Via Lavinia Rașcă, at Training jurnaliști 13 mai: Elemente de antreprenoriat pentru jurnaliști – YouTube:
“Preparation for life is so important. Luck is what happens when preparedness meets opportunity. Opportunity is all around us. Are you prepared?” — Earl Nightingale
Nice quote!
Ce i-aș spune cuiva din trecutul meu, fără să îi menționez numele?
Acum sunt alt om decât cel ce am fost atunci. Nu mai știu cum să mă raportez la momentele respective, pentru că omul, din mine, de azi nu mai e omul de ieri. Rămâne amintirea emoțiilor din momentele respective.
(răspuns pentru Monica Daniela Găitănaru, via Instagram » – cont)
Dan C. Mihăilescu, invitat la emisiunea “Credință și Cultură“, cu Vasile Bănescu, a avut o afirmație un pic surprinzătoare, inițial – poți face o mică “șmecherie” pentru a facilita citirea cărților – poți parcurge cărțile ca audiobooks. (Emisiunea »)
Mi-a plăcut abordarea, mie unuia mi se pare un pic dificil să mă concentrez la un roman, însă cred că m-aș adapta mai bine la o non-ficțiune, din care dacă pierd anumite bucăți, pentru că sunt concentrat pe alte sarcini, pot înțelege totuși unele idei.
Eu prefer să ascult interviuri, conferințe, podcasturi, emisiuni online (sau adaptate la online, dar difuzate și pe alte canale).
Sau basme și povești.
Iar cărțile le rezerv unui format fie fizic (exemplu: cărți de la Cărturești sau eMAG), fie electronic (Kindle).
Însă ideea de bază rămâne – poți citi cărți și în variante alternative, ascultându-le.
I like this (approximate) quote by Brené Brown (via »):
“Allow your kids to go through adversity, but not trauma”.
And a definition by Merriam-Webster:
Trauma = “a disordered psychic or behavioral state resulting from severe mental or emotional stress or physical injury” (via »)
How do I interpret this?
In conclusion, do set boundaries, but don’t transform them into inner limitations, don’t force things that cut others’ wings.
Following up on a question by Carmen Cucul, a question arises: what’s important when choosing a location from where to work remotely?
To me, space matters little. But, boy-oh-boy!, does being around other people matter! If I have a big or small office, a comfortable or ergonomic chair, all of these matters little. On another hand, spending some time around other people – now, that’s important.
The complete introduction, spoken by Patrick Stewart as Captain Jean-Luc Picard at the beginning of each episode, is:
Space: the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its continuing mission: to explore strange new worlds. To seek out new life and new civilizations. To boldly go where no one has gone before! (Where no man has gone before – Wikipedia)
A lot of times, when I think of Joker (2019), I consider it a strange person in a normal world.
It might be wrong.
Perhaps Joker fits perfectly in this world.
Perhaps weirdness is a state, we are all weird.
Joking looks bad, while it does bring happiness it’s also considered aggressive.
But, perhaps, this, too, is part of life.
The thing with joking is that it changes the system.
You laugh at the system, the system moves from A to B. It causes a big shift.
One step in changing an issue is acknowledging that this is, really, an issue.
But when you laugh, two things happen:
Laughing changes the system.
“Înțelepciunea nu se împrumută cu carul ci se câștigă cu bobul.” – Nicolae Iorga
Îmi place citatul. Vrem de la noi creșteri substanțiale, dezvoltări, salturi. Și uităm că lucrurile evoluează pas cu pas.
Latest news: Am stat în Londra un an și în București, cumulat, vreo 17.
Calitatea aerului e un motiv important pentru care nu m-aș mai întoarce în niciunul din aceste orașe, aș căuta o localitate cu aer cât mai puțin poluat.
De văzut un articol care m-a pus pe gânduri:
Better air is the easiest way not to die.
Se vede / simte poluarea?
În Londra nu simți niciun aer murdar, nu e praf. Chestia e că, din ce am citit în presă în perioada respectivă (2015-2016) sunt noxe foarte rele, mai ales pe străzile turistice (Oxford street, de exemplu). La ei problema e doar în mică măsură dată de mașini, au făcut multe lucruri în direcția asta (autobuze ECO, centru pe cât posibil liber de multe tipuri de trafic), cât de poluarea adusă peste apă din Franța și Germania. Import de poluare.
La București, din ce-am citit, e mult mai mult praf, în afară de noxe care nu se simt.
Eu sunt mai insensibil, nu doar cu aerul, ci așa, în general, nu prea bag lucrurile în seamă.
Stau acum la Năvodari, destul de aproape și de mare și de canal și un lac, nu e pădure, dar nici multă poluare, din ce m-am mai uitat pe hărți Năvodariul stă bine la partea asta.
În prezent, Netul în zone “de la țară” nu merge cum îmi doresc, și depind mult de asta. Și la Năvodari se mai oprește curentul, mai pică Netul, dar 99% din timp lucrurile sunt bine, și asta e suficient, în prezent.
Iau în calcul stabilirea într-o locație de la țară, mai depind însă și de accesul la bunuri și servicii, și aici e ceva mai complicat să ai și pădure și Carrefour și spital.
Așadar, nu “simt” poluarea, dar din ce-am citit ea există. Să pleci din București la Londra, asta da trecere din lac în puț. :))
I’m always surprised to see the big differences between small business entities (entrepreneur, freelancer) vs. large ones (large companies, corporations).
In a large corporation, at some point, you, as an employee, might be tempted to ignore some things, to avoid putting your heart one, to give less than 100% in your efforts, to care less and to get involved less.
In a small company/freelancer business, you’re all soul. You care deeply, you get involved, you’re motivated.
For example, when I take photos, I look for emotion. I take more than a photo, and try my best to only choose the ones which transmit a message (most of the time, of course).
I’ve seen some photos made by professional photographers which have much better technical characteristics, but, to some degree, lack the emotion.
There’s no laughter, cry, or happiness.
Take, for example, my favorite photo, shown below.
It’s not perfect, but, to me, it’s the most beautiful photo I’ve taken.
Of course, a corporate business has its advantages, I’m not saying every entity should be a small enterprise.
I’m just comparing the enthusiasm.
I regret saying “No!” to some opportunities.
Similarly, I’ve said “Yes!” to other opportunities, another thing which I regret.
What’s the solution?
“Life can only be understood backwards; but it must be lived forwards.” ― Søren Kierkegaard
It’s actually quite simple – can I change the past? No. Therefore, I must not regret things from it.
Can I learn from the past? Yes, I need to think about the past, to understand it. But without regrets, they won’t make me a better person.
Also, accept that I will make mistakes.
Each time I look at my past more than 5 years ago, I think something in the terms of “boy, was I silly 5+ years ago”. It makes sense, then, to think that 5+ years from now I’ll look at 2021 and say “boy, was I stupid in 2021”.
But this should not stop me from trying.
How does the spirit enter the world? (Cum pătrunde spiritul în lume? – Blog de Olivian Breda and «There’s nothing better than reading» – except, there is – Blog de Olivian Breda)
Yes, you can read things, but also by doing things, living, having conversations, engaging with others – that’s how the spirit enters the world. You can listen to a great song or to a less-than-great one.
One bad way of having the spirit enter the world, and myself? Just contemplating on the past, and doing nothing.
A, most likely, better way? Focusing on the future, acting, performing, doing things, yes, reading some things, watching movies, listening to music, contemplating arts – that’s how the spirit enters the world. Making mistakes is part of this, you can’t do anything without mistakes.
Sure, you need to focus on making as few as possible, sure, it will definitely hurt, but you need to make mistakes.
So, coming back to the theme of the title – The error of saying No, the error of saying Yes – the larger error is not saying Yes / No, the larger error is not saying anything and contemplating on the past.
You do need a strategy, thinking, planning, reviewing, analysis. But, most of all, you need action.
31 “Or suppose a king is about to go to war against another king. Won’t he first sit down and consider whether he is able with ten thousand men to oppose the one coming against him with twenty thousand? 32 If he is not able, he will send a delegation while the other is still a long way off and will ask for terms of peace. (Luke 14:31-32, NIV)
Thinking is necessary, you can’t just act. But action is also necessary, you can’t just think.
(the above sentence may look, at the same time, both smart and silly)