(warning – huge spoilers!)
Filme
On „Toy Story 4” (2019)
I’ve just seen Toy Story 4 (2019) at the cinema. Below, my feed-back, with spoilers.
How to quickly evaluate movies?
Let’s say you want to take a decision – should I watch „X” movie or not? What should you do?
Wonder (2017) – the seventh movie I like a lot
Yesterday I watched Wonder (2017).
It’s the seventh movie I like a lot, after Le Notti di Cabiria (1957), The Grey (2012), Gattaca (1997), Saving Mr. Banks (2013), The Butterfly Effect (2004), Inside Out (2015).
I looked at the list above, and noticed that most of the movies in the list are dramas, and only two are comedies. Only one movie is an action movie. I noticed I tend to avoid dramas, and watch action movies, and comedies more. That’s a bit of a strange choice, given the context.
„Wonder” is a delicate movie, gives you some perspectives on life. I don’t consider it very realistic, it gives an unrealistic optimism over life. And I think that’s a good thing, movies should do that. You don’t watch a movie for the brutal truth, but for the good it should bring in you.
Otherwise, it’s a powerful movie, with tough emotions. I haven’t cried, though. :)
Lucruri moderne și lucruri vechi în filmele noi
În trecut (anii 90, și mai demult), în filme oamenii încercau să arate lucrurile cât mai bine, în limita posibilităților. Dacă puteai într-un film să arăți un telefon mai modern și unul mai vechi, arătai telefonul mai modern. Dacă aveai de ales între un peisaj superb și unul mai puțin reușit, mergeai întotdeauna pe cel superb.
În filmele moderne am observat o altă tendință – se merge atât pe nou / modern / frumos / spectaculos, cât și pe vechi / arhaic / neatrăgător / plictisitor. Cumva, cele două sunt puse în contrast. Poți vedea și peisaje învechite, și și lucruri moderne.
Why do parents die in a lot of animations by Disney?
In a lot of animated movies by Disney, the parents (either the father, the mother or both) die. What might be the reason for this?
The Fault in Our Stars (2014)
Am terminat de văzut, în mai multe etape, The Fault in Our Stars (2014) ». Este un film despre iubirea dintre doi tineri. Cancerul este legătura filmului cu lumea medicală, și care joacă un rol important în film. Ce mi-a plăcut la film este subtilitatea cu care abordează teme grele: – Cancerul – Iubirea (amoroasă și în familie) – Rolul vieții (ce sens am eu pe Pământ) Este foarte ușor, când vorbești pe asemenea teme, să cazi în patetisme, fie să îți plângi de milă, fie să te admiri – fie ești erou, fie cerșetor. În mod cu totul paradoxal, deși în film sunt emoții puternice, totul e subtil și moale, și domol. E ca o combinație între jazz-ul din cafenea și povestea spusă de bunica. Nicio exagerare, pe niciun plan – nici jazz-ul nu e scorțos, și nici povestea bunicii nu e excesiv de emoțională. E o linie cumsecade, care unește povestea din film. Mi s-a spus uneori că recomand filme triste. Acesta este unul dintre ele. Totuși, pentru că e atât de domol în a prezenta teme grele, s-ar putea să vă placă.
Despre filme
M-am uitat la multe filme, până la 26 de ani. Nu mi-a plăcut vreunul în mod deosebit. La un moment dat, am trăit o mică dramă – „de ce să te uiți la filme, dacă nu îți place vreunul în mod deosebit?”. Și, la 26 de ani, am văzut primul film care m-a mișcat profund. Și mi-am răspuns la întrebare atunci, dar am păstrat întrebarea în mine.
Am fost la mai multe piese de teatru, în România. Am jucat și ceva teatru, ani la rând chiar. Nu mi-a plăcut o piesă anume. Asta până în 2016, când am văzut o piesă de teatru în Anglia, care m-a impresionat.
Am citit ceva cărți până la vârsta de 17 ani. Una m-a mișcat profund.
Vorbesc în articolul de față despre filme, cărți și teatru (ce coincidență, „teatru” nu are plural, ca singura piesa care mi-a plăcut până acum).
Vă voi zice de motivele pentru care mă uit eu la filme, despre câteva criterii după care le judec, și de ce acum, diferit față de perioada ante-26 de ani, îmi plac filmele.
Mai jos, călătoria mea în aceste teme.
