Era o vreme când mergeam la teatru ca să mă simt bine.
Mai nou, merg în special pentru ce face teatrul din mine (idei și emoții).
Era o vreme când mergeam la teatru ca să mă simt bine.
Mai nou, merg în special pentru ce face teatrul din mine (idei și emoții).
Aici niște cronici: #cronicardupăureche | Radu Preda | Substack https://cronicardupaureche.substack.com/
Piesele mele favorite de teatru sunt acestea, se mai joacă în diferite locuri:
Am văzut recent Notre Dame de Paris (pe 17 ianuarie 2026 la ROMEXPO).
Mi-a plăcut spectacolul, interpreții au cântat bine, dansatorii au dansat cu pricepere.
Legat de sală, mi se pare cam nepotrivită pentru spectacolele. Scaunele erau pe orizontală, scena nu era foarte sus, pierdeai mult din spectacol pe rândurile mai din spate.
Soluția? Te ridicai un pic din gât. Dar toată lumea făcea asta, așa că rezultatul era paradoxal – tot nu vedeai, dar mai stăteai și cu gâtul întins.
Principala mea nemulțumire – toată lumea stătea cu gâtul mai sus ca să vadă mai bine, prin urmare tot nu vedeai mai bine, dar mai stăteai și cu gâtul întins.
De asemenea, sala era foarte mare, dacă nu aveai binoclu sau ceva similar nu aveai mare vizibilitate față de scenă. Locurile bune erau însă scumpe.
Oamenii aveau obiceiul să filmeze, nu tot spectacolul, dar fix când era mai interesant, un cântec mai plăcut, apăreau telefoanele și îți distrăgeau atenția. În condițiile în care piesa poate fi văzută destul de ușor în online la o calitate net mai bună decât filmezi cu mobilul la concert, nu înțeleg gestul.
Piesa merită însă efortul. Mi-a plăcut să reascult cântece, și să văd dansuri live.
În 2003 cred că am fost prima oară la Teatrul Act. Aici puteți vedea imagini cu scena de la Teatrul ACT »
La un spectacol de improvizație, ți se cere uneori, în audiență fiind, să spui un titlu sau o locație.
Am observat că cerința e următoarea, în fapt: zi ceva diferit, dar nu radical diferit.
De exemplu, dacă spui că locul unde are loc acțiunea e în cimitir sau în lift – exemplele acestea tot apar, și sunt repetitive. Dacă spui însă ceva extrem de nișat și specific – “într-o mașină Skoda Octavia model 1997”, e posibil ca actorii să nu se poată lega de anul modelului. Da, vor ști ce e o Skoda, dar un model specific – de asta nu se vor putea lega. Dacă le zici “intersecția străzilor Aleea Narciselor cu str. Plopilor”, în afară de nume, și de rezonanța lor, e posibil să nu se poată lega de intersecție. La fel, nici audiența s-ar putea să nu știe lucrurile specifice despre stradă și mașină.
Cum ar suna un loc diferit, dar nu atât de diferit? La sala de balet. Pe șantier.
Iar legat de titluri, dacă spui “1.000 și una de nopți”, asta e o poveste deja spusă. Dacă spui “Prima zi de școală”, e un titlu banal. În schimb, un titlu ca “A 12-a zi a expediției către Marte a echipajului Rus din expediția #23 din 2010”, s-ar putea să fie prea nișat.
Cum ar suna un titlu diferit, dar nu atât de diferit? Prima zi la școala de călărie. A doua zi pe Lună.
Acestea fiind zise, e bine să fii creativ și deschis, și să spui un titlu chiar dacă e prea banal sau prea specific. Înveți din asta.
Am văzut Livada de vișini (Teatrul de Stat Constanța).
Piesa în sine mi s-a părut foarte bună, jocul actorilor, costumele.
Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost partea tehnică, ce s-a putut întâmpla într-o sală mică, cum e Sala Studio de la Teatrul de Stat Constanța mi s-a părut realmente extraordinar.
Spațiu mic, sală nu foarte înaltă – ce ai putea face în aceste condiții? Nici nu poți merge mult în laterale, nici în sus? Pare foarte limitativ.
Nu vreau să dau niciun fel de spoiler pentru acest spectacol, dar mi s-a părut impresionant.
In the play “Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” (Teatrul Masca edition), I kept thinking about one actor who was saying – “You have to make important decisions in life.” (approximate quote)
Again and again, I kept thinking about this.
It seems like the opposite of
“Not all of us can do great things. But we can do small things with great love.” ― Mother Teresa
I don’t think it’s a contradiction. If you plant one tree, build a house, create a family, these are big things because you consider them so. You make them big with love.
Is David Popovici becoming World Champion a great thing? Yes, as long as he (and his community) see it that way. There is an objective part (winning the race), and there is a personal part (what the victory means to both David Popovici and his community). You need to put love into things.
I also liked the fact that you should focus on a target. Think of doing something you love and is big (because you love it), and focus on that thing.
I’ve seen around three plays already in the series, one in Bucharest, another one in Constanța, and another one on the Internet (there were some plays you could watch for free online).
I liked them all. I thought they were extremely real. The visual part was superb, I enjoyed it a lot.
Important – au notificare și pe email și pe WhatsApp!
Am auzit anterior despre Faust | Teatrul Național Radu Stanca Sibiu.
Am fost recent un weekend în Sibiu ca să văd piesa. Am fost două seri consecutive.
Impresii?
Piesa nu mi-a provocat mari emoții. Destul de complexă, textul era pe baza unor versuri. Dar e o piesă foarte frumoasă și bine jucată.
Mai jos, imagini de la eveniment.