Despre “The Sound of Music Live!” (2013)

Am văzut “The Sound of Music Live!” (2013), cu ocazia spectacolelor de pe canalul The Shows Must Go On! – proiecție anunțată aici. Impresii? (cu spoilers!)

  • Am văzut filmul original “The Sound of Music” (1965) acum mai mulți ani. Nu mai rețin impresia clară de atunci, a fost un film probabil foarte frumos, i-am dat nota 10, dar nu uluitor,  asta ar fi singura observație negativă, că nu e ultra-mega-giga-top. E doar foarte frumos, ceea ce e o realizare în sine.
  • Filmului actual, din 2013, îi dau nota 9/10 (modificat!, vezi PS, final articol curent) 10/10 și mă voi explica mai jos pentru această decizie.
  • Mi-au plăcut mult două personaje:
    • Căpitanul Von Trapp (Stephen Moyer) – paradoxal, pentru mine, el a fost personajul principal. Foarte puternic, un pic barbar, un pic brutal, dar în ansamblu un personaj care mi-a stârnit emoții.
    • Maria Rainer (Carrie Underwood) – personajul m-a surprins. Inițial, nu mi-a plăcut noua abordare, era altceva, ceva nou. Și când am văzut “By Jeeves” (musical), inițial nu am fost obișnuit cu muzica, și nu mi-a plăcut. După câteva audiții, văzut filmul, apoi reaudiții, mi-a plăcut, chiar mult. Așa și aici, la primele audiții am avut un sentiment de respingere, care a dispărut ulterior, când am văzut filmul. La o scenă am și plâns (cea în care Maria convinge alți oameni de participarea la festival). Unele replici ale Mariei au fost foarte tari.
  • Jocul actorilor a fost un pic brutal, cine e nervos, e nervos, cine face farse exagerează cu ele, cine danseaza exagerează cu asta. Aproape niciun joc între puternic și moale, aproape totul era puternic, căpitanul era brutal, și și Maria avea forță. După ce i-am mai dat niște șanse filmului, a început să îmi placă stilul.
  • Îmi place mult mai mult interpretarea originală, asta pentru că o știu pe de rost, dar și încercând să fiu obiectiv (și nu prea pot, e emoțional mult).
  • În filmul din 1965 ambele personaje principale mi s-au părut mai domoale.
  • Nu mai rețin scenariul exact al filmului din 1965, dar cred că au apărut lucruri noi în varianta modernă, și le consider binevenite.
  • Decorul cu fântâna și cel din pădure (cu rostogolirea pe jos) erau atât de kitsch … Nu mi-au plăcut deloc. Un film cu 50 de ani în urmă avea decoruri mai bune, ceea ce e paradoxal (OK, probabil avea și un buget mai mare).
  • Nu știu dacă diferă mult scenariul între cele două filme, dar scenariul din 2013 mi s-a părut foarte bun.
  • Aș revedea filmul peste câțiva ani. Îl recomand altora pasionați de musical-uri și de “Sunetul muzicii” (audio, ambele filme), mai puțin spectatorului general.

PS, 2020.06.28: Canalul The Shows Must Go On! (are legătură cu Andrew Lloyd Webber) a reluat weekendul acesta filmul Live. L-am ascultat în fundal de câteva ori. M-a impresionat foarte mult curajul arătat de personajul protagonistei principale. Enorm curaj. Modific nota filmului în 10/10, nu pentru caracteristicile filmului, ci pentru emoțiile pe care mi le-a tranmis.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.