Non-practice

Nicolae Steinhardt: Răul poate să-l facă oricine, cât de nevolnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari și firile călite. Răul: lapte pentru copii; binele: carne pentru adulți.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005)

Aveam o doamnă profesoară în școala generală care era elegantă, distinsă, politicoasă. Nicio agresivitate, ură, supărare. Eleganță și distincție. În liceu, un coleg a comentat despre doamna profesoară din generală că era o fire slabă.

Da, poți fi o fire slabă și face rău – să nu iei atitudine în fața răului, să îți fie frică, să fii ezitant când nu e cazul. Dar, în contextul de față, colegul meu a confundat politețea cu slăbiciunea.

Poți fi un om bun și fără să fii agresiv și incisiv, dimpotrivă – e posibil ca ura și răutatea să te facă o fire mai slabă, nu mai puternică.

Am cunoscut o persoană care era foarte incisivă, bătăioasă. Nu prioritiza însă educația, punea accent pe operații estetice, se certa cu politețea. Ca agresivitate, era agresivă. Ca formă de curaj – da, avea, și puțin tupeu, dar și curaj. Pe de altă parte, nu cred că câștiga bătălia unui om tare.

Da, poți fi puternic dacă ai tupeu, încredere în sine, curaj, și îți exprimi opinia.

Dar adevărata putere e dacă reușești să vrei binele, al celor din jur și al tău. Acolo e adevărata bătălie, în încerca și a lupta ca tuturor să le fie bine, și ție, în particular.

Altfel, bătălia pentru drepturi – e OK, dar nu e neapărat o formă de putere adevărată.

Citește mai departe

București – 08 iulie 2022, interviu realizat de Ionela Năstase pentru Revista Armonii Culturale.

– Domnule Stelian Gomboș, cine sunteți dumneavoastră?

– Un om, pur și simplu, care a ajuns la vârsta, binecuvântată, de 45 de ani!…

Citește mai departe

Un citat care îmi place:

Am văzut recent un citat pe Instagram, am uitat de la cine și al cui, dar spunea ceva de genul “cel mai mic gest de ajutor este mult mai important decât cele mai mari intenții”.

Radu Dumitru (nwradu.ro)

E un citat la mâna a doua, ca să zic așa.

Mi se pare foarte realist. Contează enorm acțiunea, mult mai mult decât intenția, dorința, visul.

Dar și acestea sunt importante, nu încerc să le discreditez.

Ideile pot schimba lumea.

Citește mai departe

Era un mesaj, acum ceva ani, al unei cofetării: „Executăm torturi”. M-a amuzat că puteai citi torturi în două feluri, mai ales lângă cuvântul „executăm”.

Am cumpărat azi un tort pentru fratele meu, și mergeam împreună cu el spre casă. Tortul era într-o cutie din aceea de carton.

Pe drum, o familie cu niște copii, păreau, după haine, mai necăjiți. Era o fetiță, mergea pe drum, se uita doar la tort. În spate, un băiețel. M-a întrebat: „aveți tort acolo?”. I-am răspuns.

Mi-a fost o rușine teribilă că nu am ce să fac în situația aceea. Să mă opresc și să le dau bani, să le dau tortul, ce era să fac?

Nu am soluție, cert e că mi-a fost o rușine teribilă, și aș fi vrut să le fi dat lor tortul.

Citește mai departe

Două impresii am despre vizita în București:

• Când am ajuns în oraș, mi s-a părut un oraș aglomerat și iute. (Re-)Obișnuit cu viața domoală din Năvodari, Bucureștiul pare un pic înghesuit și cu alt ritm.
• Eram în metrou, de la Unirea spre Universitate. Metroul relativ plin. O domnișoară în fața mea, stând jos se uită la mine și mă întreabă „Vreți să stați jos?”. Altă vârstă, alte sentimente. Am îmbătrânit, se pare. Și la facultatea pe care o fac la Constanța mi se spune uneori „domnul Olivian”, „dumneavoastră”, „bună ziua”, în pofida insistențelor mele să nu fie așa. Dar deja asta cu „vreți să stați jos?” e la alt nivel.

A!, și, desigur, am observat, din nou, că îmi place mult să stau de vorbă cu oameni.

Citește mai departe

Articol de Dr. Stelian Gomboș:

Vă întâmpin pe toţi cu Hristos a Înviat! Este realitatea ce cuprinde în sine nu numai persoana lui Iisus Hristos, a Dumnezeului – Om, ci a tuturor în Iisus Hristos. Şi în acelaşi timp mă întreb, dacă a înviat cu adevărat şi în mine, dacă eu am murit odată cu El păcatului şi am înviat odată cu El virtuţii, faptei celei bune. Şi nu ştiu ce să răspund şi atunci mă cutremur căci mi-e teamă că pentru mine El a înviat în zadar, însă încerc şi mă străduiesc să nu fie aşa!… Simt, observ şi constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul şi patima; în schimb zac în nesimţire, adormire şi nemişcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul şi rugăciunea!… Şi în aceste condiţii aflându-mă vin şi îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului şi Milostivului Dumnezeu – Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă El pe „cele neputincioase le întăreşte iar pe cele bolnave le vindecă”… Şi am nădejde, un firicel de credinţă şi tare puţină dragoste, însă ştiu şi trăiesc cu toată convingerea că atunci când rostim Hristos a Înviat nu spunem numai taina negrăită a lui Iisus Hristos ci şi chemarea noastră, a fiecăruia dintre noi, de a participa la Învierea lui Iisus Hristos, pentru că numai aşa putem fi autentici creştini. A răspunde la întrebarea cum particip eu la Învierea lui Iisus Hristos nu este un lucru uşor. Dar Sfinţii Părinţi de Dumnezeu purtători au dat un răspuns nu doar teologic ci şi personal. Ei au arătat că omul dacă participă, ca experienţă la viaţa lui Dumnezeu şi în aceste condiţii ori împrejurări poate să şi învie în Iisus Hristos.

Citește mai departe