Nicolae Steinhardt dă multe citate, și evită să spună platitudini. Pe de altă parte, majoritatea cărților asta sunt – banalități sau platitudini.
Cum scapi de asta? Poți scrie o carte cu ceva nou 100%; dar asta e foarte greu. Sau poți face, cum a făcut Nicolae Steinhardt, o carte cu notițe din alții – „uite, X zice așa; uite, Y zice așa”. Faza e că iese, în acest fel, un fel de tocăniță cu de toate.
Nu vreau să scriu lucruri banale, dar uneori binele merită spus și respus, merită insistat pe el. Chiar dacă e banal, binele are nevoie de un loc de exprimare.
