Am fost la o conferință, a arătat cineva o poză cu (dacă rețin bine) primul aparat DSLR, a întrebat cine e în poză? Am zis Kodak, pentru că știam un studiu de caz cu Kodak, care a pierdut trenul, dar nu știam cine e în poză. Nu cunoșteam poza.
Vorbitorul, cam jenat că nu i-a mers jocul, a confirmat că e Kodak, și în sală a fost un murmur că am ghicit.
A ieșit bine pariul meu, dar eu nu știam că chiar a fost Kodak.
Operație nereușită (am luat un pariu riscant), pacient viu (că s-a nimerit să fie bine).
Aici pacientul trăiește, dar mi-am luat niște riscuri pe care ar fi trebuit să le evit.
“Hai la ghici, mă gândesc că ar fi X”.
În general, presupunerile nu duc la lucruri bune.
