“O, Stăpâne Sfinte! pune în preajma mea custodia sfinților voievozi și ajută-mi să fiu puternic fără de cruzime și uman fără de întinare!” – Gala Galaction (Grigore Pișculescu), în “De la noi, la Cladova”
Despre #ficționar-ul lui Iv cel Naiv:
Obișnuiam să cred că sunt anumite cuvinte cu conotații.
Că dacă zici oftalmolog, te gândești la oftat și la ologi.
După ce a apărut #ficționar-ul, mi-am dat seama că niciun cuvânt nu mai e în siguranță de a fi asociat cu diverse, chestii, trestii.
“Oftalmolog” deja devine generos, i s-ar putea atribui mult mai multe.
Parabolele au unele lucruri asemănătoare cu stilul general al unor glume:
Ce fac parabolele diferit e că schepsisul de la final intră în firesc.
Și mesajul final e de obicei înălțător.
Și sunt în firesc, în seriozitate, într-o oarecare gravitate.
Au început să apară cursuri și aplicații pentru unele materii în limba română. Iar dacă știi limba engleză bine, poți găsi resurse online.
Unui părinte nu i-ar lua mult timp să îi facă unui junior o bibliografie.
Am făcut un an de meditații la română într-a 8-a, m-au ajutat, dar la finalul anului nu aș mai fi vrut să reiau experiența. Am învățat, însă cu o motivație și mici idei m-aș fi descurcat singur suficient de bine.
De ce sunt meditațiile scumpe? Pentru că plătești o consultație aproape 1-la-1 cu o persoană înalt calificată, cu multă experiență. Are rolul unui antrenor/coach în sporturi – nu neapărat să te învețe, cât să știe să îți zică pe ce să te axezi, să găsească punctele slabe, și să te ajute să iei niște decizii/alegeri pe care tu, ca elev, ți-ar fi mai greu să le analizezi corect.
Nu e ieftin nici un lucrător obișnuit care stă o oră sau două cu tine, de ce ar fi ieftin un profesor care stă cu câțiva elevi odată?
Un model de business care mi se pare cu potențial ar fi să fac un site de cursuri/meditații online, la toate materiile. Dar nu 1-la-1, ci cursuri online. Văd potențial în asta.
Nu ai înțeles lecția pe tema cutare? Vezi un video și citește întrebările adresate de cursanți pe subiectul respectiv.
I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.” ― Dune
I like this quote. :)
When you meet someone on the street, those very first moments are key to the meeting’s success.
If you want to give up a bad habit, how you behave when temptation kicks in matters.
If you want to remember something, you might want to associate it with a key event.
When you look into a dog’s eyes, they tend to perceive this as a sign of aggressiveness or mating.
That very small step of the encounter is key. What you do initially matters, just when the meeting moment starts.
You go to a theater play and see this – actors play, and, at the very end, they come back on the stage for some final applause.
I like this a lot – actors might be upset, happy, evil, or too enthusiastic in a play. And, when they return at the end, you get a few seconds to feel how they are.
If an actor plays a negative role, you see it in the end as happy. If someone is too enthusiastic, you see them as calmer or whatever they are.
I like this.
I do this sometimes – I promise, then I fail to deliver.
But I generally tend to think about what I promise and do my best to keep my promises.
Others? Some follow up on their promises, and some don’t.
A general rule? Be strict with yourself and gentle with others’ promises.
Cam greu să câștig, dacă nu joc.
Am câștigat odată o Dacia Break la un concurs televizat (Tele Euro Bingo Show, ceva de genul acesta). Nu jucasem eu, dar biletul era pe numele meu.
Mașina – vândută, din bani nu s-a ales mare lucru. :) M-am bucurat de premiu, dar n-am făcut nimic deosebit.
Dacă aș câștiga o sumă mai mare, după ce mi-aș asigura într-o formă sau alta necesitățile până la finalul vieții (plus o marjă, că nu mai ai încredere în nimic că nu va intra în faliment odată cu fondul tău de rezervă), probabil aș dona.
Gigi Becali prinde peștișorul de aur.
Peștișorul:
– Eu sunt peștișorul de aur, știi, ăla cu cele 3 dorințe…Gigi Becali:
– Bine, mă. Zi, ce vrei?!
La cafenea/restaurant în general las bacșiș, dar nu chiar în toate cazurile.
La frizer las. Mă tund la un singur frizer (o doamnă), care îmi lasă fără să îi cer reducere de preț că am păr puțin, îmi știe toate obiceiurile, și are un preț mai mic decât prețul pieței. Când m-am tuns în Marea Britanie (am locuit un an în zona Londrei), costa destul de mult un tuns, în general nu lăsam bacșiș.
La fel, când îmi duc calculatorul la un service, uneori mi se cere un preț mic. Dacă aș fi riguros, i-aș da cât mi-a cerut. Dar nu sunt, așa că îi las bacșiș.
La curieri nu obișnuiesc, pentru că de obicei ies în stradă să ridic coletul.