Limba: Română

Am văzut “O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, la Teatrul ACT.

Emoționant.

Legat de umor, a fost din plin, mi s-a părut un umor mai fin, lipsit de barbarisme.

Au fost și momente de improvizație (cel puțin așa am perceput).

Mi s-a părut o atmosferă relaxantă, plăcută.

Caragiale este ironic în orice, însă nu l-am perceput ca agresiv, era o ironie un pic duioasă, era și distant și critic față de personaje, dar și părea că le privește cu înțelegere.

Mi s-a părut că majoritatea replicilor au fost neschimbate față de textul original în spectacol. Au fost mici schimbări la text, dar sub 10%.
De asemenea, scenografia, costumele etc. au adus o interpretare relativ actuală.

Dintre actori, mi-au plăcut cei faimoși cel mai mult – Marcel Iureș, Marian Râlea. Dar nu mi s-a părut că ar fi jucat cineva slab, sau mediocru. Doar m-am bucurat să văd de aproape, căci la Teatrul ACT poți vedea doar de aproape, niște nume mari, și ca faimă, dar și ca impact în viața (și copilăria) mea.

Citește mai departe

Am văzut spectacolul de teatru “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă, în interpretarea lui Vitalie Bichir (Teatrul Național București).

Mi-a plăcut, e un spectacol de recomandat.

Cu toate că e despre copilărie, nu consider că e neapărat un spectacol pentru copii, sunt unele lucruri în lumea lui Creangă mai discutabile (violența față de copii).

Aparent, e o comedie, însă nivelul ridicat de melancolie aduce o tristețe.

Mi s-a părut emoționat, m-am bucurat de spectacol, și e de reținut.

Citește mai departe

Am văzut “Fantoma de la Operă”, de Andrew Lloyd Webber.

Mi-a plăcut, după cea văzută la Londra e pe locul 2-3, alături de o reprezentație anterioară văzută la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian.

Pe locurile 4-5 sunt reprezentația din Viena și cea venită de la Londra la Romexpo (nu am văzut foarte bine, era o distanță mare până la scenă).

Mi se pare un spectacol de recomandat.

Citește mai departe