În trecut (anii 90, și mai demult), în filme oamenii încercau să arate lucrurile cât mai bine, în limita posibilităților. Dacă puteai într-un film să arăți un telefon mai modern și unul mai vechi, arătai telefonul mai modern. Dacă aveai de ales între un peisaj superb și unul mai puțin reușit, mergeai întotdeauna pe cel superb.
În filmele moderne am observat o altă tendință – se merge atât pe nou / modern / frumos / spectaculos, cât și pe vechi / arhaic / neatrăgător / plictisitor. Cumva, cele două sunt puse în contrast. Poți vedea și peisaje învechite, și și lucruri moderne.