Non-practice

Nu ți-e foame!

de
8283010401_767913a037_z

E o întreagă tendință de perfecționare, de a fi mai bun, de a reuși. Și multe din aceste lucruri pornesc de la o singură dilemă:

  • Faci ce ți-ai propus să faci? Ești ce ți-ai propus să fii? Faci ce îți dorești, într-adevăr, să faci?

Întrebarea e banală, o voi detalia, și voi da răspunsul la dilema „de ce nu faci ce ți-ai propus să faci?” cu un singur răspuns – „nu ți-e foame!”. Să mă explic.

8283010401_767913a037_z

Citește mai departe

„Am mai văzut oameni ca tine”

de
3985187756_990e2c5cf3_z

Problema? Oamenii care lucrează în serviciu clienți – de la asistente la recepționere, cu timpul își fac niște obiceiuri. Se învață cu lucrurile. Știu sistemul. Mai mult, consideră că știu „mai bine”. Un studiu pe tema asta: Long-time nurse managers or directors are the biggest barriers to implementing new evidence-based care practices, a survey finds. The longer a registered nurse has worked in the healthcare industry, the less likely she or he is to have confidence to try evidence-based approaches to care, according to results of an Ohio State University survey of 1,000 registered nurses. However, nurses who have had more education, such as those with bachelor’s or master’s degrees, are more likely to be open to evidence-based practices, researchers asserted. Dau un citat dintr-o cu totul altă sferă: „Stereotyping becomes mathematically more dangerous the more people you meet.” (Rand Fishkin – 24 Things I Know Now That I Wish I Knew Then – Rand’s Blog) – Devine din ce în ce mai periculos din punct de vedere matematic să faci stereotipuri, pe măsură ce cunoști noi oameni (adică, cu cât știi mai mulți oameni noi, cu atât vei avea tendința, periculoasă spune Rand, să aplici stereotipuri). Consider că lucrurile sunt legate, și funcționează pe următoarea logică: Într-un fel sau altul, mai ales dacă meseria ta impune asta, ai contact cu mai mulți oameni. Ca să îți simplifici lucrurile, să poți gestiona mai ușor situațiile pe care le întâlnești, cauți tipare. În mod inevitabil, unele tipare vor fi greșite, dar pentru că ai o înclinație …

Citește mai departe

Risc vs. garanție

de
5330056727_a98c97c3c5_z

Un profesor de-al meu de economie din facultate a dat următorul raționament: Dacă dai salarii mari, e posibil ca angajații tăi să fie slabi (și îi plătești prea mult) sau buni (și îi plătești corect). E un risc pe care ți-l asumi, în condițiile în care nu poți evalua foarte clar dacă angajații tăi sunt buni sau slabi. Plătești mai mult și își asumi un risc. Dacă dai salarii mici, angajații buni vor pleca către posturi mai bine plătite. Vor rămâne angajații slabi. În momentul ăsta ai o garanție – ai doar angajați slabi. (în condițiile în care tratăm oamenii ca fiind raționali – motivul de a sta la un job ține de salariu, și nu de alți factori) Întrebarea care se pune e următoarea: E de preferat riscul de a arunca banii aiurea față de garanția de a avea angajați slabi?

De ce să nu te lupți cu cineva mult mai slab ca tine, dacă tu ești campion?

de
1125818467_d3c90a6113_z

Să zicem că ești campion la un sport la care există posibilitatea ca un amator să învingă un profesionist. Există sporturi la care diferența de nivel ar împiedica asta, dar există și sporturi în care, cu mult noroc, un începător poate învinge (e greu să bați un campion de tenis sau de șah, dacă ești începător, dar poți avea noroc la poker sau table). Întrebare – merită să te lupți cu cineva mai slab ca tine? Răspunsul meu e „nu”, și vine ca urmare a unui argument dat de Isaac Asimov (dacă nu mă înșel, e o lectură veche). Așadar: Dacă câștigi, câștigul pentru tine e nul. Nu te poți lăuda, ca profesionist, că ai făcut mare lucru că ai bătut un începător. E firesc să se întâmple asta și nu îți aduce niciun beneficiu. Dacă pierzi, îți strici reputația. Te afectează foarte mult. Așadar, „nu”.