Follow-up: Slujba Acatistului Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, a Vecerniei celei Mari și a Litiei (2022.08.04, Biserica Sf. Ilie Tabaci din Ploiești)

Slujba Acatistului Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, a Vecerniei celei Mari și a Litiei (2022.08.04, Biserica Sf. Ilie Tabaci din Ploiești)

În 04 august 2022 a avut loc la Biserica Sf. Ilie (Tabaci) din Ploiești Slujba Acatistului Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, a Vecerniei celei Mari și a Litiei.

Dr. Stelian Gomboș a participat la eveniment.

Mai jos, imagini și video de la eveniment.

Citește mai departe

Despre mersul la mare

Îmi place să merg la mare, am fost de ceva timp.

Câteva sfaturi sau cel puțin cum fac eu:

  • Evit să stau la soare, în general stau în apă, stau foarte puțin „la plajă”. Consider că duce mai degrabă la o formă de cancer de piele decât la ceva bine acest vânat-de-unii „bronz”.
  • Dacă mă expun la soare, am o combinație de:
    • Ochelari de soare.
    • Pălărie de soare, cu bor mai larg.
    • Cremă de soare cu SPF ridicat și să fie ceva brand de încredere.
    • Haine lungi, chiar și pe căldură.
  • În apă, ochelari de înot/protecție UV (protejează ochii de bacterii + UV).
  • (notă – nu sunt cardiolog, vorbesc aici de trupul meu la 40 de ani, nu garantez că nu pot fi și efecte adverse) Încerc să îmi acomodez corpul cu apa, când intru caut să intru brusc cu tot corpul în apă, stau un pic în apă, apoi ies și las ca vântul/aerul să răcească și mai mult temperatura corpului.
  • Nu uit că am venit la mare în special să mă simt bine și să fac niște mișcare. Caut să înot, deși în apa de la Năvodari sunt și alge, și meduze, și alți oameni, și uneori și oameni cu Skijet. În pofida acestor lucruri, caut să înot, pe cât pot, că am venit la mare pentru mișcare, în special.
  • Legat de Skijet / caiace / bărci cu motor, evit să stau prea mult sub apă, caut să îmi petrec timpul cu capul deasupra apei, ca să fiu vizibil.
  • Dacă sunt valuri mai mari, stau la malul apei și mă distrez cu apa care vine cu un val mare. Nu merg niciodată mai departe de țărm dacă sunt valuri.
  • Mă ajută că știu să înot, îmi place asta.

Citește mai departe

PSD, azi

Original Doge meme - Doge (meme) - Wikipedia

După Revoluție, Horia-Roman Patapievici a fost stupefiat de faptul că românii, după Ceaușescu, la primele (1990) și ulterioarele (1992) alegeri au votat PSD (pe vremea aceea FSN) și Ion Iliescu. A scris niște texte foarte emoționale, adunate în Politice, care, paradoxal, au făcut rău ulterior carierei autorului, în loc să arate un simptom audienței și să fie un început de vindecare pentru problemele semnalate.

În vremea respectivă, anii 1990, aveam vreo 8 ani, și Ion Iliescu părea foarte carismatic. Nu înțelegeam la vremea aceea în ce ar consta măreția lui Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. (detalii »)

Pe mine nu m-a stupefiat deloc alegerea lui Ion Iliescu în anii 1990/1992. Retrospectiv, pentru mine, alegerea respectivă e eronată, dar cu mintea din anii 1990 părea ceva logic.

Ce e însă stupefiantă e decizia de vot în anii curenți, la mai mult de 30 de ani de la Revoluție.

Am citit odată ceva text al lui Andrei Pleșu (dacă nu mă înșală memoria), care zicea ceva în linia (nu e citat) – „e uimitor că oamenii pot lua decizii greșite, că, luați separat, oamenii greșesc, dar societatea în ansamblu crește”. Adică piesele de puzzle pare că au erori, dar puzzle-ul arată, totuși, bine.

Sper în binele României, văd că oamenii votează PSD, și sper totuși ca puzzle-ul general să fie mai bun decât piesele individuale.

Cum cânta Ada Milea despre Ceaușescu: „e în mine / e în tine / e în blocuri și uzine / azi îl poartă fiecare / Ceaușescu-n veci nu moare”.

PSD-ul e și partidul PSD, e însă prezent și în alte partide, în opinia mea. Și spiritul PSD e nu doar în membrii de partid, ci și în membrii societății, în ansamblu.

Ca idee, e posibil ca statul să închidă ochii la unele mici infracțiuni, ca societatea să tolereze mai ușor marile infracțiuni ale conducătorilor.

Sunt perfect de acord că în PSD sunt și oameni care vor și fac binele, sunt ferm convins că PSD face și bine, dar bucata de puzzle pe care scrie „PSD” e asociată, în imaginea mea, cu declinul, nu cu creșterea.

Și, totuși, românii aleg PSD, atât ca partid, cât și ca alte fețe ale aceluiași partid, cât și ca principii de partid aplicate în zona civilă.

Și sper ca puzzle-ul general al României să fie în sens bun, chiar dacă PSD, și alte partide, în același spirit cu PSD, compun o mare parte a lui.

Mi-am exprimat decizia de vot aici: De ce votez cu Alianța USR PLUS? – Blog de Olivian Breda.

Citește mai departe

Sănătate

Două mămici își plimbă copiii prin parc.
O mămică avea un băiețel, iar cealaltă avea o fetiță.
După un timp, fetița strănută iar băiețelul îi spune:
– “Sănătate!”, la care mămica fetiței:
– “Vai dragă ce băiat educat ai!”.
Fetița mai strănută încă odată, iar băiețelul îi răspunde cu aceeași vorbă.
Mama fetiței îl lăudă pe băiețel din nou.
Când strănută și a 3-a oară, băiețelul îi spune:
– “Ai lăcit, culvă mică! “.

Citește mai departe

Nicolae Steinhardt: Răul poate să-l facă oricine, cât de nevolnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari și firile călite.

Nicolae Steinhardt: Răul poate să-l facă oricine, cât de nevolnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari și firile călite. Răul: lapte pentru copii; binele: carne pentru adulți.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005)

Aveam o doamnă profesoară în școala generală care era elegantă, distinsă, politicoasă. Nicio agresivitate, ură, supărare. Eleganță și distincție. În liceu, un coleg a comentat despre doamna profesoară din generală că era o fire slabă.

Da, poți fi o fire slabă și face rău – să nu iei atitudine în fața răului, să îți fie frică, să fii ezitant când nu e cazul. Dar, în contextul de față, colegul meu a confundat politețea cu slăbiciunea.

Poți fi un om bun și fără să fii agresiv și incisiv, dimpotrivă – e posibil ca ura și răutatea să te facă o fire mai slabă, nu mai puternică.

Am cunoscut o persoană care era foarte incisivă, bătăioasă. Nu prioritiza însă educația, punea accent pe operații estetice, se certa cu politețea. Ca agresivitate, era agresivă. Ca formă de curaj – da, avea, și puțin tupeu, dar și curaj. Pe de altă parte, nu cred că câștiga bătălia unui om tare.

Da, poți fi puternic dacă ai tupeu, încredere în sine, curaj, și îți exprimi opinia.

Dar adevărata putere e dacă reușești să vrei binele, al celor din jur și al tău. Acolo e adevărata bătălie, în încerca și a lupta ca tuturor să le fie bine, și ție, în particular.

Altfel, bătălia pentru drepturi – e OK, dar nu e neapărat o formă de putere adevărată.

Citește mai departe