Follow-up: Dr. Vitalie Văratec – conferința „Calvarul prizonierilor de război români pe frontul de Est” (INST, 2014.01.22)

Follow-up: Dr. Vitalie Văratec - conferința "Calvarul prizonierilor de război români pe frontul de Est" (INST, 2014.01.22)

Centrul de Studii Ruse și Sovietice „Florin Constantiniu” (INST) a organizat în 22 ianuarie 2014, conferința cu tema „Calvarul prizonierilor de război români pe frontul de Est”, susținută de dr. Vitalie Văratec, la Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST).

Fotografii + înregistrarea video de la conferința Centrului de Studii Ruse și Sovietice „Florin Constantiniu” (INST, 2014.01.22), mai jos.

!coverfoto

Citește mai departe

Două opțiuni – blazare sau creștere

Dacă ar fi să reduc o activitate, cum îmi și place, la doar două puncte, aș zice așa – după un entuziasm inițial, după o energie și pasiune, riști să dai în blazare. Durata poate fi mai scurtă sau mai lungă, dar opțiunile sunt următoarele:

  • Să te blazezi. Să fi văzut deja cazul din fața ta de zeci de ori și să ai gândul ăsta în minte. Să ai clasificări foarte clare (cum e articolul de față) în minte, pe boli, și soluții tipice, și recomandări generale. Să te plictisești. Să nu mai vezi rezultatul muncii tale. Să te oprești din inovație și căutarea noului. Să te irite când ți se cere socoteală. Să consideri întrebările altora puerile. Să îți pese mai mult de tine decât de omul din fața ta.
  • Să vrei să crești. Să tratezi cazul ca pe ceva nou. Să cauți surpriza, chiar acolo unde nu există. Să simți că e un adevărat dar să fii în poziția ta, și că starea ta, pe multe planuri e invidiată de enorma majoritate a populației lumii (să fii medic e un maximum pentru mulți oameni, pe diverse planuri). Să te axezi pe fericirea de după. Să simți bucurie când împărtășești altora din ce știi, chiar dacă ai făcut asta de multe ori. Să ceri întrebări de la pacienți, să pui tu întrebări deschise pacienților, iar când primești răspunsul să asculți. Să ai alte priorități decât propria persoană, în exterior (să fii confortabil pe planuri externe) și în tine însuți.

Câteva idei despre asta

Citește mai departe

Follow-up: „Destine pe drumul crucii”. Proiecție film: „Evadat din Gulag” (Kuşna Amiredjibi), Lansare carte: „Drumul crucii” (Aurel State). (2014.01.16, Teatrul de pe Lipscani)

Follow-up: "Destine pe drumul crucii". Proiecție film: "Evadat din Gulag" (Kuşna Amiredjibi), Lansare carte: "Drumul crucii" (Aurel State). (2014.01.16, Teatrul de pe Lipscani)

În data de 16 ianuarie 2014, a avut loc la Teatrul de pe Lipscani evenimentul „Destine pe drumul crucii” (detalii #1, detalii #2).

În cadrul evenimentului a avut loc proiecția filmului documentar „Kuşna Amiredjibi: Evadat din Gulag” – documentar artistic subtitrat în româneşte de Lucian D. Popescu.

De asemenea, a avut loc lansarea cărții „Drumul crucii. Amintiri de pe front și din gulaguri”, de Aurel State – ediţie îngrijită de Anca Crivăţ.

Evenimentul a fost prezentat de Dan Puric. Au participat: Anca Crivăţ, Marcel Petrişor, Lucian D. Popescu, Claudiu Târziu.

!Cover Destine pe drumul crucii

Cover2

Citește mai departe

Sfat scurt despre pagini pe Facebook și problema de audiență (reach) 20% – faceți, dacă puteți, grup de Facebook, nu pagină de Facebook

Cum gestionezi o pagină de Facebook?

La Lumea SEO PPC nu ne-am împăcat prea bine cu paginile de Facebook. Inițial, ne-am făcut utilizator standard de Facebook (user pe Facebook). A trecut timpul, și am făcut un grup, unde s-au și mutat toate conversațiile. Apoi, am convertit userul în pagină, dar au rămas multe lucruri ne-trecute la noua platformă (în special poze vechi). Acum nu mai avem user, avem pagină și grup. Comunitatea, ca număr, e mai mare pe pagină (aproape 1.300 de like-uri) decât pe grup (916). Nu același lucru se poate spune și despre activitatea (engagement-ul) utilizatorilor, care sunt net mai activi pe grup decât pe pagină. Și cam ăsta ar fi și sfatul scurt al articolului de față – unde puteți, unde e cazul, luați în considerare să creați un grup de Facebook, mai degrabă decât o pagină clasică. Poate un magazin online nu s-ar „lipi” bine de un grup, în care clienții și vânzătorii sunt, cumva, în aceeași oală. Poate o instituție mare vrea să comunice de la unul la mai mulți (ca pe pagină), nu de la unul la unul (ca pe grup, unde fiecare membru poate avea o portavoce). Dar dacă aveți un grup de oameni ce au potențialul audienței unui grup de Facebook, puteți lua în considerare ca atunci când luați decizia – „OK, intrăm pe Facebook” -, să faceți asta printr-un grup, nu printr-o pagină. Avantajul? Faptul că un procent de doar 20% văd, în mod tipic, mesajele de pe Facebook, față de grupul de Facebook, unde, dacă doresc, membrii primesc notificări mult mai „intense”.

Ce i-aș spune cuiva care vrea să cumpere Amazon Kindle Paperwhite?

Ce i-aș spune cuiva care vrea să cumpere Amazon Kindle Paperwhite?

Am un Paperwhite generația întâi, luat din State la un fel de resigilate eMAG. Foarte mulțumit. Bateria mă ține atât de mult, că uit de ea. E un ordin de săptămâni, cu toate că îl folosesc zilnic. Recomand să îi iei și ceva husă, dacă te plimbi cu el prin oraș. I-am luat o husă de la Amazon, cea recomandată, încântat. Are un flicker când dai pagina, am înțeles că ar fi mai mic la ultimul paperwhite, generația a doua (la Amazon sau la eMAG). E dificil să cauți ceva, relativ dificil să îl navighezi pe touch, e mai încet. Meniu. Home. Pagina 3, cartea 2. Îmi place mult butonul de back. Citești în carte, ajungi la pagina 40, apeși ceva aiurea și dai la pagina de final, apoi închizi cartea. Din greșeală. Ei, apeși de câteva ori back, și ești la pagina 40, din nou. Îți recomand să pui ceva dicționar .mobi pe el. Îmi place mult sistemul de trimitere a cărților prin e-mail. Îmi aleg cărți în PC, le convertesc în format Kindle, le trimit pe e-mail, se descarcă toate. Foarte drăguț. Transerul prin cablu nu prea funcționează simplu. Sunt soluții, dar e complicat, mult mai simplu prin wireless. Nu înțeleg cum ar putea cineva să fie enervat de reclame. Reclamele de pe Kindle mi se par geniale. Îți arată un titlu de carte de care nu ai auzit, o copertă drăguță, și ești invitat să cumperi cartea. Sunt foarte OK reclamele, mi-au plăcut multe dintre ele, nu m-au deranjat. Uneori, chiar, regret dacă închid o reclamă …

Citește mai departe

Cum alegi un furnizor de hosting de calitate?

back-forth

Update, 2018.05.09: Pentru cei interesați de WebFactor, vedeți și comentariile de aici ». În opinia mea, lucrurile nu țin de specificații, de cât de puternic e serverul și cât de largă e banda, nici măcar de uptime-ul garantat. Da, sigur, contează să ai uptime garantat cât mai bun, e important să ai propriul server sau un VPS, mai degrabă decât găzduire shared, e util să ai un server rapid. Dar, încă și mai importanți sunt doi factori: Serviciul clienți – cât de bine lucrezi cu furnizorul de servicii pe partea de comunicare, cât de rapid răspund la emailuri, cât de prompt rezolvă o problemă. Uptime-ul real. Îți pică site-ul când ai nevoie mai mare de el? Ai site-ul picat când îți e lumea mai dragă? E inutil să încerci să rezolvi ceva când ai site-ul picat, soluția ar fi fost să apelezi la un furnizor de încredere. Ca soluție de tip „cum îmi găsesc furnizorul de hosting” e să întrebi în stânga și în dreapta, eventual să cauți pe Internet, unde alții și-au spus of-ul. De asemenea, Simplenet și MxHost. Asta cu „noi avem 1024 de MB pe server, ei au doar 512” mi se pare un criteriu mult mai palid decât să am un furnizor de hosting cu care comunic bine, și pe care pot să mă bazez că site-ul nu îmi pică.