O să vă recomand mai jos un film care are două chei de citire:
- Film de acțiune cu scene fioroase.
- Film cu mesaj profund, foarte mișcător.
Am văzut câteva filme la viața mea. În ultimii ani, un trend al filmelor pe care le-am văzut, poate fi estimat din filmele pe care le-am văzut în 2011:
Să zicem că văd 2-4 filme pe lună, în medie. Uneori 2, uneori 3, uneori 4. :)
Ei, din toate filmele pe care le-am văzut, până ieri, aș fi zis că mi-a plăcut doar unul:
- Le Notti di Cabiria – The best movie I’ve seen. The one movie I recommend seeing to anyone I know over 15 years of age. Go see it now! – Get a result now!
- Le Notti di Cabiria / Noptile Cabiriei / Nights of Cabiria (1957): uita-te la filmul asta fie si doar ca sa ai motiv sa vezi alte filme – Fii eficient!
- De ce îmi place Le notti di Cabiria (1957) atât de mult? – Fii eficient!
Altfel, da, îmi plac, vag, alte câteva filme:
și poate aș pune și
pe listă, încă nu m-am ocupat de el.
Bun, ca să concluzionăm introducerea – până ieri aveam un film care îmi plăcea, câteva cu vag interes, și … restul.
De azi, îmi mai place un film:
Câteva motive să nu te uiți la filmul acesta și contra-argumente la ele:
- E teribil de violent – sânge, morți, lucruri dure. Contra-argumentul ar fi că violența are sens în mesajul filmului.
- La un nivel sumar, filmul are un scenariu care mi se pare slăbuț. Acțiune, pac-pac, ai văzut filmul, te-ai dus acasă. Contra-argumentul e că acțiunea te face să te gândești mai ușor la ideea filmului. Nu e chiar rocket science ce vrea filmul să zică, în urma acțiunilor din film.
- E film de acțiune, cu spaime. Nu tocmai un film horror, dar oricum, un film de acțiune, cu frici induse un pic forțat. Contra-argumentul e că are un mesaj, în pofida faptului că pare doar un film de acțiune în care ai tendința să te sperii. Și spaima e cu sens.
Ați citit argumentele de mai sus. Nu v-am zis despre ce e filmul, sugerez să nu vă uitați la trailer. Sugerez să nu citiți despre film. Sugerez să nu citiți nici ce scriu eu mai jos. Pur și simplu, vedeți filmul, dacă puteți trece peste problemele enumerate de mine mai sus, pe baza criteriului că “Olivian îl consideră un film bun”. După aceea citiți argumentația.
Așadar, pauză pentru luarea deciziei – “mă uit la film sau citesc demonstrația că e film bun”?
Găsiți detalii despre film aici:
Subiectul filmului e simplu și banal – zbor cu avionul, are loc un accident, aterizare forțată într-o zonă muntoasă cu multă zăpadă și frig. Mulți oameni morți, câțiva supraviețuitori, se decid să se miște de la locul unde a căzut avionul, din cauza pericolului creat de lupi.
Cheia filmului e o scenă relativ de la începutul lui – supraviețuitorii sunt pe punctul de a pleca, unul din ei consideră că e un moment oportun să spună o rugăciune pentru cei decedați. Face un mic discurs.
Alegerea din scenă e simplă – fie te hotărăști să pleci rapid, fie stai și te rogi pentru cei ce nu mai suflă.
Pentru mine, însă, alegerea e mai complexă – fie alegi să fii pragmatic și eficient, să pleci mai repede, pentru a crește șansele de supraviețuire, fie rămâi și spui o rugăciune, al cărei efect e mai degrabă simbolic. Pragmatic, ai soluții ca să refuzi ritualul de a sta în zăpadă. Poți spune rugăciunea în mers. Poți să faci doar o cruce cu mâna. Poți spune doar un cuvânt. Dar nu, în film are loc un ritual mic.
Dilema e și, pentru mine, cheia filmului: cât de mult contează lucrurile ineficiente, simbolice și cât de mult contează rezultatul eficient (să faci orice ca să trăiești)?
Dilema e reluată cu alte ocazii:
- Furi portofelul unui om decedat (pragmatic) sau eviți să faci profanare de cadavre (simbolic)? În film nu s-a făcut profanarea cadavrelor.
De ce e absurdă decizia? Omul e mort, de ce nu ai fura un portofel al unui mort? Eviți risipa de resurse, faci un bine dacă furi. - Iei portofelele celor decedați, cu intenția de a le înmâna rudelor lor (simbolic) sau sari peste etapa asta, din economie de timp (pragmatic)? În film s-au luat portofelele.
De ce e paradoxală decizia? Pentru că pentru a lua portofelele e un dublu efort – inițial, de culegere a lor (în frig și cu pericolul lupilor, în mijlocul nimănui), ulterior, de transport al lor (le cari după tine, în loc să îți faci viața ușoară). Apoi, nu e sigur că portofelele nu ar avea șanse mai mari să fie găsite dacă ar fi lăsate cu avionul, mai degrabă decât să fie transportate prin sălbăticie. - (foarte tare!) Alegi să mori în mijlocul naturii, cu sentimentul că tot ce vezi îți aparține doar ție (simbolic) sau lupți cât poți ca să supraviețuiești, inițial accidentului și naturii vitrege și ulterior vieții în sine, printr-un job oarecare (pragmatic)? În film, s-a ales moartea.
Ciudățenia ține de faptul că oamenii sunt programați să fie optimiști și să dorească să trăiască. E în firea lucrurilor asta. Și, totuși, personajul preferă să moară, mai degrabă decât să piardă frumusețea în care trăiește. Decide că lupta vieții nu are mare sens, și preferă să se bucure de momentul respectiv, și să moară. - Ții cu dinții de portofelele celor decedați (simbolic) sau le consideri un obstacol și renunți rapid la ele (pragmatic)? În film, portofelele călătoresc mare distanță.
Absurditatea ține de dificultatea condițiilor. Ușor ar fi fost să le arunce din timp. Dar ele, nu, ajung până la ultima scenă. Ajung, simbolic, în bârlogul lupilor. - (foarte tare!) E o scenă în care un tip alege să taie capul unui leș de lup și să îl arunce către lupii care trăiesc încă, un gest puternic ofensator, dar simbolic, cu toate că alternativa, pragmatică, ar fi să evite gestul, care ar contribui la creșterea șanselor de supraviețuire. În film, se merge către gestul extrem, simbolic, chiar cu riscul vieții.
Ciudat e să simți nevoia să faci un așa gest, deși, cumva, ar trebui să te pui bine cu lupii. Șansele îți vor crește dacă stai cuminte la locul tău. Nu e bine să deranjezi. Nu e bine să faci rău. Stai în banca ta. Ei bine, filmul zice “nu”. - (foarte tare!) Sunt câteva scene în care e evident că unele personaje vor muri. Întrebare-întrebătoare: lupți până la capăt, zbieri, tragi de cadavru, urli, încerci, te zbați (simbolic), sau încerci să fii eficient și pragmatic, stai calm la locul tău și mortul e mort, nu ai ce să faci (pragmatic)? În film, se luptă până la capăt.
Absurdul situației ține de faptul că e evident că omul e mort. De ce insiști? De ce plângi după cel mort? E mort, gata. Nu mai e nimic în el. - Tot filmul e o fugă. “Să fugim, să scăpăm”. La un moment dat, e evident că nu mai poți fugi. Ce faci, te aperi cu ultimele puteri (pragmatic) sau, total absurd, ataci tu, deși e evident că nu ai șanse, și, poate ai prelungi agonia dacă doar te-ai apăra (simbolic)? În film se merge pe atac.
Absurditatea e atacul probabil sortit eșecului. Atac cu toată forța, cu toate puterile. Atac din toată ființa omului. Și, probabil, moartea. Vezi articolul ăsta pentru mai multe detalii: - Și lupii merg pe simboluri. Unul dintre ei, care nu se integrează în grup, e trimis ca sacrificiu la atac și moare ucis și mâncat de oameni. Dacă un lup nu trăiește într-o lume a simbolurilor, e respins de restul.
Paradoxul e că lupii decid să îl sacrifice pe cel de-al lor care trăiește fără simboluri. - Al doilea simbol al lupilor e nevoia de atac. Ei nu atacă pentru hrană (OK, uneori da, dar nu tot timpul), deși, iarnă fiind, au probabil nevoia asta. Atacă pentru că consideră că teritoriul lor a fost invadat și oamenii sunt intruși. Lupii ucid în primul rând cu o semnificație. Unii lupi mor sau sunt răniți din cauza atacurilor acestora.
- În film, poți trăi în prezent, în duritatea lumii în care ești, sau poți alege amintirile trecutlui. Aici nu mai e niciun paradox, doar ți se arată cum lucruri care nu țin de rațiune, ci de spirit, sunt importante. Vezi clar de ce contează să ai spirit, să nu fii doar un om/mașină/animal.
La ce se referă simbolul?
Simbolul e magia din viață. E spiritualitatea. Sunt obiceiurile. E trecutul, ceva ce nu poți palpa. E tradiția din trecut. E obiceiul bine stabilit. E norma socială.
Întrebarea e – contează? Eficient ar fi să vrei să trăiești tu. Supraviețuirea. Asta e tot. Asta e esența. Cum faci asta, contează mai puțin. Și, totuși, simbolul vine și pune accentul pe “cum”, nu pe rezultat. Se pune accent pe metodă, nu pe finalitate. Da, e de preferat să trăiești, dar contează enorm cum faci asta. E o (țineți-vă bine!) estetică a vieții, nu doar o “am trăit până la capăt”.
De ce e filmul tare?
Le notti di Cabiria explică, cumva soluția la obstacole. Ce să faci la greutățile vieții. Ți se dă o soluție.
The Grey, deși se desfășoară într-un cadru foarte intens, e pentru partea cealaltă – ce faci când totul e OK? Cum trăiești când ai de ales cum să trăiești? Dacă poți trăi fie într-o lume cu simboluri și mister, fie într-o lume pragmatică, ce alegi? Asta e dilema filmului. Și soluția pe care o oferă e total non-pragmatică.
Mă sperie câinii agresivi. Probabil un lup agresiv m-ar înfricoșa de-a binelea. Soluția filmului e următoarea: “da, e OK să îți fie frică, să te temi. În același timp însă, ia toate acțiunile pregătitoare posibile și treci la atac. BATE-TE! LUPTĂ! Ignoră realitatea și luptă-te cu curaj. Chiar dacă emoțiile tale te îndeamnă la frică. Chiar dacă îți e frică din toată ființa ta, luptă-te. Chiar dacă știi că nu ai șanse. LUPTĂ pentru simbolul de a lupta.”
Filmul e în sine o metaforă – cum îți trăiești viața, ce e important pentru tine: succesul și lucrurile palpabile sau chestiile imateriale și greu demonstrabile (relații, trecut, semnificație, simbol)?
E absolut șocant filmul pentru mine, din perspectiva asta.
Notă ulterioară: e o scenă la început în care un tip, într-un avion, dă explicații cu ce să faci, pas cu pas, ca să supraviețuiești în situația ipotetică în care un avion s-ar prăbuși. Toți îi zic să tacă, e certat, inclusiv după accident e certat pentru chestia asta. Ei bine, ce ceilalți reneagă la el e însăși existența de zi cu zi, care te învață fix asta – cum să supraviețuiești. El le dă soluția să trăiască, le zice procedura, vine cu argumente științifice – în măsura în care Discovery Channel e științific – și ei nu vor să audă. Preferă, pentru simboluri, artă și frumos, să nu audă de adevăr, chiar dacă ține de supraviețuirea ta ca ființă. Norma e mai puternică decât supraviețuirea.
Și încă una: finalul e ambiguu. Sunt șanse să moară, sunt șanse să se bată și să învingă lupul lider și haita să se împrăștie.
Am scris și în engleză despre film:
și impactul lui asupra mea:
Altă notă despre vânătoarea de lupi: Bunicul vânător povestește nepotului: Olivian BREDA.
Sunt 95 la suta de acord cu tine. Imi place intreaga analiza pe care ai facut-o si inca ma gindesc la asta. Dar nu ai vorbit despre secventele in care el se “intilneste” cu sotia, care e decedata. Mai mult, la finele filmului este o ultima vedere cu fiinta iubita, si in cadru apare o picuratoare, fapt ce demonstreaza ca eroul principal este in viata(aproape), cel mai probabil in moarte clinica. Consider acest moment unul decisiv in formarea concluziilor de catre cei ce privesc. Mi-ar placea sa-ti aflu parerea asupra acestui detaliu…
Bună,
1. Da, contează și soția lui, arată că cu toate că mori, tot trăiești, prin cum se manifestă existența ta în cei care trăiesc după tine. Personajele din film, deși mor, trăiesc și după moartea lor, prin simbolul lor asupra vieții. Pe de altă parte, lupii, deși, majoritatea, supraviețuiesc, ei totuși nu trăiesc niciodată, pentru că nu au simbolurile care diferențiază oamenii de animale. Oamenii trăiesc și după moarte, lupii nu trăiesc nici când sunt vii. Am scris despre asta și aici:
https://olivian.ro/2012/03/solutia-vietii/
2. Nu sesizasem partea cu picurătoarea, da, e posibil ca soția lui să trăiască, susținută de aparate. Nu îmi e clar însă acest scenariu, nu știu dacă soția lui a murit sau trăiește, doar că până la acel moment părea că a murit.
Hai să speculez totuși, de dragul speculației – dacă ea trăiește, în moarte clinică, trăiește totuși? Mi se pare că, totuși, nu. Sau dacă trăiește, nu sentimentul că e vie contează, nu senzația de respirație o face vie, ci cum o văd ceilalți. Trăiește prin raportarea la societate, prin dragostea soțului ei, prin familia ei. Strict rațional, ar trebui să moară, nu mai are bucurii, nu are niciun motiv să se chinuie. Și totuși, chiar prin starea vegetativă în care s-ar afla, ar merita să trăiască, pentru iubirea celor din jur.
Nu sunt un expert, e părerea mea despre film, mulți dintre comentatorii de pe IMDb nu au avut aceeași părere cu mine.
Aha, observ ca ai un mod de exprimare bogat si coerent de invidiat.(asta pe linga subiectul abordat). Pe linga faptul ca intreaga actiune din film si, mai ales finele lui au lasat in mintea mea un amalgam de idei, risc sa ipotizez ca toata actiunea din film se petrece in paralel cu aflarea LUI in coma. Si luind in consideratie si sensul versurilor repetate, mi se pare ca momentele de vedere cu sotia sa sunt momentele in care el revine la viata, pe cind ceea ce se intimpla in Alaska este subconstientul sau. Ca sa fie mai explicit: ceea ce privim noi s-a intimplat deja, iar el “moare si invie in aceeasi zi…”. Tare sunt curios sa stiu varianta originala a mesajului…
Păi percepția privitorului asupra filmului ar trebui să fie mai importantă decât ce s-a dorit să se transmită.
Dacă tu vezi ceva, aia e. :)
Nice, asa sa fie… ^_^
Și încă una: finalul e ambiguu. Sunt șanse să moară, sunt șanse să se bată și să învingă lupul lider și haita să se împrăștie. SUNT CURIOS DACA CINEVA A URMARIT SECVENTA DE 5 SECUNDE ,DERULATA DUPA TERMINAREA GENERICULUI??????????????????????????CRED CA DA O IDEE A CEEA CE S-A INTAMPLAT INTRE LUP SI OM! DIN CATE VAD NIMENI NU POMENESTE DE ACEA FAZA. URMARITI-O!!!!
Da, e tare faza aceea. :)
felicitari, Olivian, pentru analiza. Intr-adevar, filmul are un mesaj si il transmite bine prin simboluri. Este un mesaj anti-crestin, si daca observi ca este filmul este produs de fratii Scott, intelegi jumatate din liniile directoare.
Intregul film are o atmosfera si un mesaj nihilist, in care Dumnezeu este negat, batjocorit, iar obiceiurile cu rol religios sunt inlocuite de altele cu rol “magic” – cum ai scris tu sau “moral” – whatever that means. Omul in lipsa credintei, este liber sa isi gaseasca orice sens in viata – atata vreme cat nu e mantuirea sau Dumnezeu, ce conteaza?
Dincolo de scenariul contruit pe miza “om vs. natura”, cred ca exista foarte clar miza ascunsa a filmului: “om vs. Dumnezeu”.
Eu nu văd asta la film. Nu cred că Dumnezeu ar trebui să fie atât de evident, încât să știi că există, ci să lase loc de credință. Iar personajul are îndoieli și are momente în care vrea să creadă. Cred că e o stare foarte OK.
Singurul mesaj pe care il transimite filmul este Sa lupti pana in ultima clipa! Se deduce asta si din poezie. Te motiveaza sa lupti pana la capat chiar daca pierzi sau castigi. Sunt multe filme care transmit acest mesaj, cred ca pt simplul fapt ca foarte putini oameni fac asta. Cat despre mesajul anti-crestin, nici pe departe… ce ar fi trebuit sa se intample? Sa coboare Barbosul din nori si sa-l ridice din apa? Si daca se poate sa il duca pe plaja in Miami cu 2-3 blonde fara sa miste un deget. Ajutorul divin poate fi faptul ca l-a omorat pe lupul alfa la final.
E un film bun, dar nu cel mai bun. Inseamna ca nu ati vazut The Godfather… Inca un film care transmite mesajul asta de a lupta pana la final este Runaway Train. De fapt e cel mai motivational film pe care l-am vazut.
Mulțumesc.