Radio România a lansat eteatru.ro, cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic autohton

Radio România a lansat eteatru.ro, cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic autohton | Teatru și film | Radio România Cultural:

De Ziua Culturii Naționale, Radio România a lansat noua platformă eteatru.ro, cea mai mare colecție on-demand de teatru radiofonic din România.

Noua versiune a platformei oferă o experiență digitală modernizată și acces în timp real la mii de producții din arhiva Teatrului Național Radiofonic, de la spectacole clasice și montări legendare până la creații contemporane și premiere realizate special pentru mediul audio.

De vizitat – https://www.eteatru.ro/

Citește mai departe

Spectacole de teatru favorite

La câțiva oameni distanță de tine | Teatrul Naţional Bucureşti https://www.tnb.ro/ro/la-cativa-oameni-distanta-de-tine#tabs-3

Aici niște cronici: #cronicardupăureche | Radu Preda | Substack https://cronicardupaureche.substack.com/

Piesele mele favorite de teatru sunt acestea, se mai joacă în diferite locuri:

Citește mai departe

Despre Notre Dame de Paris (2026.01.17, ROMEXPO)

Am văzut recent Notre Dame de Paris (pe 17 ianuarie 2026 la ROMEXPO).

Mi-a plăcut spectacolul, interpreții au cântat bine, dansatorii au dansat cu pricepere.

Legat de sală, mi se pare cam nepotrivită pentru spectacolele. Scaunele erau pe orizontală, scena nu era foarte sus, pierdeai mult din spectacol pe rândurile mai din spate.

Soluția? Te ridicai un pic din gât. Dar toată lumea făcea asta, așa că rezultatul era paradoxal – tot nu vedeai, dar mai stăteai și cu gâtul întins.

Principala mea nemulțumire – toată lumea stătea cu gâtul mai sus ca să vadă mai bine, prin urmare tot nu vedeai mai bine, dar mai stăteai și cu gâtul întins.

De asemenea, sala era foarte mare, dacă nu aveai binoclu sau ceva similar nu aveai mare vizibilitate față de scenă. Locurile bune erau însă scumpe.

Oamenii aveau obiceiul să filmeze, nu tot spectacolul, dar fix când era mai interesant, un cântec mai plăcut, apăreau telefoanele și îți distrăgeau atenția. În condițiile în care piesa poate fi văzută destul de ușor în online la o calitate net mai bună decât filmezi cu mobilul la concert, nu înțeleg gestul.

Piesa merită însă efortul. Mi-a plăcut să reascult cântece, și să văd dansuri live.

Citește mai departe

Titluri și locații – date din sală pentru un spectacol de improvizație

Teatrul de Stat Constanta MECIUL DE COMEDIE. Spectacol interactiv de improvizație

La un spectacol de improvizație, ți se cere uneori, în audiență fiind, să spui un titlu sau o locație.

Am observat că cerința e următoarea, în fapt: zi ceva diferit, dar nu radical diferit.

De exemplu, dacă spui că locul unde are loc acțiunea e în cimitir sau în lift – exemplele acestea tot apar, și sunt repetitive. Dacă spui însă ceva extrem de nișat și specific – „într-o mașină Skoda Octavia model 1997”, e posibil ca actorii să nu se poată lega de anul modelului. Da, vor ști ce e o Skoda, dar un model specific – de asta nu se vor putea lega. Dacă le zici „intersecția străzilor Aleea Narciselor cu str. Plopilor”, în afară de nume, și de rezonanța lor, e posibil să nu se poată lega de intersecție. La fel, nici audiența s-ar putea să nu știe lucrurile specifice despre stradă și mașină.

Cum ar suna un loc diferit, dar nu atât de diferit? La sala de balet. Pe șantier.

Iar legat de titluri, dacă spui „1.000 și una de nopți”, asta e o poveste deja spusă. Dacă spui „Prima zi de școală”, e un titlu banal. În schimb, un titlu ca „A 12-a zi a expediției către Marte a echipajului Rus din expediția #23 din 2010”, s-ar putea să fie prea nișat.

Cum ar suna un titlu diferit, dar nu atât de diferit? Prima zi la școala de călărie. A doua zi pe Lună.

Acestea fiind zise, e bine să fii creativ și deschis, și să spui un titlu chiar dacă e prea banal sau prea specific. Înveți din asta.

Citește mai departe

Despre Livada de vișini (Teatrul de Stat Constanța)

Despre Livada de vișini (Teatrul de Stat Constanța)

Am văzut Livada de vișini (Teatrul de Stat Constanța).

Piesa în sine mi s-a părut foarte bună, jocul actorilor, costumele.

Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost partea tehnică, ce s-a putut întâmpla într-o sală mică, cum e Sala Studio de la Teatrul de Stat Constanța mi s-a părut realmente extraordinar.

Spațiu mic, sală nu foarte înaltă – ce ai putea face în aceste condiții? Nici nu poți merge mult în laterale, nici în sus? Pare foarte limitativ.

Nu vreau să dau niciun fel de spoiler pentru acest spectacol, dar mi s-a părut impresionant.

Citește mai departe