Ca fapt divers, mi-a plăcut ce a zis regretatul George Pruteanu despre mușchetari – anume că s-ar numi muschetari, cu „s”, de la „muschetă”, nu cu „ș” de la „mușchi”.
Dar n-a prins sugestia lui. :)
Non-practice
Despre alegerea unui liceu
Am citit odată despre alegerea unei facultăți în SUA că mulți pun accent pe factori precum reputația universității. Pe de altă parte, e posibil ca succesul în facultate să fie influențat de colegul cu care împarți camera de cămin.
Working with freshmen at Darthmouth College, where students are randomly assigned roommates, economist Bruce Sacerdote found that students’ GPAs were significantly influenced by the GPA of their roommates (see the report for all the glorious mathematical details).
La alegerea unui liceu contează performanțele anterioare, atât ale liceului, cât și a viitorului elev, dar e greu de prezis chimia între elevi și profesori și cea între elevi, și asta mi se pare că e un factor esențial.
Eu am făcut un liceu la care am fost șef de promoție, și ulterior, în alte studii, nu am mai fost vreodată șef de promoție.
Nu îmi dau seama dacă ar fi bine ca un elev să fie printre cei mai buni sau printre cei mai slabi în clasă, ce l-ar motiva mai mult.
Eu sunt mulțumit de liceul meu, dar și când n-am mai fost printre cei mai buni din clasă am avut satisfacții.
Un factor pe care l-aș lua în considerare în alegerea unui liceu ar fi durata navetei.
Și cu toate că e o alegere dificilă, aș lua în considerare studiile în străinătate, poate nu în liceu, ci ulterior, dar n-aș exclude nici liceul.
Ce aș face dacă aș fi licean și aș avea ocazia (adică să fie și posibilitatea asta), ar fi să fac lucruri pe lângă liceu în sine – ONG-uri, conferințe, evenimente culturale și sportive.
Dar și pe plan educativ pot fi oportunități – cluburi în liceu, revista sau radioul liceului etc.
Am făcut asta din plin în timpul facultății, și ulterior, și sunt încântat de decizie.
Despre Holocaustul din România
Am avut așa ceva și în România, din păcate.
Și sunt și oameni care nu știu de istoria aceasta.
De uitat pe linkurile de mai jos când sunteți într-o dispoziție necesară:
- Holocaustul în România – Wikipedia;
- HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA – INSHR;
- Te simți sigur, ca evreu, în România? – DW – 28.01.2019.
O pată neagră pe istoria românilor.
Nici măcar nu mi-e poftă!
În general, afirmațiile de tip motivațional – „Îmi propun să” e bine să fie formulate la modul pozitiv (de evitat „nu mai fac”, ci să zic „vreau să îmi fac un obicei din a”) – via.
Cu toate acestea, am descoperit că afirmația „Nici măcar nu mi-e poftă!” este foarte eficientă pentru a scăpa de unele pofte.
La mine, cel puțin, funcționează foarte bine!
Pot spune asta și despre dulciuri, dar și alte lucruri.
Iar dacă descopăr că dorința nici măcar nu e acolo, de ce să consum?
Despre un citat din Frații Karamazov
Mai jos, ideile mele despre un fragment din „The Brothers Karamazov” by Fyodor Dostoevsky.
Despre schimbare la români
E oare reală percepția că suntem refractari la schimbare, ca popor?
Situația #1: Eram la un supermarket într-un orășel din apropierea Londrei (zona e cum e Ilfov față de București – Greater Area London, Brentford).
Se introdusese recent taxa ecologică pentru pungi.
Un domn, nu foarte în vârstă, undeva la 50-60 de ani, dacă nu mă înșală memoria, ajunge cu cumpărăturile la casă, și află că pungile costă. Nu mai știu suma, oricum era ceva similar cu prețurile din România pentru pungile de unică folosință.
Foarte indignat, că de ce trebuie să plătească? A plecat, a lăsat cumpărăturile acolo.
Situația #2: Am citit de un site care a vrut să schimbe culoarea de la albastru la verde, sau ceva de genul acesta.
Au schimbat, mare scandal, vrem site-ul vechi înapoi.
Au pus culorile inițiale, și au început să schime foarte puțin în fiecare zi, timp de câteva săptămâni/luni, timp în care au făcut tranziția.
N-a mai comentat nimeni.
Situația #3: Uitați-vă câți președinți reușesc să aibă un al doilea mandat, deși poate un suflu nou ar ajuta.
„Îl știu pe cel vechi, votez cu el/ea”.
Situația #4: de citit despre Balcerowicz Plan – Wikipedia.
Uneori, să iei măsuri drastice poate fi de bun augur. Noi am avut o tranziție cu schimbări mici, care e posibil să ne fi făcut mai mult rău decât bine.
Niște concluzii personale:
Nu cred că teama de schimbare e specifică românilor.
Altfel, cred că avem carențe la educație, dar, iarăși, depinde cu cine te compari. Suntem în UE, ne comparăm cu UE, dar global nu e chiar așa dramatică situația.
Tendința de a vedea totul în negru absolut „ca la noi la nimeni” poate duce la fatalism „a, păi suntem pe ultimul loc din lume, de ce să mai încercăm?”.
Cred că am evoluat (și, da, și prin schimbare) mult în ultima perioadă.
Să ne mai tragem și sufletul, și să nu vedem chiar totul în tendințe întunecate.
Despre programe antiplagiat
Să zicem că vrei să verifici cu un program antiplagiat dacă lucrarea ta de licență/disertație/doctorat trece testul.
Ca să verifici o lucrare antiplagiat, nu contează dacă softul X îți „zice” că nu ai plagiat. Ai nevoie să verifici fix cu programul folosit de facultatea ta.
Degeaba softul X afirmă că nu ai plagiat, nu te ajută cu nimic asta.
Despre cuvinte încrucișate
Taică-meu a colecționat ani de zile revista Rebus pe vremea lui Ceaușescu, aveam un munte de reviste.
Le completa cu creionul, ca eu, ulterior, să vin și să șterg și să completez din nou, când voi ajunge la o anumită vârstă.
Le-a aruncat maică-mea la gunoi, să facă infarct taică-meu, nu alta.
Îmi place să mă joc cu cuvintele, să scriu, să citesc, să inventez cuvinte și fraze.
Mi-a plăcut Wordle la lansare, l-am jucat ceva vreme.
Am completat și integrame/rebus, dar nu cine știe ce.
Cred că mi-ar plăcea Scrabble, e mai pe competiție.
Cum văd eu joburile viitorului?
E o carte care îmi place – și un articol rezumat:
- How to Fail at Almost Everything and Still Win Big: Kind of the Story of My Life : Adams, Scott: Amazon.co.uk: Books;
- ‘Dilbert’ Creator Scott Adams: How to Fail Your Way to Success.
Pe scurt, cartea zice să îți faci niște skill-uri, la care, chiar dacă nu ești expert, prin combinația lor poți reuși în viață.
Adică, decât să fii doar un desenator ca mulți alții, dacă combini desenul cu abilitatea de a lucra într-un birou și cu încă un skill (pe care l-am uitat), poți avea o combinație specifică ție și care să aibă o valoare mare.
Ce aș face eu ar fi să îmi învăț copilul niște lucruri de bază – gândire critică, creativitate, cunoștințe tehnice, limbi străine, sport, socializare. Sunt soluții care ajută la dezvoltarea lucrurilor ăstora.
De la citit la participarea la tot felul de cursuri și activități.
Despre Samsung A53
Probabil midrange-urile Samsung se vor vinde foarte bine, mi se pare că ăsta e sweet spot-ul Samsung – consider că la telefoanele de top Apple e mai bun, iar la cele entry-level sunt vânzători care au modele mai ieftine.
Cred că e o etichetă greșită pe Samsung că nu fac produse la fel de bune ca Apple, dar brandul și percepția contează mult.
Dacă mă întreabă un utilizator „normal” ce telefon recomand – Samsung. Pentru cei de top – Apple. Pentru telefoane ieftine trebuie făcut research punctual, că apar foarte multe modele frecvent, și rămâi în urmă.
Samsung e destul de competitiv și pe piața de telefoane entry-level și pentru flagship, dar mi se pare că sunt mai puțin competitivi acolo.