Gazeta Sporturilor – A fost o întâmplare nefericită în 2015. Trei persoane au căzut de la balconul unui apartament închiriat de tine. Doi au murit. Ce s-a întâmplat după?
D-l Lucian Bute – […] A fost un moment nefericit, noi n-am avut probleme, dar asigurările ne-au obligat să schimbăm balustradele la toate apartamentele dacă voiam să mai asigurăm casele. […]
I lived in London for one year. Multiple persons shared the same garbage bin (a special – for throwing things, not … ahem). At some point, the company taking the garbage left us a pre-written note along the lines of „We’re not taking your garbage, as it’s not properly sorted. Do this one more time next week, and you’ll pay a fine”.
It’s natural; mistakes happen. But if you enforce some way of preventing it from happening again, you can solve it in the long run.
Even if you do happen to fail one more time, if you get some sort of punishment, you’ll likely be more careful in the future.
On the other hand:
Eu sunt un mare adversar al puniției. De ce? Pentru că dacă eroarea este o eroare de bună credință, atunci treaba mea e să îl ajut pe om să nu o mai facă. Adică, mă bazez pe faptul că a făcut o eroare din bună intenție, de bună credință, și făcând ce trebuie, vreau să-l ajut să nu o mai facă. Asta este problema mea, pentru că ține de creșterea oamenilor și asta ar trebui să fie unul dintre subiectele pe lista mea. Dacă eroarea este făcută din prostie, neglijență, n-am ce să fac cu un astfel de om.