“Always aim for the moon. If you miss you’ll land among the stars.” („Țintește întotdeauna spre Lună. Chiar dacă ratezi, vei ajunge printre stele.”) ― Anonymous
Always aim for the moon. If you miss you’ll land among the stars. – Anonymous
Non-practice
News priorities
Yesterday, I went to CNN to see some news.
What struck me was the title – it was focused on American casualties.
So, America attacks Iran, lots of bad things happen over there. The most important piece of news, according to CNN? What are the casualties of the attackers.
Saddening.
This was supposed to be a joke, it seems it’s reality:
President Bush and Colin Powell are sitting in a cafe. A guy walks in and asks the waiter, “Isn’t that Bush and Powell sitting over there?” The waiter says, “Yep, that’s them.” So the guy walks over and says, “Wow, this is a real honor. What are you guys doing in here?” Bush says, “We’re planning WW III”. And the guy says, “Really? What’s going to happen?” Bush says, “Well, we’re going to kill 140 million Iraqis this time and one bicycle repairman.” The guy exclaimed, “A bicycle repairman? Why kill a bicycle repairman? Bush turns to Powell, punches him on the shoulder and says, “See, smart guy! I told you no one would worry about the 140 million Iraqis!”
Bottom-up analysis
About an analysis – should it be bottom-up or top-down? Should you go from the bottom and rise, or analyze from the top and go down.
When you analyze a professor or a university system, it’s much more appropriate to approach it like this:
“The good aspects of so-and-so are these. I refuse to focus on the negative ones, as long as the positives outweigh the negatives.”
The idea is that if you start by looking at the negative aspects, OR if you begin with an overall, global analysis, you’re likely to find shortcomings.
If, however, you start from the positive aspects, you will end up overlooking the negative ones.
Duolingo
Duolingo is a very nice app to learn languages.
I read some negative comments on learning German with it.
Still, I find it useful.
What I’d consider changing:
- I’d consider not changing the rules of the game while playing; (for example, changing the types of statistics shown, or allowing/not allowing avatars, or changing the way the point systems work)
- I’d allow for more customization;
- I’d allow for an “incognito” mode (not to be found in the list of people on the platform);
- I’d increase the number of lessons for Latin.
Douglas A. Boneparth – Before the internet, people thought stupidity was due to a lack of access to information. Yeah, it wasn’t that.
Douglas A. Boneparth @dougboneparth
Before the internet, people thought stupidity was due to a lack of access to information.Yeah, it wasn’t that.
Despre Unirea României cu a Republicii Moldova (și viceversa)
Eu sunt pro unire, dar consider că din punct de vedere economic (și rațional) pentru România ar fi o pierdere.
Emoțional însă, votul meu e pro unire.
E o decizie greșită, pe care o iau emoțional.
Despre bacșiș curieri
La un curier care vine des la mine, tot anul, periodic (o dată sau de două ori pe an) îi las un bacșiș mai mare. (din perspectiva mea)
Însă, în general, nu las bacșiș curierului.
La restaurant e diferit, acolo las. La curier, însă nu.
Cred că aș lăsa mai des dacă aș comanda mâncare sau să mi se facă cumpărături și să mi se livreze acasă.
Covrigii
Tatălui meu îi plăceau întârzierile, economia până la ultima centimă, mai pierdea câte-un tren, mai rata un termen-limită.
În drumul dinspre bunicii din partea mamei (un sat din județul Buzău – Curmătură) înspre casă (Năvodari – Constanța), mergeam cu două trenuri – unul din zona satului spre Buzău, unul dinspre Buzău spre Constanța.
Legătura între aceste două trenuri era destul de la limită. Mai întârzia trenul spre Buzău, aveai și oarece distanță de parcurs, nu existau telefoane mobile.
În Buzău erau faimoșii covrigi de Buzău, care, fratelui meu, mie, și oricui altcuiva ni se păreau o delicatesă. (alte vremuri, alte amintiri)
Am în memorie un episod, undeva în anii ’90, în care tatăl meu s-a dat jos din trenul care ajungea în Buzău. Aici s-a despărțit de noi (mama mea, fratele meu, și eu), și urma să ia covrigi și apoi să se suie în tren.
Înțelegerea ca înțelegerea, dar trenul a pornit, și Nic (așa îi spuneam) nu era.
După ceva timp, a venit, urcase în tren undeva mai în față, și a venit spre noi, care, ca aproape mereu, eram la ultimul vagon, chiar în ultimele banchete.
Așteptarea respectivă (Oare s-a urcat în tren?, și mai ales – Ce s-a întâmplat cu covrigii?) îmi stă în minte.
Bucuria revederii după așteptare n-o să o mai trăim în viața aceasta.
Poate că nu numai pentru covrigii așteptați am această amintire în memorie.
***
Optim în business
Sergiu Neguț:
“Dar eu nu cred că există «optim» în business. Eu cred că există «mai bine», știi?
Și există «optimizare»; și există chestia aia se cheamă «continuous improvement».
Și există aia […] care se cheamă – iarăși, cu niște vorbe din astea de consultanți – «customer centricity», adică să-ți pese naibii de client și să te focusezi pe ce are el nevoie.(asta pe tema “optimizare”, un pic legat de SEO – “search engine optimization”)
I’m not on Facebook!
I sometimes hear other people saying, “I’m not on Facebook! I don’t like the platform.”
But this is like saying, “I don’t like all the accounts people have on Facebook.”
There are billions of people; even if you select the top 0.01%, you still get a huge number of accounts that post things that might interest you.
I once posted the photo you see attached to this blog post. One person reposted the photo, and they got a reply: “But who’s asking you?”
Even if I don’t like the mechanics of Facebook, some notifications you can’t block, some ads you can’t skip, the difficulty in saving things, the way the video player works, or other things, Facebook is still a very important social network for me.
Why? Because of the people on it.
I don’t like newsletters, I prefer reading news on websites much more.
But there are some newsletters that are so well-made that I don’t want to miss a thing.
I use some messenger solutions that are rather obscure in Romania – Microsoft Teams, Signal. Even Telegram is rarely used. But I use all of these platforms because there are some people in there that I want to talk to.
Even TikTok – I don’t like the network, but I still have an account, because there are things in there that I want to see.
Combing back to “I’m not on Facebook!”, the answer is “But who’s asking if you like the platform or not? Just be there!”.
The conclusion? Be on Facebook, use newsletters, have a TikTok account, use obscure messaging media, not because you like the platform so much, but because there are people in there who are worth being there for.