I’ve seen „Love Never Dies”, a musical sequel to „The Phantom of The Opera”, by Andrew Lloyd Webber (offered for free this weekend here). My thoughts?
- I knew the songs prior to seeing the musical, but I didn’t see the play, so I didn’t understand the script well until today.
- The script was nice. Twists, remembering the first part, surprise moves, drama. Nice.
- The actors played well (Ben Lewis as The Phantom and Anna O’Byrne as Christine).
- The visual part of the play was nice (decors, costumes).
- What I didn’t like were the most important part of the play – the songs. It was OKish, not bad, not awful, but not 10/10, either. There’s almost no song I really liked. Sure, nice tunes, it’s OK to listen to them once in a while, but nothing to put on repeat for a long time.
- I didn’t get almost any emotion while watching the show and, also, while interesting, the script didn’t keep me entertained. It was OKish, but no all that interesting.
- Do I recommend seeing this play? If you’ve seen „The Phantom of The Opera”, sure, why not? It’s a continuation. Other than that? I give it an 8/10. You decide.
- I’m grateful for „The Shows Must Go On!” series.
Hi, fellow „Love Never Dies” watcher 🙂
Și eu sunt foarte pasionată de musical theatre și îmi plac tare mult unele piese de Webber (am avut noroc să și văd live o parte din ele, aveam bilet să văd Phantom of the Opera a doua oară acum în iunie dar nu cred că o să fie cazul din păcate). Context în care și pentru mine „The Shows Must Go On” a fost și este o chestie nemaipomenita, am reminder pus în fiecare vineri să nu uit să mă uit :)
Anyway, ce voiam să zic de fapt. Și eu eram în aceeași oală, știam cântecele în principal din înregistrarea cu Ramin și Sierra, mai văzusem secvențe din înregistrarea cu Ben Lewis dar cam atât. Ah, și am văzut câteva secvențe și din reprezentația cu Ramin, și pot să zic că și vizual au fost câteva schimbări. Am fost surprinsa overall cât de mult schimbate au fost cântecele față de ce știam eu, de exemplu când Meg/Mme Giry află de venirea lui Christine, în versiunea inițială asta se întâmpla când Meg se dusese la Phantom să îl întrebe cum i s-a părut reprezentația ei, și Mme Giry s-a pus să-i reproșeze acestuia din urmă „cine te-a salvat de la opera și stood by you all this while etc, noi, nu Christine”. In versiunea de ieri Erik nu mai e prezent în scenă, e doar o conversație între cele două (iar Meg aici de-abia așteaptă s-o vadă pe Christine, în original nu era partea aia). Și când cei trei „freaks” trimiși de Erik au momentul cu „come along and follow us” etc, partea asta era inițial când îi luau pe Christine și familia de la vapor, dar parcă se potrivește mai bine unde au pus-o acum.
În fine, am o grămadă de chestii de zis despre spectacol, și de-aia m-am bucurat să dau complet aleator de postul ăsta. Eu sunt singura dintre toate cunoștințele mele care e super pasionată de domeniu, așa că nu prea am cu cine vorbi despre asta in real life – ceea ce explica acebt comentariu imens :)
Mulțumesc frumos, Andreea. Mă bucur mult ca mi-ai scris.
Dacă cauți inspirații de alte musical-uri, poți vedea și:
https://olivian.ro/musicaluri/
Sănătate și cele bune!