De ce unica soluție pentru productivitate și eficiență este să fii maniac, să faci obsesiv un lucru, până devii bun?

Dacă aveți un pic de timp, dați o șansă cântecelului de mai jos:

(pun versurile la finalul articoluilui)

Am un bun prieten în Năvodari / Constanța, care mi-a zis de multe ori că sunt maniac, și mi-a dat exemple cu tot felul de activități de care, odată ce mă apuc de ele, le consum obsesiv, până îmi intră în fire. În liceu, șah, apoi Mortal Kombat (un joc de calculator, nu prea mergeam eu pe la orele de sport în perioada respectivă), programare.

Ulterior, alte activități, în sine, obsesive (blogging intens, conferințe, apoi foto + video conferințe, Internet, dezvoltare personală – teatru, sport, cărți).

Amicul meu are dreptate, am tendința să iau o activitate și să o duc până în pânzele albe, să insist, și să mă zbat, și să văd ce iese. De când am venit în Londra, mai ales în ultimele luni, am fost foarte frecvent la teatru și la musical-uri.

Ei bine, fac activități de genul de mai sus și dintr-o fire de-a mea, încăpățânată și insistentă, dar și ca efort conștient și auto-impus de dezvoltare personală.

M-am gândit prima dată la acest lucru mai serios când am citit un comentariu al unui domn pe un forum. Era medic cardiolog, profesa în SUA. Pornise o întrebare pe un forum – „ce citiți în online?” – și își prezenta propriile surse. Și erau o mulțime de lecturi zilnice, luate sistematic. Și un co-forumist i-a reproșat că lecturi în asemenea măsură (volum impresionant) îl împiedică să își trăiască viața.

Iar domnul doctor a zis așa (citat aproximativ, discuția a avut loc acum mai mult de 10 ani, și între timp am repetat-o doar în mintea mea) – „am preferat să citesc mult, și să mă dezvolt cantitativ, pentru a crește calitativ. Am preferat să «înfulec» informație cu polonicul, să mă supra-satur de informații, pentru a avea creșteri calitative, în salturi.”

Și cred și eu, acum, retrospectiv, că soluția e foarte bună, și poate e chiar unica pentru a crește semnificativ într-un domeniu.

Dau exemple personale, că-s cele mai bune. :)

(1) Primele mele experiențe cu calculatorul, în 1997, s-au soldat cu:
– Formatare hard disk, dintr-o greșeală de operare. L-am dus la reparat. L-am formatat din nou. Ulterior, am știut să îmi repar calculatorul singur. Ulterior, am „bușit” și alte calculatoare, anii trecuți o tabletă și un PC aflat la câteva mii de kilometri distanță de mine. Dar, în general, am găsit soluție la asta. Iar calculatorul personal nu l-am mai formatat de o vreme îndelungată, și rareori am probleme.
– Șters lucrarea de gradul I a mamei mele, în unica copie. Ulterior, am învățat să fac back-up.
– Tastat încet, și domol. Am învățat să tastez orb („blind typing”) și nu m-am mai uitat înapoi. :)

(2) Până la apariția Internetului, puteai avea scuze să nu știi să faci un lucru în online, să nu găsești o soluție. După – nu prea. Soluția e aproape întotdeauna acolo, cu ceva research poți afla răspunsuri la majoritatea întrebărilor tehnice. Chiar dacă ești în una din rarele situații în care nu există răspuns deja scris în online, sunt locuri unde poți întreba. Singurul lucru care ți se cere este să te zbați un pic.

(3) La un moment dat, lucram pentru cineva, și am scris 2 ore la un document în Notepad. Am închis documentul fără să salvez. L-am rescris. După două ore, am făcut aceeași gafă (eram obosit, dar cât de obosit să fii?). Ulterior, folosesc Notepad++ cu pluginul de AutoSave. Iar în Microsoft Word setez timpul de autosalvare nu la 10 minute, cât e standard, ci 1 minut. De asemenea, folosesc o extensie, Ditto, care salvează pe calculator toate elementele pentru care dau copy & paste. Nu e același lucru, dar mă ajută. Într-o vreme aveam și un keylogger, care salva absolut tot ce tastam la calculator, dar e prea mult, rareori am nevoie de salvare de nivelul ăsta, și oricum nu știa de diacritice.

(4) Am devenit auto-didact și știu unele lucruri în productivitatea în online pentru că am tendința să nu abandonez. Mă țin cu dinții de problemă până găsesc o soluție. Apoi mă gândesc periodic cum să îmbunătățesc. Citesc site-ul Lifehacker. Când nu știu, caut. Dacă e cazul, întreb.

Așa fac cu multe lucruri. Scriu, citesc, mă informez, merg la sală, greșesc, gafez. În mod intenționat mă expun la lucruri în care pot gafa, eșua, rata. Vreau, intenționat, să formatez calculatoare și să văd oameni supărați că au pierdut hard diskul. E unica soluție – întâi trebuie să trec prin multe bătălii ca să pot câștiga ulterior orice bătălie. E un plan pe termen lung.

Buuun, cam asta fu.

Sunt două metode de a scrie un articol în informatică – pot să vă zic „folosiți LastPass, așa se instalează, așa se folosește”, și în urma articolului ăstuia sunt niște lucruri subînțelese, de genul – „a, dacă zice să folosesc LastPass înseamnă că zice, automat, și că ar trebui să am parole mai complexe (1), să mă intereseze securitatea în online (2), să evit să țin minte parolele, pentru a putea alege parole mai complexe (3)” și tot așa.

Sau pot să vă zic niște lucruri generale, „e bine să folosiți un software pentru a salva parolele”, și să vă las pe voi să găsiți procedeul practic.

În articolul de față, am vorbit până acum foarte generalist. Să intru și în concret.

Câteva sfaturi pentru o bună productivitate în online:
– Pentru imagini folosiți combinația IrfanView (afișare imagini) + Picasa (editare sumară).
– Browser de Internet – Chrome.
– Pentru parole – LastPass.
– Blocare reclame online – Adblock Plus.
– Fișiere online – MEGA.
– Antivirus – Avast.
– Căutare fișiere – Locate32.
– Lansare programe – Launchy.
– Editor texte: Notepad++ și Notepad++ Plugins – Browse /AutoSave at SourceForge.net.
– Statistici despre folosirea calculatorului (raport săptămânal cu felul în care petreceți timpul la calculator, auto-monitorizare): RescueTime
– Tastatură Android – SwiftKey – și iOS – SwiftKey.
– Player filme: BS Player
– Scriere DVD-uri: CDBurnerXP
– Citire imagini ISO (foarte rar veți avea nevoie, dar …): Daemon Tools
– Dezarhivare: WinRAR
– Citire PDF-uri: Sumatra PDF
– Player audio: Winamp

Versuri:
Lumea zice ca sunt maniac
Daca-s maniac
n-am ce sa fac
Dar lumea are
sufletul sarac
Pai nu mai bine maniac?

Totdeauna-am fost
un maniac
maniac in tot ce-mi
e pe plac
Cand nimeni nu mai
crede-n nimenea
eu am mania mea

Stau pe computer minute
si ore si zile
Des navighez si surfez pana
naufragiez
Nu ma mai satur de site-
uri si chat-uri subtile
Jocuri cand joc nu ma joc
pe oricine mardesc

Asa sunt eu alternativ
cam maniaco-depresiv
nu-mi zice nimeni
ce sa fac
si nimanui nu-i fac pe plac
Lumea zice ca sunt
maniac…

Nu mai credeam
c-am sa ma alta mare manie
dar am indragit o gagica-ntalnita pe Net
Ii mail-uiesc c-o iubesc
insa nu si ea mie
Zice ca pana la chat sa o
iau mai incet

Pai dac-asa-s eu maniac
nici dac-as vrea n-am ce
sa fac
Asa-i la mine dragostea
este manie nu manea
Sarmalele reci – Maniac ( Maniak ) – YouTube

Părerea altora despre a fi maniac:

„Only about one-third of smartphone owners download any apps in an average month, with the bulk of those downloading one to three apps. The top 7% of smartphone owners account for “nearly half of all download activity in a given month,” comScore reports.

Most smartphone users download zero apps per month – Quartz„

The Pareto principle (also known as the 80–20 rule, the law of the vital few, and the principle of factor sparsity) states that, for many events, roughly 80% of the effects come from 20% of the causes. Management consultant Joseph M. Juran suggested the principle and named it after Italian economist Vilfredo Pareto, who, while at the University of Lausanne in 1896, published his first paper „Cours d’économie politique.” Essentially, Pareto showed that approximately 80% of the land in Italy was owned by 20% of the population; Pareto developed the principle by observing that 20% of the peapods in his garden contained 80% of the peas.
It is a common rule of thumb in business; e.g., „80% of your sales come from 20% of your clients.” Mathematically, the 80–20 rule is roughly followed by a power law distribution (also known as a Pareto distribution) for a particular set of parameters, and many natural phenomena have been shown empirically to exhibit such a distribution.

Pareto principle – Wikipedia, the free encyclopedia

In Internet culture, the 1% rule is a rule of thumb pertaining to participation in an internet community, stating that only 1% of the users of a website actively create new content, while the other 99% of the participants only lurk. Variants include the 1-9-90 rule (sometimes 90–9–1 principle or the 89:10:1 ratio), which states that in a collaborative website such as a wiki, 90% of the participants of a community only view content, 9% of the participants edit content, and 1% of the participants actively create new content. A related observation is that 1% of users generate the majority of revenue in free-to-play games.
Similar rules are known in information science, such as the 80/20 rule known as the Pareto principle, that 20 percent of a group will produce 80 percent of the activity, however the activity may be defined.
1% rule (Internet culture) – Wikipedia, the free encyclopedia

„Q: I’m just curious how you balanced those two? (note – dancing/wrestling vs. studying)
A, Neil DeGrasse Tyson: No, they were never balanced. When I was wrestling I said. «I should be studying». When I was studying I said: «You know, I want to get back on the mat.»

So, there’s the psychological discomfort knowing you should be doing something else. And we presume that balance is a good thing.

The very fact you ask the question that way implies that we should seek balance in our lives.

There are whole philosophies on that, and so I’m not here to debate that – but what I can tell you is that something is out of balance you can get quite innovative in your attempts to resolve that fact. And in my life I have resolved imbalance by creating other imbalances that brought me to new talents, to new investigations.

And so, life is always about how you are juggling and balancing things, but, provided that you’re still getting stuff done, that’s quite a fun ride.

You know, you don’t go to the amusement park roller coasting and say «I want to be balanced». No! You want to be as un-balanced as you possibly can, because that’s the thrill ride.

Q: That’s actually the precisely what I was going for. I mean – in my life I didn’t get my act together as a student, until I started taking sports really seriously. It meant that by shrinking the amount of time that I had to focus on my studies, it added pressure and imbalance and made me really get my act together. There’s two sides of my life.

A, Neil DeGrasse Tyson: If it doesn’t kill you, I think, the pressure conserves some value in your motivation.” (Source: Podcast: Neil DeGrasse Tyson On Big Data, Race, And Why Work-Life Balance Is Overrated | FiveThirtyEigh »)

PS, 2016.02.16: BobbyVoicu.com :: On Quantity vs. Quality – BobbyVoicu.com :: (pe tema asta)

Copiază URL articolPartajează pe FacebookPartajează pe WhatsAppLinkurile dau eroare?