One of Jim Bagnola‘s favorite sentences: “He’s a good man!” (for example, referring to Barack Obama).
What’s a good person, in my opinion? Someone who tries to do good. I think that a good intention with failure is more valuable than a good deed with a negative intention.
Of course, the ideal is to wish good and do good. But, as a minimum, try to do good.
Not a big fan of “The road to hell is paved with good intentions.”
I liked an idea I got from a recent conference I attended (“VIN la Mare” : Evenimentul Specialistilor din HORECA):
Thomas Bangert – Ruuts.travel & iWander:
The difference between Visitors and Travelers:
• Visitors tend to be the tip of the iceberg;
• Travelers show what’s beneath.
I don’t like the way the automated staircases in malls make me think about personal safety.
But I also don’t like the habit of putting “non-drinkable water” at toilets.
In Romania, you generally need to do a bit of an effort to have non-drinkable water from the public system. If I build a house in a town/city, and I need water, I can’t get non-drinkable water from the municipality; all water is drinkable, by design.
It seems, therefore, that malls do an intentional gesture of “let’s have non-drinkable waters”.
They are not the only ones who do this. Airports do this, generally.
Compare the situation with the fact that restaurants are forced by law to provide drinkable water. But asking for tap water (free) at a restaurant is not the general practice.
I don’t like this practice.
I keep asking myself – where does power end and where courage starts?
For example, if I adhere to my own set of rules and virtues, I have power.
But if I bend the rules and try to exit my own carcass, I have courage.
If I am polite, and I value politeness, I have power.
But if I stand up, fight for others’ (and mine) rights, initiate things, I have courage.
Sometimes, by having courage, you break some rules.
To me, it’s not that simple to say – this is power (doing the right thing) vs. this is courage (doing the thing that is hard to do).
Sometimes, the courage is to shut up. At times, the courage is in speaking.
Sometimes, you have power by speaking. At times, you have power by keeping quiet.
Jurnalist Oana-Maria Constantin:- Cum ne putem ruga? Cum putem să primim ceea ce ne dorim?
Preot asist.univ.dr. Marius Moșteanu: – […] Singura rugăciune adevărată este cea de mulțumire, care pornește din următorul concept: cereți ca și când ați primit și veți avea. Dacă nu întoarcem puțin situația, devenim niște simpli cerșetori. Dar dacă eu în momentul în care am cerut ceva deja declar că am
acel ceva (și cum o declar? mulțumindu-i lui Dumnezeu că ai primit). De exemplu, ești în criză de timp și te rogi la Dumnezeu. Cum să te rogi la Dumnezeu? Că ești în criză de timp, că n-ai ce să mai faci tu singur, n-ai cum să dai ceasul înapoi. Și atunci îi spui: “Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat numai o parte din problemele de astăzi. Celelalte înțeleg că le ai rezolvat tu.” În acel moment te-ai liniștit. Creierul nostru are nevoie de acest mesaj. E în neregulă! Liniștește-te! – Că așa poate să fie extras din starea aia a lui de forcotă, de alarme. Și atunci singura rugăciune este aceasta, să ceri ca și când ai primit și vei avea. Este singura.
(îmi place mult acest citat din monahul Nicolae Steinhardt)
Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. (Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia). Restul e verbalism, spaimă, nimicnicie. Nu ține nicio scuză, nicio explicație.
Nimic nu-i mai anticreștin decât morala producătorului. Nefericita născocire a lui Georges Sorel. E contrară marilor principii ale creștinismului: spiritul de jertfă și ideea că acela care dă nu are neapărat dreptul la răsplată. Morala producătorului — esențial contabilă – nu știe nici de mărinimie, nici de serviciu. Ține de mentalitatea talionului, întru nimic mai puțin îngustă și simplistă. Lumea n-a fost creată în temeiul moralei producătorului; cu totul invers: în temeiul dăruirii și spre binele exclusiv al consumatorului. Până la urmă, Făcătorul se lasă de-a pururi consumat în Euharistie./
The only solution in the face of injustice is this: heroism. Do not be silent, speak out, fight, get involved. (Don’t mind your own business, but the business of justice, which is everyone’s true business.) Everything else is just verbiage, fear, and insignificance. No excuse or explanation holds water.
Nothing is more anti-Christian than the morality of the producer. The unfortunate invention of Georges Sorel. It is contrary to the great principles of Christianity: the spirit of sacrifice and the idea that the one who gives is not necessarily entitled to a reward. The producer’s morality — essentially a bookkeeping mindset — knows nothing of generosity or service. It belongs to the mentality of an eye for an eye, no less narrow and simplistic. The world was not created on the basis of the producer’s morality; quite the opposite: on the basis of giving and for the sole benefit of the consumer. In the end, the Creator allows Himself to be eternally consumed in the Eucharist.
Sorelianism is advocacy for or support of the ideology and thinking of Georges Sorel, a French revolutionary syndicalist. Sorelians oppose bourgeois democracy, the developments of the 18th century, the secular spirit, and the French Revolution, while supporting Classicism.[1] A revisionist interpretation of Marxism,[1] Sorel believed that the victory of the proletariat in class struggle could be achieved only through the power of myth and a general strike.[2] To Sorel, the aftermath of class conflict would involve rejuvenation of both the bourgeoisie and the proletariat.[3]
/
Sorelianismul reprezintă susținerea sau promovarea ideologiei și gândirii lui Georges Sorel, un sindicalist revoluționar francez. Sorelienii se opun democrației burgheze, evoluțiilor din secolul al XVIII-lea, spiritului secular și Revoluției Franceze, susținând în schimb clasicismul. Ca interpretare revizionistă a marxismului, Sorel credea că victoria proletariatului în lupta de clasă putea fi obținută doar prin puterea mitului și greva generală. Pentru Sorel, urmările conflictului de clasă ar fi adus o reînnoire atât a burgheziei, cât și a proletariatului.
„Dacă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului și ar fi real că adevărul se află în afara lui Hristos, aș prefera să rămân cu Hristos, decât cu adevărul.” —F. M. Dostoievski, Scrisoare din 20 februarie 1854
„Patriarhul Atenagora: De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.” – Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Mihnea Măruță despre Generația Z:
Cu condiția de care ziceam și anume dacă reușește să găsească un soi de măsură bună de moderație în ceea ce privește folosirea rețelelor sociale, pentru că riscul este să își piardă orice fel de dorință. […] (marea problemă?) […] Foarte mulți din generația dumneavoastră nu își doresc nimic de la viață, la o vârstă la care ar trebui să răstorni munții, dacă nu la 20 de ani, atunci când?
Dacă nu ai o Stea a Nordului, dacă nu ai un set de valori și principii, e foarte greu să construiești ceva. E un fundament, să vrei ceva, să îți dorești ceva, să îți propui să atingi ceva. Poate fi ceva concret (o stare, o parte materială sau spirituală), sau ceva abstract (să eviți să …, să ai niște principii, să ai niște valori).
Dacă aici e problema, AICI e problema.
„Patriarhul Atenagora: De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.” – Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
In the previous months, I held a presentation at a school. One pupil asked me something along the lines of, “Is it hard to succeed?” I didn’t have a prepared answer.
I’ve been thinking about the topic. What would I say now?