Era o vreme când mergeam la teatru ca să mă simt bine.
Mai nou, merg în special pentru ce face teatrul din mine (idei și emoții).
Sunt spectacole considerate de alții slabe, care însă mie mi-au plăcut pentru că mi-au dat emoții care consider că mi-au fost utile și/sau m-au provocat să vin cu idei raționale. Fie emoții, fie logică, fie o combinație.
Sunt spectacole care sunt foarte puternice (Domnul Ibrahim și florile din Coran, Cine l-a ucis pe tata?), mi-au dat stări și m-au trecut prin emoții.
Legat de partea rațională, idei îmi vin când fac asocieri în timpul spectacolelor.
Ca parte amuzantă, nici nu trebuie neapărat să fie un spectacol din care să înțeleg ceva, uneori când nu mă pot concentra la un spectacol îmi vin chiar mai multe idei.
Așadar, de ce merg la teatru – pentru emoțiile pe care mi le provoacă, și pentru idei.
Am început în ultima vreme să ocolesc comediile. Mi se pare foarte greu să ai și o glumă bună sau două, dar să umpli timpul timp de 2-3 ore la un spectacol de comedie e o meserie foarte dificilă.
Ca fapt divers, citesc foarte puține lucruri despre o piesă înainte să o văd. Un teatru nu e un film documentar, în care să conteze tema atât de mult. Contează mult mai mult ce fac actorii cu un scenariu, și cum alege regizorul și alte persoane implicate în producția teatrală să pună în scenă ceva. Iar emoțiile sunt extrem de subiective.
Am văzut spectacole în bulgară, în germană, și nu am simțit că regret că n-am înțeles mare lucru din ele.
Un banc pe tema asta:
Frank era în culmea fericirii că îşi cumpărase o puşcă nouă. Aşa că a plecat la vânătoare de urşi. Zăreşte un urs cafeniu, de talie mică; îl împuşcă… Simte cum îl bate cineva pe umăr. Se întoarce şi vede un urs negru de talie mare. Îi zice ursul:
– Ursul pe care l-ai omorât era vărul meu. Ai de ales: ori te scarmăn până mori ori faci sex cu mine.
Frank alege să se aplece..
Deşi îl doare fundul cam două săptămâni, Frank se face bine şi jură răzbunare. Pleacă el iar la vânătoare, zăreşte ursul negru şi îl împuşcă. Simte iar cum îl bate cineva pe umăr. De data asta un ditai urs grizzly stătea chiar lângă el.
– Ai făcut o greşeală imensă, Frank… Ursul pe care l-ai omorât era vărul meu. Ai de ales : ori te scarmăn până mori sau faci sex crunt cu mine.
Din nou Frank se gândi că e mai bine să accepte.
Deşi a supravieţuit, i-au trebuit vreo două luni să se însănătoşească. Revoltat la culme, se întoarce în pădure, găseşte ursul grizzly, îl împuşcă… Răzbunarea îl răcoreşte… Simte cum îl bate cineva pe umăr. Când se întoarce… lângă el stătea un urs polar gigantic. Ursul polar îi spune:
– Recunoaşte, Frank, tu nu vii aici pentru vânătoare, nu-i aşa?
Și încă unul:
Într-o zi, un iepure alergă vesel prin pădure, când deodată sub un copac vede un cerb care fuma un trabuc.
– Ce faci, ai înnebunit? Într-o zi frumoasă ca asta, în mijlocul naturii, tu te intoxici? Hai cu mine să alergi, să-ți oxigenezi plămânii!
– Ai dreptate, spune cerbul, și începe să alerge cu iepurele.
În timp ce alergau, cei doi văd vulpea, care tocmai stătea cu nasul în cocaină.
– Hei, spune cerbul, aici în mijlocul naturii ți-ai găsit să iei cocaină?
Hai mai bine cu noi să alergi, să-ți oxigenezi plămânii.
– Ai dreptate, răspunde vulpea, și începe să alerge cu iepurele și cerbul.
Puțin mai încolo, îl întâlnesc pe lup, cu seringă în mână și cu o doză de heroină pură la îndemână.
– Hei, suntem în mijlocul naturii, și tu te droghezi? face vulpea. Mai bine vino să alergi cu noi, să-ți oxigenezi plămânii.
– Da’ mai duce-ți-vă naibii, face lupul, de fiecare dată când iepurele ia ecstasy, noi începem să alergăm că idioții prin pădure?
