Ura în creștinism

Teoretic, ura nu are ce căuta în creștinism. Vreau să discut un pic despre asta.

Cred că, pentru început, ar trebui făcută o distincție între “ură” și “nemulțumire” / “frustrare” / “iritare”.

Episcopul catolic Robert Barron are la un moment dat un video în care vorbește despre o doamnă care trece prin necazuri, alături de soțul ei, într-un spital, o perioadă ceva mai lungă.

Și, la un moment dat, iese din spital, și merge la o statuie cu Fecioara Maria și aruncă niște pământ pe ea.

Paza dorește să o oprească, dar o persoană de la capela de lângă spune: “Nu, lăsați-o să se manifeste, ea se roagă”.

Episcopul Robert Barron spune, în continuare, că Psalmii sunt un alt exemplu în care oamenii își exprimă frustrări când se roagă.

Cred că dacă ai un episod în care cineva de nemulțumește / supără / necăjește / irită / frustrează, și poți trece peste asta, poate fi OK.

Nu cred că e în firea umană ca toată viața să fie un zâmbet serafic și o fericire și stare de extaz continue.

Problema apare când disprețuiești și urăști pe cineva profund și pe termen lung.

Și o altă problemă apare când cineva te irită și tu te manifești nepoliticos, cred că asta ar putea fi o problemă cu persoana de mai sus.

Dar, la modul general, dacă reușești să nu ai ură profundă, adâncă, și pe termen lung, ci doar iritări temporare, cred că e OK.

ahjia1987 - Hate
ahjia1987 – Hate, https://flic.kr/p/82hFc8

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.