It seems like a disarmingly simple suggestion, but installing a mirror in the dining room and kitchen could be the best way to avoid piling on the pounds.
A new study suggests that when diners gaze at their own reflection, they literally, watch what they eat.
It is one of a number of simple behavioural tricks, which according to food psychologists at the University of Central Florida can prevent overeating.
“A glance in the mirror tells people more than just about their physical appearance, helps them to judge themselves”
Dr Ata Jami, University of Central Florida
They also advise eating from smaller, less fancy or even paper plates, using a fork instead of a spoon and skipping dinner if you do not feel hungry.(source & more on this » How a mirror in the dining room could help you eat less – Telegraph)
Non-practice
If you live in London, and you originate from Romania, you are further from home than 90-95% of people in USA
Coordinates + Total Distance Bucharest-London
| London, UK | -0.1167 51.5000 |
| Bucharest, RO | 26.1000 44.4333 |
| Miles: | 1297.72 |
| Kilometers: | 2088.42 |
| Bearing: | SE |
Demisie și onoare
“A făcut primarul glume de mine și copiii au râs. Îmi dau demisia!”
Evident, primarul a gafat, evident, copiii nu ar fi trebuit să își ironizeze directorul.
Dar să îți dai demisia că au râs copiii când primarul a făcut glume …
Nu mi se pare atât de mult pe partea de onoare, cât pe partea de “unde sunt puterile mele? Unde sunt eu mai bun ca alții?”.
Mi se pare mai mult o chestiune de subminare putere și autoritate, și nevoie de a fi recunoscut ca autoritate, mai degrabă decât de respect și onoare.
Un grup despre suflet pe Facebook, foarte simpatic – Înapoi la simplitate
Suflete drag,
-De unde vii tu mirosind a cer?
Și în ce doruri ți-ai prins ființa?
Către ce sensuri vrei să zbori?
Și de unde tu-ți aștepți biruința?-Eu vin dintr-un departe-aproape,
Ce-a fost, și este, și va fi
Ce e-năuntru și-n’ afară,
Din Cela ce El Singur Este și Este Însuși a Iubi!
Suflet românesc – Stela Popescu
Suflet românesc, așa cum e el, necăjit, doritor de mai bine, cu speranță și mâhnire, un pic leneș, un pic cocolășit, dornic de a împărți binele cu alții, și a păstra răul pentru sine, vesel deși aparent trist, așteptând ajutor ca în Miorița, dar și dornic de a se zidi în perete, ca Ana, primitor și vesel de binele altuia, cu dorință de reuși, și de a fi totul bine, dar trist când vede realitatea. N-am văzut în ultima vreme o mai bună radiografie a sufletului românesc. Ignorați subiectul, e irelevant, vedeți omul din spatele vorbelor. Vezi monologul aici »
Cum mă văd pe mine vs. Cum mă raportez la lume
Eu personal văd o mică diferență între cum ar trebui să mă văd eu pe mine și cum ar trebui să le spun altora că sunt ei înșiși. E o dezbatere mai lungă, doar că nu aș pune pe același plan cum mă văd pe mine cu cum le spun altora că sunt, că îi văd.
Când te raportezi la lumea din jurul tău, e util și gentil să fii un domn – să îl vezi pe X bine, și să nu provoci traume și șocuri în jurul tău. N-ai dreptul să rănești.
În schimb, dacă te uiți la tine, poate fi mai OK să nu consideri că ești o ființă superioară. E o idee de bază în ortodoxie (dacă faci lucrurile care trebuie, și îți faci datoria, nu e OK și suficient, ești slugă netrebnică, cu toate că ai făcut datoria). În lumea modernă, ideea asta e în general văzută rău (negativism, suferință), dar eu cred că părțile bune ale principiului ăstuia sunt mai mari decât părțile rele. La suprafață, e chin și neplăcere, frustrare, neîmplinire. Pe termen lung, însă, te forțează să crești, și îți dă o perspectivă în care intri în viață fără mari așteptări la ce ar ți se cuvine.
Poate greșesc cu asta, așa văd lucrurile.
Being wrong
I think, at some times, it is not only allowed to make some mistakes, but it’s the only way possible.
When I started to write in English, a few years ago, I used to: (1) not be able to structure information very well and (2) write in a poor English.
I’m far from perfect, but I’m also far from that level.
Citat din Nicolae Steinhardt care îmi place și la care mă tot gândesc
Sa repet o remarca mai veche facuta cu privire la Mircea Eliade, pe care, din pricina harniciei lui fara pereche si a programului de lucru ce-si impunea fara crutare, reducându-si asemenea unui calugar ascet somnul la cel mult trei ori patru ore din ciclul diurn-nocturn, l-am denumit „monahul mirean . Am enuntat atunci ca adevarata trasatura cu totul proprie calugarului nu este – cum gândesc mai multi oameni – credinta, pe aceasta o au si multi mireni, ci un amestec de vointa (de fier), de rabdare fara margini, de rezistenta (neobosita) la frecusul de zi cu zi al vietii de manastire (monotona si extenuanta). Anii mei de calugarie mi-au confirmat pe deplin parerea. Calugarul acesta chiar e: un om cu vointa otelita, rabdare de neînvins, hotarâre de nezdruncinat. Cel mai judicios el poate fi asemuit nu unui înger în trup, ci unui sportiv în perioada de cantonament sau unui ostas în perioada de instructie. Aptitudinile lui de baza, de aceea, sunt: sanatatea, puterea de îndurare, renuntarea la susceptibilitati, capacitatea de calire a caracterului. Am scris ca monahismul este echivalentul (moral) al temperaturii de 300 milioane grade. N-am mintit. Dar si mai bine, mai plastic, mai usor de realizat este a zice: monahul e o tija de otel fierbinte, acum scoasa din cuptor, o para de foc (de fapt) brusc scufundata în apa înghetata. Credinta – ca si postul, metaniile etc. etc. – lucrul de la sine înteles, ferice si usor. Dar viata manastireasca concreta, cotidiana e lupta, cantonament, calire, strunire. Bulldog training, zic englezii: educatie …
Problema cu politica …
… este că se uită într-un singur sens. Prin “politică” înțeleg cam “orice”. Ecologiștii salveză planeta, atât de mult încât calcă pe cadavre pentru a-și atinge scopurile. Militanții ateiști detestă orice nu le convine pe plan religios. Militanții ortodocși luptă necinstit, și prezintă doar argumentele care le convin lor. Când cineva îți vinde ceva, nu îți prezintă și părțile rele, eventual îți prezintă o temere pe care sigur o ai (“dar nu costă prea mult? Dar nu e greu de folosit?”) și ți-o combat, dar nu prezintă un defect de care nu ai ști în mod normal. Politicienii vor să reușească și nu văd nicio calitate în contracandidați. Iubitorii de animale nu acceptă că un câine poate face și rău, sau că un câine ar merita să fie ucis, în anumite circumstanțe. Cei ce sunt mușcați de câini nu suportă să audă un contra-argument, că un câine este, totuși, o viață, și faptul că omul poate exercita putere nu îi dă și dreptul să facă asta. E o îngustime teribilă. Sunt realmente dezgustat de ambele părți. A venit azi cineva la mine să îi promovez o cauză pe Facebook. I-am răspuns, i-am dat o semi-soluție, nu l-am promovat. Nu a fost prea încântat de abordare mea. Încearcă să pui o știre care prezintă avantajele homosexualității pe un grup ortodox. Caută pe Hotnews un îndemn la practicarea ortodoxiei. Și lista continuă. If you belong to an organized political group, don’t expect people to take your opinions seriously. No one cares when a sheep burps. — Scott Adams …