La un spectacol de improvizație, ți se cere uneori, în audiență fiind, să spui un titlu sau o locație.
Am observat că cerința e următoarea, în fapt: zi ceva diferit, dar nu radical diferit.
De exemplu, dacă spui că locul unde are loc acțiunea e în cimitir sau în lift – exemplele acestea tot apar, și sunt repetitive. Dacă spui însă ceva extrem de nișat și specific – „într-o mașină Skoda Octavia model 1997”, e posibil ca actorii să nu se poată lega de anul modelului. Da, vor ști ce e o Skoda, dar un model specific – de asta nu se vor putea lega. Dacă le zici „intersecția străzilor Aleea Narciselor cu str. Plopilor”, în afară de nume, și de rezonanța lor, e posibil să nu se poată lega de intersecție. La fel, nici audiența s-ar putea să nu știe lucrurile specifice despre stradă și mașină.
Cum ar suna un loc diferit, dar nu atât de diferit? La sala de balet. Pe șantier.
Iar legat de titluri, dacă spui „1.000 și una de nopți”, asta e o poveste deja spusă. Dacă spui „Prima zi de școală”, e un titlu banal. În schimb, un titlu ca „A 12-a zi a expediției către Marte a echipajului Rus din expediția #23 din 2010”, s-ar putea să fie prea nișat.
Cum ar suna un titlu diferit, dar nu atât de diferit? Prima zi la școala de călărie. A doua zi pe Lună.
Acestea fiind zise, e bine să fii creativ și deschis, și să spui un titlu chiar dacă e prea banal sau prea specific. Înveți din asta.
