Duck. (Făcut asta în generală) De acord că poate fi neadecvat, dar țipete sau trimis acasă nu rezolvă situația.

(via »)

Citește mai departe

Despre jocul la Loto

de
Derek Bruff - Probability

Joc la lucruri de genul pariuri și altceva doar când nu e o miză (ceva concurs online, pronosticuri online, etc., dar fără să investesc altceva decât timp).

Mi se pare irațională să investesc bani în ceva care, pe termen lung, în principiu îmi va aduge pagubă, nu câștig.

Am un amic care joacă la Loto săptămânal. L-am întrebat de ce nu joacă odată pe an toată suma, ca să nu cumpere biletele săptămânal. I s-a părut absurd.

Inițial nu am înțeles logica, mi se părea irațională să depui un efort săptămânal, când ai putea juca o dată pe an o sumă mare.

Am înțeles ulterior că nu cumpără neapărat un bilet pentru o șansă de câștig, ci pentru ca între timpul când cumpără biletul și până apar rezultatele, el să trăiască cu un gând “Ce-aș face dacă aș câștiga o sumă mare? Cum aș cheltui banii?”. Gândul acela îi aduce bucurie.

(via »)

Citește mai departe

Attention. Pay attention. Please pay attention. I ask you to please pay attention

de
Peter Schüler - child in time

Young people (and, dare I say, not only them) increasingly struggle to maintain sustained attention for an entire hour, especially when they are expected to passively listen to a lecture, presentation, or class.

The problem is not necessarily that they are incapable of concentrating. Rather, they have become accustomed to a very different way of consuming information.

This does not mean that young people cannot learn complex subjects or engage deeply with difficult ideas. In fact, they can spend hours playing games, watching series, creating content, or researching topics they genuinely care about. The key difference is active engagement.

The solution may not be to make educational content simply shorter. It may be to make it more dynamic.

A better presentation structure might alternate between explanation, questions, examples, stories, images, demonstrations, short activities, and moments of interaction.

The question should be: How can I give people a reason to pay attention again and again during a one-hour presentation?

James Bond walks into a bar and looks around… it’s packed. After a while, he spots an empty seat at a table where a guy is sitting. He sits down and introduces himself:

— Bond. James Bond.

The guy gives him a sideways glance:

— Damme. Van Damme. Claude Van Damme. Jean-Claude Van Damme…

(via)

Citește mai departe

Despre condusul neatent al unor șoferi (de exemplu, livratorii de mâncare)

de
Motocicletă

În general, cei care merg pe motocicletă, și mai ales livratorii, am observat că își iau riscuri cam mari, și unori conduc neprudent. (observație personală)

Partea care mi se pare cea mai rea la condusul haotic al unor participanți la trafic e că se propagă.

Dacă majoritatea din jurul tău conduce atent și cu grijă, faci și tu asta. Dacă vezi constant că unii o iau pe scurtături și le “iese”, ai tendința să îi imiți.

Pe tema asta: Broken windows theory – Wikipedia.

Am trecut prin Mamaia puțin după acest accident, doi livratori de mâncare s-au ciocnit recent.

Soluția? Aplicarea strictă și fermă a legii, desigur.

Citește mai departe

Personal Assistants and Interns – ChatGPT, Claude, Gemini and other LLMs

de

As I view it, LLMs like ChatGPT, Claude, Gemini, and others have already replaced, at least partially, the job of personal assistants and interns.

Entry-level jobs in some fields can be fully automated with AI, with less costs and better output.

There’s a catch, though – let’s say no company hires interns anymore.

How will anyone become an advanced user if they don’t get the chance to first try things, improve as time passes, put questions, and learn from mistakes?

I don’t think, at least at the current levels, AI can replace interns.

Citește mai departe

Markup prices in grocery stores

de

Making Websites Win: Apply the Customer-Centric Methodology That Has Doubled the Sales of Many Leading Websites: Blanks, Karl, Jesson, Ben: 9781544500515: Amazon.com: Books

I’ve read in this book that shopping stores have a strategy – they tend to put items that can be compared with other shopping stores at a lower price. And items that can’t be easily compared at higher prices.

For example, milk, eggs, tomatoes – these tend to be generic products, and have lower profit margins (have smaller prices).

But a specific olive oil, or wine bottle that is not so common – this is a specific product, and they tend to put a higher markup price.

Nice book, not only for this fragment!

Citește mai departe

Preparing for something your whole life

de
Rain Rabbit - Exam time at Goldsmiths

I heard Bishop Robert Barron saying something like this: he once saw a teacher, likely an older person, saying that he didn’t prepare his sermon for the day during the past week.

The pupils were shocked – how could you go and hold a speech without being prepared?

The answer came quickly – you don’t prepare your speech one week before it, but your whole life.

Sure, for a speech you can prepare some things, read some documents, experiment with some phrases.

But, all-in-all, you can’t prepare as you would prepare by doing lots of readings, getting used to thinking, being exposed to culture, and, all-in-all, living a full life.

At some point, I was assigned to give a speech to an NGO. I didn’t prepare anything. The speech was considered good, based on the feedback I received.

But even if I didn’t purposely prepare some ideas, I did prepare by generally doing things like reading, going to events, meeting people, and doing NGO-type of activities (volunteering).

Citește mai departe

Aceasta este decizia mea finală. Sau nu. Poate, nu. Mă gândesc. OK, acum e finală. Sau nu.

de
Seven White Closed Doors

În anul școlar 2000-2001 am luat decizia de a urma facultatea REI (Relații Economice Internaționale) la ASE București, după ce anterior eram clar setat pe Automatică la Politehnica București.

Am stat ani de zile cu gândul “fac programare”, și ulterior am schimbat decizia.Cu siguranță e o decizie care a avut impact mare asupra vieții mele.

Poate a fost o decizie bună, poate aș fi avut o viață mai bună dacă aș fi urmat Automatica. Nu știu sigur.

Dar nu regret deloc schimbarea de decizie în sine. Chiar dacă ani de zile am fost convins că într-un fel și ulterior am shimbat radical decizia, cred că am făcut bine.

Așa fac și în prezent. Mă gândesc la cum aș lua o decizie la un moment dat, dar nu aloc cu siguranță acea decizie. Uneori trebuie să decizi pe termen lung. Ajută dacă îți planifici din timp să mergi la o anumită conferință, e o idee bună să cumperi un domeniu de site pe termen mai lung, pentru a evita să expire.

La modul general însă, dacă în urma unei decizii (de exemplu, absolvirea unei facultăți) trebuie să iau o altă decizie (ce carieră urmez?), evit să iau o decizie finală mult înainte ca decizia să fie necesară. Sunt, mai degrabă într-un mod de operare de tipul “OK, mă gândesc să fac cutare, OK, e o idee în general bună, dar nu neapărat voi face așa. Mai strâng date, mai reflectez, las antenele larg deschise. Nu spun neapărat «sigur voi face așa».”

Cred că am auzit pentru prima oară această logică acum mulți ani, când un intervievator întreba o persoană care studia în SUA dacă la finalul studiilor va reveni în România. Și persoana a răspuns că va decide în preajma absolvirii. La momentul respectiv m-am gândit că poate vrea să ascundă ceva, că nu asta e logica reală. Ulterior, m-am convins că e un mod de a gândi foarte bun.

Citește mai departe