Non-practice

Risc vs. garanție

de
5330056727_a98c97c3c5_z

Un profesor de-al meu de economie din facultate a dat următorul raționament: Dacă dai salarii mari, e posibil ca angajații tăi să fie slabi (și îi plătești prea mult) sau buni (și îi plătești corect). E un risc pe care ți-l asumi, în condițiile în care nu poți evalua foarte clar dacă angajații tăi sunt buni sau slabi. Plătești mai mult și își asumi un risc. Dacă dai salarii mici, angajații buni vor pleca către posturi mai bine plătite. Vor rămâne angajații slabi. În momentul ăsta ai o garanție – ai doar angajați slabi. (în condițiile în care tratăm oamenii ca fiind raționali – motivul de a sta la un job ține de salariu, și nu de alți factori) Întrebarea care se pune e următoarea: E de preferat riscul de a arunca banii aiurea față de garanția de a avea angajați slabi?

De ce să nu te lupți cu cineva mult mai slab ca tine, dacă tu ești campion?

de
1125818467_d3c90a6113_z

Să zicem că ești campion la un sport la care există posibilitatea ca un amator să învingă un profesionist. Există sporturi la care diferența de nivel ar împiedica asta, dar există și sporturi în care, cu mult noroc, un începător poate învinge (e greu să bați un campion de tenis sau de șah, dacă ești începător, dar poți avea noroc la poker sau table). Întrebare – merită să te lupți cu cineva mai slab ca tine? Răspunsul meu e “nu”, și vine ca urmare a unui argument dat de Isaac Asimov (dacă nu mă înșel, e o lectură veche). Așadar: Dacă câștigi, câștigul pentru tine e nul. Nu te poți lăuda, ca profesionist, că ai făcut mare lucru că ai bătut un începător. E firesc să se întâmple asta și nu îți aduce niciun beneficiu. Dacă pierzi, îți strici reputația. Te afectează foarte mult. Așadar, “nu”.

Despre râs – trei lucruri

de

Când râzi, lași garda jos. Dacă eu vorbesc pe un ton foarte monoton, și tu nu te poți abține să nu râzi, dar nu batjocoritor, ci pentru că ți-ai dat seama de o chestie pe care am zis-o eu, tu în momentul ăla ești vulnerabil. Suferi un pic. Ai inițiat râsul. Tu însuți devii ținta întrebării “De ce râzi? De ce ești așa ciudat? De ce ieși din starea de normalitate?” Când râzi, primul lucru e că devii mai slab, și ai o mică suferință. Când râzi, creezi o legătură. Ca să te simți confortabil cu cineva și să râzi, te legi de omul respectiv. Te conectezi cu el. Te-ai prins de poantă, i-ai cedat ceva, te mișcă ceva. Când râzi, nu mimezi asta. E foarte greu să mimezi un râs veridic. Poți să îmi zici “Vai, ce observație bună”, dar să fie fals mesajul ăsta. Să nu crezi, relamente asta. Dar e foarte dificil să râzi credibil. Despre dovada că râsul produce suferință și se creează o legătură. Vezi clipul ăsta: Dutch TV presenter wont stop laughing – YouTube. Există și varianta clipului cu traducerea, dar originalul pe care îl dau aici e mult mai OK. Așa, deci – tipul nu se poate abține să nu râdă. Nu are voie, nu e OK. Ulterior, își va pierde, în viața reală, jobul pentru chestia respectivă. Din păcate, are un râs batjocoritor (râde de om, nu de idee). Rămâne însă în clip observația că se creează o conexiune între cei doi. E ceva. Se mișcă ceva. Și …

Citește mai departe

Where does “passion” come from?

de

The word “passion” comes from: 1125–75; Middle English  (< Old French ) < Medieval Latin passiōn-  (stem of passiō ) Christ’s sufferings onthe cross, any of the Biblical accounts of these (> late Old English passiōn ), special use of Late Latin passiō suffering, submission, derivative of Latin passus,  past participle of patī  to suffer, submit; see -ion (source) “Passion” can be, thus, interpreted less as: Ah, look at my energy, I am so energetic, let’s put energy. And more as: I will suffer for this. How does one suffer, in business environments? Most likely – through work. So, “passion” is more about “work” than it is about a special emotion. :) Note: the current definition contradicts me, but the name origin doesn’t. P.S. Also see: Despre pasiune #2: Olivian Breda PS, 2019.10.08: Do what you love – Paul Jarvis. PS, 2019.10.08: Chasing Your Dreams is Probably a Bad Idea – CLIPPING CHAINS. PS, 2019.10.27: Passion at a price: UO study finds passionate employees may be exploited for loving what they do. 0 Links

A lost belief

de
Jan Rose - Alea iacta est

I thought that this:

  1. Start at one of the lowest minimum bet tables. This allows you to become comfortable with your strategy with the least amount of investment.
  2. With each losing hand, double your bet until you win back the money lost. This is whats known as a “reverse-progression”, “Martingale strategy” or “double bet strategy”. (source)

Could actually be working. It doesn’t.

Citește mai departe

Chocolate, money & sex – best predictors of human behavior

de

I have once been to a conference in which one guy said that you can best predict a person’s behavior, by analyzing its relationship with just three things: Chocolate, money & sex. E.g., if you like chocolate to much, or too little, or you put restrictions, this affects your whole life. Same for money & sex. They can predict a lot of things in your life.

Why don’t I like “Life of Pi” movie, despite its ingishts?

de
Life_of_Pi_2012_Poster

Life_of_Pi_2012_Poster(spolier alert!) I’ve had quite a few insights while watching Life of Pi (2012):

Still, why don’t I like the movie?

Citește mai departe

Fulfilling the request

de

Sometimes, I see people with criteria around them – “In order to …, you will have to …”. My criteria is this – “In order for me to consider you a top-notch person …, you will have to …”. On the other hand, I try to put no criteria on behavior. So, my thought above is an internal one, not an external one. I try not to request people to do actions, in order for me to treat them right (or how I perceive right). Some people do request certain a behavior to receive a certain behavior (“you have to act like this, in order for me to act like that”). Über-cool thing: even if I do meet the criteria, I tend to despise that thinking. It’s a faulty logic, no matter if I fulfill the criteria or not. My logic goes like this: “I generally don’t ask people to do something, in order for me to do something. But for you, especially, I will apply the same criteria you apply to others. Take it as a gift”.