Aveam vreo 7-8 ani când ascultam la pick-up un album de Veta Biriș cu înregistrarea audio a cântecului Tu, Ardeal. Și îmi plăcea foarte mult, mutam frecvent acul pick-upului la începutul melodiei, să o ascult din nou și din nou. La un moment dat, alături de fratele meu, am fost la un mic spectacol la Cinema-ul din Năvodari, am fost pe scenă. Am avut mari emoții, ni s-a spus ca înainte să începem să spunem „Noi suntem o surpriză” (adică nu eram în program, era ceva inedit). Mi s-a tăiat glasul, n-am putut spune asta, dar, în schimb, am cântat. Cântam eu o strofă, fratele meu o alta. La un moment dat, fie am sărit o strofă complet, fie am încurcat niște versuri, cert e că m-am încurcat. Dar cântecul e unul din preferatele copilăriei.
Și au trecut anii, și la un moment dat am fost să filmez un eveniment la care a participat părintele Doru Gheaja, compozitorul cântecului. Am început să plâng pe măsură ce cântam cântecul. Mi-a adus aminte de copilărie, de bunătate și de frumusețe. Acasă am ascultat cântecul părintelui de mai multe ori, inclusiv în alte variante găsite online.
Citește mai departe