Teatru

On going to theater

de
De Profundis (Oscar Wilde) - spectacol de teatru

There are two opposite things happening at the same time when going to the theater:

  • You are amazed by some things (How did they do this, from a technical point of view? How did they give me this emotion? How did the subject evolve like this?);
  • You don’t understand some things within the play (Why did they say so? What’s the main idea? What happened one minute ago?);
  • In general, I get so absorbed in the story that I completely disconnect from my current problems;
  • Theater relaxes me tremendously, unlike movies, which make me tired because of the concentration required when watching a screen.

The thing is, these tend to compensate one with the other – so, first you are amazed, but then you don’t understand some things, but these two tend to compensate one with the other.

All in all, generally you like what you see, even if you don’t understand everything.

Citește mai departe

Pe limba ta (SEAS, 2026.08.12)

de

Am văzut aseară “Pe limba ta” (Centrul de Teatru Educațional Replika) la SEAS 20206, “în care joacă o tânără surdă – Maria Filip și un tânăr hipoacuzic – Adrian Gîrcu” (via »).

Câteva idei:

  • În general, nu mă adaptez așa de bine la un spectacol în care trebuie să fiu flexibil ca să înțeleg limbajul. Am văzut piese în alte limbi (germană, bulgară, maghiară), am ascultat/văzut spectacole de operă, și cu toate că în general sunt subtitrate, e complicat să urmărești și subtitrarea și piesa în același timp și dacă nu pot urmări constant la un moment dat se pierde firul și îmi e greu să mă concentrez. În “Pe limba ta” mi-a plăcut că intenționat, cred, se vorbea uneori într-un ritm foarte domol, și am putut urmări subiectul cu atenție.
  • M-au impresionat actorii, a fost una din cele mai puternice piese pe care am văzut-o vreodată. Nu atât jocul lor, cât să înțeleg, foarte superficial desigur, cum ar fi viața mea dacă aș avea dificultăți de auz sau vorbire. M-a impresionat.
  • Nu consider că e neapărat un spectacol pentru copii, dar în afara lor cred că poate fi văzută de oricine.

Citește mai departe

Despre Club 27 la SEAS

de
club 27 seas piesa de teatru theater

Am văzut “Club 27” în cadrul SEAS. Intenționam să trag o fugă la București să văd piesa, dar dacă a venit la Constanța m-am gândit să merg la ambele reprezentații.

Prima seară am fost atent mai degrabă la subiect, a doua seară la emoții.

Mi-a plăcut cum au jucat actorii, mi-a plăcut spectacolul.

Nu am multe lucruri de zis, e printre spectacolele mele de teatru favorite și cam asta e tot.

Multe emoții, plăcere, bucurii și duioșii.

Muzica mi-a plăcut de asemenea.

M-am simțit în general bine la spectacol.

Citește mai departe

Radio România a lansat eteatru.ro, cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic autohton

de
teatru

Radio România a lansat eteatru.ro, cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic autohton | Teatru și film | Radio România Cultural:

De Ziua Culturii Naționale, Radio România a lansat noua platformă eteatru.ro, cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic din România.

Noua versiune a platformei oferă o experiență digitală modernizată și acces în timp real la mii de producții din arhiva Teatrului Național Radiofonic, de la spectacole clasice și montări legendare până la creații contemporane și premiere realizate special pentru mediul audio.

De vizitat – https://www.eteatru.ro/

Citește mai departe

Spectacole de teatru favorite

de
La câțiva oameni distanță de tine | Teatrul Naţional Bucureşti https://www.tnb.ro/ro/la-cativa-oameni-distanta-de-tine#tabs-3

Aici niște cronici: #cronicardupăureche | Radu Preda | Substack https://cronicardupaureche.substack.com/

Piesele mele favorite de teatru sunt acestea, se mai joacă în diferite locuri:

Citește mai departe

Despre Notre Dame de Paris (2026.01.17, ROMEXPO)

de
notre dame de paris

Am văzut recent Notre Dame de Paris (pe 17 ianuarie 2026 la ROMEXPO).

Mi-a plăcut spectacolul, interpreții au cântat bine, dansatorii au dansat cu pricepere.

Legat de sală, mi se pare cam nepotrivită pentru spectacolele. Scaunele erau pe orizontală, scena nu era foarte sus, pierdeai mult din spectacol pe rândurile mai din spate.

Soluția? Te ridicai un pic din gât. Dar toată lumea făcea asta, așa că rezultatul era paradoxal – tot nu vedeai, dar mai stăteai și cu gâtul întins.

Principala mea nemulțumire – toată lumea stătea cu gâtul mai sus ca să vadă mai bine, prin urmare tot nu vedeai mai bine, dar mai stăteai și cu gâtul întins.

De asemenea, sala era foarte mare, dacă nu aveai binoclu sau ceva similar nu aveai mare vizibilitate față de scenă. Locurile bune erau însă scumpe.

Oamenii aveau obiceiul să filmeze, nu tot spectacolul, dar fix când era mai interesant, un cântec mai plăcut, apăreau telefoanele și îți distrăgeau atenția. În condițiile în care piesa poate fi văzută destul de ușor în online la o calitate net mai bună decât filmezi cu mobilul la concert, nu înțeleg gestul.

Piesa merită însă efortul. Mi-a plăcut să reascult cântece, și să văd dansuri live.

Citește mai departe