Dacă colaborați cu un specialist SEO, e bine să știți că sunt schimbări mai importante ca altele.
Limba: Română
Follow-up: Câteva idei de la „Summitul Încrederii” – „Wellbeing Institute”
Am ascultat săptămâna aceasta, în fundal, mai multe cursuri de la „Summitul Încrederii” – „Wellbeing Institute”. (Relații armonioase, pline de încredere – Află sfaturi practice pentru a îmbunătăți relația cu tine și cu cei din jur.)
Cred că am trecut chiar prin toate, dar e posibil ca unele idei să îmi fi scăpat, că făceam și alte lucruri.
Câteva idei pe care mi le-am notat, mai jos.
Notă – ordinea e foarte aleatoare, și vă invit să considerați notițele mele ca fiind foarte vagi aproximări.
Sunt lucruri cu care mi-aș dori eu să rămân.
Nu sunt citate exacte, sunt niște idei mai importante, pentru mine.
Scuze că sunt unele și în engleză, altele în română, am scris în funcție de vorbitor, fără să fac traducerea, în general.
Ca o concluzie pentru cele de mai jos – mi-a plăcut foarte mult cursul, a fost foarte util.
Moderatorul întâlnirilor, Ruxandra Mercea, mi s-a părut că dă dovadă de foarte multă bună dispoziție.
Mi-a plăcut foarte mult să văd speakerii destinși, mulți dintre ei râzând și glumind, foarte relaxați și deschiși.
Mi-a adus aminte de cum moderează dna Andreea Esca podcasturile.
Recomand cumpărarea cursului, e de o calitate foarte ridicată, în opinia mea.
Filme și muzică
Mă consider norocos că îmi place muzica bună și filmele tari.
Nu îmi plac doar filme tari, nu îmi place doar muzica bună, dar în general am gusturi OK.
Sunt un pic snob aici, să împart muzica în bună și slabă, și să consider că mie îmi place cea bună. La fel, filmele.
Dar consider că snobismul mă poate ajuta să cresc și să mă dezvolt.
„Nu ascult asta, că sunt snob!”, poate fi o metodă de dezvoltare.
De ce să încerci ceva nou, chiar dacă nu ai garanția succesului?
Dacă îți e frică să încerci, ai o garanție: vei eșua.
Dacă îți asumi și riști, ai un risc și o probabilitate: poți reuși/eșua.
E de preferat riscul, în fața garanției, în situația de față.
Algoritmul e bazat pe o afirmație din facultate a unui profesor: dacă îți plătești angajații bine, ai un risc: poți avea angajați buni sau slabi; dacă dai salarii rele, ai o garanție: vei avea angajați slabi, cei buni își vor căuta de lucru în altă parte.
Fericirea în lumea modernă
Cum este fericirea în lumea modernă?
Majoritatea oamenilor au acces la mai multe lucruri pentru a fi fericiți decât aveau regii și prinții din Antichitate.
Un om obișnuit are acces la multă informație, și cu un oarecare efort poate fi pe multe planuri mai bogat decât un rege Antic.
Cred că sărăcia, astăzi, ține în primul rând de supraviețuire. Dacă poți să supraviețuiești, nu mai ești sărac (cel puțin, pentru mine). Și sunt încă foarte mulți oameni care sunt în starea aceasta.
Sărăcia e foarte greu de eradicat, chiar și pentru cei mai bogați oameni ai lumii ar fi dificil să facă asta (Elon Musk offers $US6 billion to UN World Food Programme if it can prove it’ll end world hunger – ABC News).
Altfel, dacă vrei să fii bogat, ești așa când nu mai ai nevoie să lucrezi, ci lucrezi din plăcere.
În momentul când faci asta, deja ți-ai asigurat o bază, și poți construi de la asta în sus.
Ai ceva pe care poți pune o cărămidă.
Despre paratajarea vieții personale în online
Eu cred că, vrem sau nu, atâta timp cât ești online, îți partajezi viața.
Cred că întrebarea e doar „în ce grad ți-ai partaja viața pe Internet?”. Nu „dacă”, ci doar „cât demult”.
Când intri pe un site, se salvează date despre tine. Cauți ceva, se salvează. Folosești rețele sociale, alte date. Și tot așa.
Da, video cu tine aproape 24/7 arată un procent mai mare de date partajate, dar și dacă nu faci în gradul ăsta, tot sunt multe date despre tine.
Da, sunt grade mari, poți intra pe Internet și păstra datele cât mai private, sau poți partaja lucruri foarte intime.
Dar, atâta timp cât ești online, sunt ochi asupra ta.
Presupuneri
Am fost la o conferință, a arătat cineva o poză cu (dacă rețin bine) primul aparat DSLR, a întrebat cine e în poză? Am zis Kodak, pentru că știam un studiu de caz cu Kodak, care a pierdut trenul, dar nu știam cine e în poză. Nu cunoșteam poza.
Vorbitorul, cam jenat că nu i-a mers jocul, a confirmat că e Kodak, și în sală a fost un murmur că am ghicit.
A ieșit bine pariul meu, dar eu nu știam că chiar a fost Kodak.
Operație nereușită (am luat un pariu riscant), pacient viu (că s-a nimerit să fie bine).
Aici pacientul trăiește, dar mi-am luat niște riscuri pe care ar fi trebuit să le evit.
„Hai la ghici, mă gândesc că ar fi X”.
În general, presupunerile nu duc la lucruri bune.
Scârț, scarț
E o mică snoavă pe care mi-o zicea taică-meu în copilăria mea.
Repovestită, ar fi:
O persoană merge în pădure.
Pune niște bani la rădăcina salcâmului.
Revine după o săptămână.
Întreabă salcâmul când îi poate returna banii.
Acesta îi spune: „Scârț-scarț, scârț-scarț, nu-ți dau banii până marț!”.
Tot revine de câteva ori, aceeași poveste.
Taie salcâmul și găsește o comoară.
Stăpânul și lucrătorul – fabulă de Lev Tolstoi
Stăpânul și lucrătorul, de Lev Tolstoi:
La o nuntă veni multă lume. Vecinul celui cu nunta chemă la el pe lucrătorul său și îi spuse:
– Du-te și vezi câți oameni s-au adunat la nunta vecinului.
Lucrătorul se duse, trase în fața intrării în casa vecinului un butuc, iar el se așeză pe prispă, așteptând ceasul când oaspeții vor începe să se împrăștie pe la casele lor.
În sfârșit, oaspeții începură să plece. Fiecare, de cum ieșea din casă, se poticnea de butuc, scăpa câte o sudalmă și pleca mai departe. Numai o singură bătrâna, după ce se poticni de butuc, se întoarse din drum și îl îndepărtă din fața intrării.
Lucrătorul se înapoie la stăpânul său. Acesta îl întrebă:
Mulți oameni au fost?
– Un singur om, dar și acela era o bătrână.
Cum așa?
Păi, cum altfel. Am așezat un butuc la intrare, toți s-au împiedicat de el, dar nimeni nu i-a dat la o parte. Așa fac și oile. O singură bătrâna a îndepărtat butucul de acolo. Așa procedează numai oamenii. Deci, un singur om a fost.
Îmi place atât de mult povestirea aceasta!
eMAG easybox e cumplit de greu!
eMAG easybox este un serviciu prin care poți avea livrarea nu acasă, că poate îți e greu să tot aștepți un curier acasă, ci în zona unde locuiești sau lucrezi, și să ridici coletul tu însuți. Îl ridici de la un loc de livrare colete, numit locker.
Dacă termenii easybox și locker ți-au atras atenția, e poate pentru că e posibil să nu fie ușor de folosit aceasă tehnologie.
Ideea mi-a venit dintr-un articol de-al lui Radu, în care spune, printre altele:
Pe Internet este complicat. Operațiuni care nouă ni se par banale și le facem în 20 de milisecunde sau care ni se par atât de logice încât nu înțelegem cum de altcineva nu s-ar putea descurca sunt, de fapt, extrem de complicate pentru foarte mulți oameni.
Trecerea la mobile-first a făcut interfețele și mai neintuitive, că totul este mai mic și bazat pe simboluri sau pe gesturi pe ecran. Culmea este că exact persoanele care nu se pricep folosesc probabil exclusiv mobilul pentru acces la Internet, că n-au și laptop. Telefonul mobil le-a introdus Internetul în viața cotidiană.
La fel și cu easybox.
La întrebarea – este Black Friday o țeapă? – răspunsul meu e, în general, negativ.
Pe de altă parte, dacă nu știi să cauți un produs pe mai multe magazine, nu înțelegi cum funcționează comerțul online, și îți scapă multe din lucrurile din care ai nevoie ca să iei o decizie informată, atunci, da, cu siguranță, comerțul poate fi o țeapă, inclusiv la marii vânzători.
În principiu, dacă știi să cauți și să te informezi, te poți păzi de un preț cu promoție artificială.
E însă dificil pentru mulți utilizatori așa că, da, pentru acele persoane ar Black Friday putea fi considerat „țeapă”.
Totul începe de la termen – „Black Friday”. Este această denumire adresată persoanelor în vârstă, nefamiliare cu limba engleză, în general? M-aș mira.
Așa că easybox s-ar putea să fie dificil pentru unii.