Non-practice

Cum analizezi un program ca WinAmp? (în ideea că ar mai fi actualizat)

Nu cu criterii tehnice, viteză, performanță (calculatoarele moderne pot face față), ci cu ușurință interfață și număr funcții utile.

Nu te ajută dacă WinAmp știe sau nu să interpreteze un fișier PDF redenumit în MP3, asta e non-criteriu (l-am întâlnit o dată în revista CHiP, acum foarte mulți ani).

Dar contează cum arată și ce poți face cu el – doar să fie și util.

Cu funcțiile și ușurința în utilizare – cu asta câștigi inimi, nu cu niște lucruri pur tehnice.

Desigur, există niște limite – să nu abuzeze de resurse, să nu dea erori grave.

Dar dacă deschizi un PDF în WinAmp și se blochează – asta mi se pare o eroare irelevantă. Da, ar trebui rezolvată, dar nu asta e cheia.

Funcții de tip comenzi la tastatură customizabile, skinuri WinAmp, comunitate în spate, multe opțiuni, integrare cu Last FM – asta da, contează.

Citește mai departe

La Șah, dacă faci niște mișcări gen mat în 2 minute, sau alte asemenea, dacă vânezi astfel de mutări, îți asumi vulnerabilități. Dacă joci la prostia celuilalt, faci tu însuți niște greșeli prostești. Am pierdut meciuri pe asemenea riscuri, pentru că pozițiile erau surprinzătoare, dar consider că jucătorii nu ar trebui să își asume astfel de riscuri, de asta nu le vezi la nivel de top. Cu începătorii mai merge.

Citește mai departe

Despre dezvoltare și creștere:

1. Am auzit o dată un citat (într-un festival Dilema Veche, parcă, poate chiar despre bătrânețe, dar era citat din altcineva) în genul:

“De la o vârstă încolo, ești responsabil de cum arăți”

Sigur, nu poți schimba unele lucruri, dar sunt multe lucruri, chiar la cum arăți, pe care le poți controla. Nu mai vorbim de alte lucruri decât aspectul fizic, acelea clar sunt în controlul tău, într-o măsură. Da, e și genetică în existența ta, dar ai și lucruri de care ești responsabil.

2. Poate fi utilă cartea asta, pentru dezvoltare personală:

• română: De profesie OM – Jim Bagnola;
• engleză: Becoming a Professional Human Being: How to Enjoy Stress-Free Work and Personal Happiness Using the Mind/Body/Work Connection: Bagnola, Jim: 9780985196400: Amazon.com: Books.

Așadar, cum crești? E un citat:

“Înțelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se câștigă cu bobul.” – Nicolae Iorga

Citește mai departe

Lucian Mândruță: De la min. 11:28
“Trebuie să pari original. Băi, dar să pari! Deci, nu să fii original. Pentru că să fii original e un pic … zu-zu!, așa! Nu! Ideea este să pari original. […] Ideea e să pari original, dar să nu sari peste media citatelor cu Octavian Paler care se tranzacționau acum 10 ani la … Vă aduceți aminte vreunul dintre voi de primul recordman de social media care dădea citate din astea cu Paler. Era unul… Frate, cum îl chema? Am uitat! Poptămaș! Exact!”
Slide: “A patra chestie: încearcă să pari original (dar nimic peste medie, că sperii lumea)”.

(via Facebook – Top Social Brands 2021)

Observația mea despre mesajul de mai sus, de la conferință: originalitatea, vine, într-adevăr, cu o mare zonă de inadecvare. Când inovezi, trebuie să ai un grad ridicat de familiaritate.

Citește mai departe

De ce apelez la Al.R. Săvulescu pentru a îmi face fotografii? Chelie, încadrare, umbre, post-procesare, totul face mai bine. Mi-am făcut o poză singur în iarna lui 2020, a ieșit foarte slabă.

La fel, de ce nu fac expoziție? Pentru că pozele mele nu sunt de nivel de expoziție, deși probabil am făcut mai mult de 100.000 de fotografii. Nu asta e calea spre succes, ai nevoie să și înveți și să aloci timp pentru a studia tehnica, nu am făcut asta.

Am mai multe poze decât mulți oameni, dar asta nu mă face fotograf bun.

Pe tema asta, un film cult – cel mai prost film din istorie.

Mi-a atras o dată un amic despre pozele de la conferințe – să nu fac poze cu oameni singuri, ci să surprind grupuri.

Eu făceam poze individuale – ca oamenii să își pună poză profil, dar ideea primită a fost bună.

Când publici ceva, e bine să ai și simțul penibilului.

Îmi plac, în general, pozele mele, dar nu toate.

Fac poze pentru reacții – să își pună la profil, să dea share (să distribuie), să păstreze o amintire. Caut poze în care oamenii zâmbesc sau au o emoție. Caut să fac poze oamenilor care zâmbesc și/sau râd. Mai rar în ultima vreme.

Cu cât mă uit mai mult în trecut, cu atât îmi plac mai puțin unele poze realizate de mine. Primele poze – foarte slabe, cu ce a trecut timpul, m-am perfecționat.

Mi-au zis oameni despre filmare – miști aparatul când filmezi, și e greu de privit, fă curs de video. Alt sfat – rotește camera când filmezi, ca să se vadă sala și participanții. Altul: Stai în mijlocul sălii, e mai bun unghiul decât filmarea din lateral. Stai prea în centru, nu am loc de pozat. Despre filmările mele: Nu se aude bine, microfonul de la cameră nu e suficient. Unele din aceste feedback-uri le-am primit foarte târziu, am căutat să cresc. Cred că le-am rezolvat pe toate, dar cam târziu.

Fac video la o conferință pe bucăți, tai clipurile pentru fiecare vorbitor în parte. Multă lume e supărată, eu fac asta pentru SEO și a agăța trafic din cei ce caută după un nume. Alții preferă să dea play și conferința să curgă, fără întreruperi. Îmi e încă neclar dacă e mai bine sau nu cum fac în prezent.

Nici nu pot să îmi imaginez cum să fac asta să fie mai bine » Nu înțeleg discuția de acolo, mă depășește!

Ca o concluzie – mă duc la fotograf pentru poze de profil. :)

Citește mai departe

Pentru mine conferințele erau un motiv de stat în București. Mergeam și filmam, unele din ele nefiind acoperite de nimeni altcineva.

După apariția pandemiei, au început să filmeze foarte multe evenimente, și în prezent mulți din cei care nu obișnuiau să filmeze conferințele acum le filmează.

My job here is done. :))

Altfel, da, îmi place să merg la conferințe, nu merg de la Năvodari la București pentru ele, dar de la Năvodari la Constanța da.

Mai filmez și azi, doar că mult mai puțin ca anterior.

Legat de cele din online, le ascult în fundal și fac altceva, ca pe un podcast. Dacă e o conferință foarte tehnică, prind foarte puține idei, dar cât de cât tot ajută și ele. Însă una cu termeni mai “umani” îmi place să o ascult.

Prefer să urmăresc conferințele pe YouTube post-eveniment, decât să fiu forțat să intru pe Zoom la ora X.

Am o părere bună despre a asculta un mesaj plăcut și util în fundal. Nu e pe același nivel cu a citi o carte, dar e în zonă.

Un podast preferat.

Citește mai departe

E o teorie care îmi place, care afirmă că toți oamenii au o intenție pozitivă, orice ar face. Valorile mele pot fi diferite de ale persoanei X, dar dacă pentru persoana X sistemul de valori îi zice că o faptă e bună, o va face, pentru că are intenție pozitivă, la bază.

Valorile noastre nu coincid, dar încercăm, amândoi, și eu și X, să facem ce e bine.

Eu nu sunt de acord cu acțiunile unei persoane agresive, dar persoana e agresivă pentru că are un fundament – să se apere, să intre într-o zonă de siguranță, să dorească un viitor mai bun.

L-am auzit în câteva instanțe pe Gabriel Liiceanu (citat foarte aproximativ) spunând că el nu consideră că e în aceeași specie/rasă cu cineva care face fapte rele. Din păcate, suntem, doar că valorile sunt foarte diferite.

Pentru X, pur și simplu, ce mie mi se pare că e grav și condamnabil, pentru el/ea e OK.

Aici apare intenția pozitivă din spatele gestului.

Citește mai departe

Pentru mine, pandemia nu s-a terminat, absolut deloc chiar. Sunt vaccinat, iau măsuri pe cât pot.

Mă uit în jur, și relaxarea (și/sau lehamitea) e la cote maxime.

Lucrez de acasă, și probabil va dura mult timp până voi considera că mersul la birou e sigur.

Situația e cam rea: Analogia aceea urâtă: este ca și cum trei avioane pline de români s-ar fi prăbușit în aceeași zi – nwradu blog.

Cum au făcut alții.

Citește mai departe