E o mică snoavă pe care mi-o zicea taică-meu în copilăria mea.
Repovestită, ar fi:
O persoană merge în pădure.
Pune niște bani la rădăcina salcâmului.
Revine după o săptămână.
Întreabă salcâmul când îi poate returna banii.
Acesta îi spune: “Scârț-scarț, scârț-scarț, nu-ți dau banii până marț!”.
Tot revine de câteva ori, aceeași poveste.
Taie salcâmul și găsește o comoară.
