Stăpânul și lucrătorul, de Lev Tolstoi:
La o nuntă veni multă lume. Vecinul celui cu nunta chemă la el pe lucrătorul său și îi spuse:
– Du-te și vezi câți oameni s-au adunat la nunta vecinului.
Lucrătorul se duse, trase în fața intrării în casa vecinului un butuc, iar el se așeză pe prispă, așteptând ceasul când oaspeții vor începe să se împrăștie pe la casele lor.
În sfârșit, oaspeții începură să plece. Fiecare, de cum ieșea din casă, se poticnea de butuc, scăpa câte o sudalmă și pleca mai departe. Numai o singură bătrâna, după ce se poticni de butuc, se întoarse din drum și îl îndepărtă din fața intrării.
Lucrătorul se înapoie la stăpânul său. Acesta îl întrebă:
Mulți oameni au fost?
– Un singur om, dar și acela era o bătrână.
Cum așa?
Păi, cum altfel. Am așezat un butuc la intrare, toți s-au împiedicat de el, dar nimeni nu i-a dat la o parte. Așa fac și oile. O singură bătrâna a îndepărtat butucul de acolo. Așa procedează numai oamenii. Deci, un singur om a fost.
Îmi place atât de mult povestirea aceasta!
