Non-practice
Nicolae Steinhardt – (despre Hristos) He means business.
Nicolae Steinhardt, în “Jurnalul fericirii”:
Când se adresează lui Simon și Andrei, lui Ioan si Iacov, Domnul — ca unor oameni simpli — le explică de ce îi cheamă. („Și vă voi face pescari de oameni.”) Lui Levi, vameșul, ca unuia mai acătării, se mulțumește a-i spune foarte concis: urmează-mi. Fă-te-ncoa, pare Domnul a porunci. Și „lăsând toate”: (Luca 5, 28), chematul se scoală.
Cine crede că harul se înfățișează blajin ori sfios, se înșeală. E instantaneu și arogant. Domnul n-are timp de pierdut cu cine știe că-i al Său. Ne cheamă Fiul unui Dumnezeu viu, care încă lucrează. Și acest Fiu are treabă cu noi. He means business.
Nicolae Steinhardt – „… curajul fizic în fața morții”
Nicolae Steinhardt, în „Jurnalul fericirii”:
„Dreptul constituțional a fost din facultate materia mea preferată. Nesățios și doritor de a merge de-a dreptul la esențe, m-am întrebat care e taina finală a disciplinei îndrăgite de la început. (M-au ajutat mult să mă îndrăgostesc: Manole, a cărui teorie era că dacă nu putem trăi în camera lorzilor și printre capete încoronate și oamenii mari ai istoriei, măcar să ne apropiem de ei prin dreptul constituțional; și I. V. Gruia, profesorul meu de drept public din anul întâi, căruia aveam sa-i răspund și să-l răsplătesc în 1945 cu o atât de urâtă purtare.)
Orice știință are taina ei de bază, ce poate fi surprinsă în momente de criză. A dreptului constituțional, abia după anii de închisoare și după botez ajung să înțeleg că e curajul fizic în fața morții.”
Planuri 2026
Am niște proiecte personale pe care le-am tot amânat, și vreau să lucrez la proiectele mari până am timp să ajung la proiectele mici.
Pe de altă parte,
„There is not enough time to do all the nothing we want to do.” – Bill Watterson (Nu avem niciodată suficient timp pentru toate nimicurile pe care vrem să le facem).
Dar asta nu mă oprește, pentru că cred în același timp:
“Always aim for the moon. If you miss you’ll land among the stars.” („Țintește întotdeauna spre Lună. Chiar dacă ratezi, vei ajunge printre stele.”) ― Anonymous
Concluzie: Propune-ți multe lucruri, fă doar o parte din ele, nu te opri din încercat. :)
Ce fac în noaptea de Anul Nou?
Absolut nimic special, dacă nu dorm o noapte nu mai sunt productiv câteva zile, așa că zic pas.
În stilu-mi caracteristic, voi dormi.
Sorry to disappoint.
Care este cel mai frumos răspuns primit de la Dumnezeu în urma rugăciunii?
Intenția ar fi să spun că la un moment dat, când m-am frământat, și m-am închis în mine, și m-am gândit și răs-gândit, când am ținut în mine frustrări și dureri, și la final m-am rugat Lui Dumnezeu cu lacrimi, și situația s-a rezolvat foarte curând, aș putea spune că acesta e un moment frumos.
Însă cred că cel mai frumos răspuns primit a fost când am cerut lucruri și nu s-au întâmplat. Mi-am dat seama că în lumea aceasta suntem liberi, și lucrurile depind în primul rând de mine, de noi toți.
Iar Dumnezeu, care ascultă toate rugăciunile, le împlinește într-un fel pe care eu nu îl înțeleg în acel moment.
Cel mai practic răspuns – când mi-a ascultat rugăciunea cu lacrimi după o lungă așteptare.
Cel mai frumos răspuns – libertatea de a primi un alt răspuns decât cel așteptat de mine – libertatea acționării. Care, fără să realizez, probabil va fi mai bun pentru mine pe termen lung.
Apologize, but don’t beat yourself up
Sometimes I tend to forget this – An apology is enough!
In Romania, when you make a mistake, and you say „Sorry”/”Scuze”, sometimes the person doesn’t even look at you. You have to figure it out whether you’re pardoned or not.
The thing is, it doesn’t help the situation when you keep insisting on by saying „Sorry!”. OK, we got the message. If it was pardonable, it was forgiven the first time.
If the person doesn’t want to forgive you, insisting on the topic would likely only make things worse.
Note to self – Say „Sorry” once, try to compensate in some way for making a mistake, but don’t overreact. You are not actually Superman, no matter what you might think.
Beggars and Helpers
There are people who get off trains in Bucharest. There is some difficulty in getting from the train to the Taxi. Yet, there are few people who would help you at that moment. This is a business opportunity.
While in trains, you see from time to time people begging, in various forms, with various scenarios. This is not a business opportunity, but likely make lots of people who are travelling more annoyed.
How come the people who go begging in trains don’t notice the business opportunity of helping others to get from the train to the bus/taxi/another train, while in the train stations?
It makes you think of what they would be capable of doing to get money – help others? Not so much. Annoy a lot of people in the trains. That is fine.
Despre a răspunde la telefon în public
Eu răspund la telefon în autobuz/tren și specific „Salut, zi, te rog, pe scurt, că sunt în autobuz/tren.”.
Și, uneori, primesc o întrebare mirată – „Păi și ce dacă ești în autobuz/tren?”.
Așteptări diferite.
Eu mă aștept să deranjez oamenii, și să evit, pe cât se poate, să am discuții lungi.
Alții nu. :)
Lucruri fără sens pe care insist să le fac
Inițial am crezut că nu am așa ceva, dar am și lucruri fără sens.
Când merg cu mașina sau trenul (ca pasager, desigur) îmi aleg un punct de pe geam și încerc să prind lucruri prin el. (cu imaginea, să treacă acel punct prin diferite repere)
Merg pe bordurile înguste. (în loc să merg pe stradă, merg pe bordură)
Îmi planific pașii când merg pe dale cu modele, ca să fie simetric.
Pregătesc banii de autobuz sau cartela de metrou mult din timp. (mai mult decât ar fi necesar)
Scott Adams mi s-a părut că a avut o super intuiție cu Trump, tot îi prezicea victoria mult înainte să fie cotat cu șanse.
I-am citit o carte, o vreme eram abonat la blogul lui personal.
Îmi plăcea cum gândea, mi se părea că a avut o abordare inedită.
A scris într-o carte cum a depășit problema respectivă, în detaliu, mi s-a părut fascinant.
Cu cancerul a avut mai puțin succes.
Dumnezeu să-l odihnească!
(via »)