Motto: Hire for Attitude, Train for Skills (via »)
Mi-a plăcut clipul de mai jos, vi-l recomand, este scurt:
Simon Sinek Performance vs Trust – YouTube.
Mă gândesc la sistemul de învățământ, așa cum l-am cunoscut, în diferite ipostaze, de-a lungul anilor (am făcut și niște masterate, și sunt la a doua facultate în prezent).
Aproape constant se pune accent pe performanță, și mai puțin câte-un curs precum etică și integritate academică (la care uneori se înmânează studenților resurse copiate), în general accentul se pune pe performanța academică.
Nu sunt medic, dar în sistemele în care am fost implicat (angajat, freelancer), se pornea de multe ori de la analiza performanței, în primul rând.
Câteva gânduri:
- E mai greu să ai o impresie obiectivă asupra eticii unei persoane, dacă atragi atenția cuiva asupra aspectelor legate de încredere e posibil ca persoana să ia observația ca un afront personal.
- De multe ori, în România, se merge pe recomandări (“Zi-mi un medic bun”), mai puțin pe performanță (“Care consideri că e cel mai bun medic care…?”).
- Depinde, desigur, de domeniu, dar uneori performanța poate fi dificil de evaluat, pe când încrederea e mai accesibilă ca evaluare.
- Consider că pentru a putea da încredere altcuiva trebuie să ai încredere și în tine.
- Ca observație generală, consider că foarte greu se recâștigi încrederea cuiva.
- Am călătorit o vreme în Germania, într-o perioadă când aveau alegeri locale. Afișele de campanie erau bazate pe competență și profesionalism. Cu ce demonstrează candidatul X competența? Am revenit în România, și aici aveau loc alegeri locale. Criteriile pentru afișe țineau de încredere, deschidere. Poate pentru că e o carență aici, o lipsă care trebuie acoperită.
