Non-practice

Citate și platitudini

de
Despre "Steinhardt. Bughi mambo rag", de Lavinia Bălulescu (2020, ed. Polirom)

Nicolae Steinhardt dă multe citate, și evită să spună platitudini. Pe de altă parte, majoritatea cărților asta sunt – banalități sau platitudini.

Cum scapi de asta? Poți scrie o carte cu ceva nou 100%; dar asta e foarte greu. Sau poți face, cum a făcut Nicolae Steinhardt, o carte cu notițe din alții – „uite, X zice așa; uite, Y zice așa”. Faza e că iese, în acest fel, un fel de tocăniță cu de toate.

Nu vreau să scriu lucruri banale, dar uneori binele merită spus și respus, merită insistat pe el. Chiar dacă e banal, binele are nevoie de un loc de exprimare.

Citește mai departe

Scriu prea mult pe blog?

de
May Ledesma - write

Mi-a zis odată o persoană pe un grup de discuții ortodox că scriu/postez prea mult pe acel grup.

Eu consider că nu scriu prea mult, ci, dimpotrivă, sunt oameni care ar trebui să posteze ei mai mult, și mai calitativ.

Regula lui Pareto, aplicată celor care postează pe Wikipedia – sunt puțini care fac asta. Și din cei care au postat ceva, foarte puțini sunt realmente semnificativi.

Sau cei lasă comentarii la ce citesc. Sau scriu recenzii produse.

Eu consider că lumea, la modul general, are nevoie mai mult de acțiune – este singura metodă de a învăța.

Fă un lucru de 10, 100, 1.000 de ori, și, pe măsură ce îl faci, crești.

Da, e posibil să joci foarte mult șah și să nu evoluezi, totuși (How Long Does It Take Ordinary People To „Get Good” At Chess?), dar, la modul general, acțiuni repetate, din care primești și o formă de feed-back (comentarii), și te interesează progresul (faci o autoanaliză), ar trebui să ajute la creștere.

Faptul că majoritatea nu face, nu înseamnă că nu ar trebui să facă nimeni.

@AlexAndBooks_: If you’re overthinking, write. If you’re underthinking, read.

(via 1, 2).

 

Citește mai departe

On Not Getting Things Done

de
Timothy Valentine - Summit Stairway

Getting Things Done® – David Allen‘s methodology works great for logical persons.

Once, I wrote about these:

While I try to force myself to do some things, energy matters a lot.

I have a lot of energy when doing things, not when sorting files on the desktop.

For this purpose, sometimes it is better not to read the emails, and instead to do the priority tasks of the day, and only later to go through the emails.

I work more efficiently in the morning.

I have some energy after working out (cardio or weight training).

I can cope with stress.

I enjoy deadlines.

Yes, knowing the principles of GTD is fine.

Knowing your limits, your tendencies, your addictions, your pleasures, your faults – these may matter even more.

Citește mai departe

I can’t tell you the key to success, but the key to failure is trying to please everyone – Ed Sheeran

de
The most powerful question to ask for self-development: "So, it's his fault?" (via Nigel Risner)

„I can’t tell you the key to success, but the key to failure is trying to please everyone” – Ed Sheeran HQ @edsheeran

If you have something to say, and you think it will displease a part of the audience, it is your duty to say it.

Yes, you will lose the audience, but constantly trying to please everyone is a sure way to constantly dissatisfy everyone.

Say some controversial things, take risks, keep your stance. You’ll fail at times, but, generally, it’s a better option than avoiding the risks.

Citește mai departe

Roumanie, ma chérie!

de
Bruno Malfondet - We're one, but we're not the same

România n-o să se facă bine în timpul vieții noastre. E o chestiune de opțiune personală dacă vrei să tragi pentru o țară mai ok peste 200-300 de ani. Nu-i de condamnat nici abandonul acestui front, nici lupta în orb. Fiecare cu sensul pe care vrea să și-l dea; (Ce am înțeles din cele mai recente reportaje Recorder » Georgeisme)

Cam asta e concluzia. Tragi acum pentru ceva ce va fi OK peste câteva sute de ani. Cu opțiuni multiple – abandonezi sau lupți pentru viitorul altora.

Așa sunt de multiple opțiunile, că sunt doar două.

Citește mai departe

I kept postponing to write this article

de
stefanos papachristou - time

Sheila Goldgrab, Forbes Councils Member: Contrary to what most people believe, it isn’t lack of discipline that causes procrastination. We procrastinate when we are feeling a strong emotion about the work we want to avoid and that causes us to put it off. (The Secret To Productivity Isn’t Time Management)

One solution I find to be working in my case, for things I tend to postpone, is to focus on the major thing. I open my email – I reply quickly to people waiting for answers from my part. I then focus on doing tasks that take some time.

I’m most productive in the first part of the day. After 18 hours, not so much.

I work better if I also work on weekends, rather than work intense 5 days of the week and reading books for two days.

The thing I find the hardest is that whenever I procrastinate and do things I’d actually prefer not doing, is to feel good. I feel guilty, and a. I don’t work. b. Also, don’t feel good about it.

(I also postponed a check spelling; too little, too late)

Citește mai departe

Cine e în proces de învățare să nu îi învețe pe alții

de
Neuroștiința la clasă

Cine e în proces de învățare să nu îi învețe pe alții (cine învață, să nu predea) – am citit acest citat aproximativ într-o carte cu maxime și cugetări, când eram în generală/liceu, pe-acolo, pe undeva printr-a 8-a +/- câțiva ani. (undeva prin 1998)

A circulat o știre în perioada recentă („Erori științifice fundamentale din podcastul Mind Architect și programul Neuroștiința la Clasă” ajung la elevi, cu susținerea Ministerului Educației – avertizează într-o scrisoare deschisă cercetătorii Andrei Miu, Raul Mureșan și Dragoș Iliescu – Edupedu.ro) în care este criticat proiectul Neuroștiința la clasă.

Nu am un răspuns și opinie ultimativă:

Ca o concluzie personală – proiectul e bine că existe, dar e loc de perfecționare. Nu e un proiect de 10, perfect pe toate planurile. Cu toate astea, mă bucură că există.

Tot ca o concluzie personală, în urma lecturii articolului, am abandonat ideea de a îi urmări pe Mind Architect . Ro.

Dacă la școală poți veni cu o idee nemestecată, jumătate de adevăr și mai expirată, eu prefer să nu parcurg asta.

Dar eu am opțiuni, și cred că am alternative bune. Dacă e să aleg, pentru un elev de 10 ani să zicem, strict între neuroștiința la clasă și să învețe mai știu eu ce altceva, probabil aleg neuroștiința. Dacă aleg între neuroștiința predată prin acest proiect și surse mai bune, aleg sursele mai bune.

E un proiect de 8, dar școala, la modul general, e aproape corijentă. 8 e mai bine ca 6 și mult mai bine ca 4. Când vor fi opțiuni de 9 și 10, comparăm atunci.

Citește mai departe

Despre The Card Counter (2021)

de
The Card Counter (2021)

Am citit opinii/reviews că filmul The Card Counter (2021) ar fi slab că nu se întâmplă prea multă acțiune, e un scenariu cu prea multe pauze.

Mie mi-a plăcut că mi-a dat timp să reflectez lucruri.

Nu simt că în urma lui Mad Max: Fury Road (2015), unde se întâmplă lucruri multe, am două capete. Mad Max-ul din 2015 un film bun pe toate planurile, dar a schimbat lucruri în mine și The Card Counter.

În loc să citești cărți, poți citi rezumate. În loc să faci un doctorat, poți citi o carte. În loc să studiezi un detaliu, te poți concentra pe ideea globală.

Dar nu asta e ideea – să acumulezi cât mai rapid. Ideea e să înveți. Și poți învăța și dintr-un film care e, aparent, prea încet pentru gustul multora.

Mad Max (2015) mă fascinează. The Card Counter m-a pus pe gânduri.

Citește mai departe