Două impresii am despre vizita în București:
- Când am ajuns în oraș, mi s-a părut un oraș aglomerat și iute. (Re-)Obișnuit cu viața domoală din Năvodari, Bucureștiul pare un pic înghesuit și cu alt ritm.
- Eram în metrou, de la Unirea spre Universitate. Metroul relativ plin. O domnișoară în fața mea, stând jos se uită la mine și mă întreabă „Vreți să stați jos?”. Altă vârstă, alte sentimente. Am îmbătrânit, se pare. Și la facultatea pe care o fac la Constanța mi se spune uneori „domnul Olivian”, „dumneavoastră”, „bună ziua”, în pofida insistențelor mele să nu fie așa. Dar deja asta cu „vreți să stați jos?” e la alt nivel.
A!, și, desigur, am observat, din nou, că îmi place mult să stau de vorbă cu oameni.
