Adolescence (TV Mini Series 2025) – I think it is the best TV Series I’ve seen.
I enjoyed the very big, hugely, enormous cuts.
I liked most of the way the main characters played their roles.
I especially like that it’s a short TV series.
Highly recommended.
As an interesting note, most characters didn’t play in all four episodes. Quite nice.
10/10.
Reviews (Romanian):
Când te documentezi un pic despre Marty Supreme (2025), pare să urmeze rețeta clasică – cum ajungi să ai super-succes, eventual cu un obstacol-două, pe care le pui în trailer ca fiind ceva mai speciale, dar bătălia e simplă (învingi rapid).
Nu țin minte să fi văzut în ultimii ani un film în care să fiu atât de absorbit.
A intrat în mine, m-a pătruns prin toate celulele.
Nu știu cum au jucat actorii, nu reușesc să îmi dau seama, pentru că nu îi vedeam extern “ah, aici face o figură, joacă teatru, oare joacă bine sau rău?”. Nu ajungeam niciodată în acest moment, să mă întreb dacă joacă bine. Eram super-atent la film, în stare, mă simțeam parte din film.
Singurele momente când am ieșit din stare erau la unele melodii, mă gândeam, “da, îmi place cântecul ăsta”.
Cel mai bun film pentru mine din ultimele 12 luni, și clar în topul filmelor all-time.
Nu e neapărat un film de cinema, dar eu aș recomanda să îl vedeți la cinema.
PS: Asociez “marty” cu “martyr”.
Am văzut Sentimental Value (2025) – Valoare sentimentală – și l-aș sintetiza astfel: “puternic, cu minim suspans, actori buni, daaar destul de plictisitor”.
Jocul actorilor este absolut grozav. Foarte încântat de partea asta.
Suspansul e în limite OK, te ține în priză uneori.
Nu am reușit să fiu captivat de film, nu am intrat în lumea lui. Se întâmplau lucruri pe ecran în care nu simțeam că sunt implicat.
E un film de artă, poate prea înalt pentru nivelul meu.
Inițial, am fost uimit când am văzut filmul pe lista nominalizărilor la Oscar pe 2026. Ulterior, am văzut că și filmul F1 e pe listă. OK, dacă F1 e pe listă, merge și SV.
La jocul actorilor nu mă miră că au luat atâtea nominalizări, e de departe cea mai bună parte a filmului, în opinia mea.
Nota 9/10 pentru cum joacă actorii.
Avea cineva pe un forum acum mulți ani în semnătură “Cei care scriu slab au comentatori buni, cei care scriu bine au ascultători buni.”
In Mad Max: Fury Road (2015), the main character is almost constantly in a vulnerable position. You keep wondering not “how will the character succeed?” but, rather, “how will the character manage to survive?”.
In Sisu 2 (2025)/Sisu: Road to Revenge (2025), things go out of proportion. The vulnerability level is so high, you just can’t believe the fact that he isn’t dead yet. And another scene comes, and, somehow, he manages to live. And so on.
You don’t need to see the first Sisu movie to understand this one, but it’s better if you first see it.
Like in Mad Max, very few words get to be said, there is almost constantly some action happening, and the music is spot on.
Fun & suspenseful. Loved it.
10/10
I saw The Yellow Tie (2025).
First, the good part – I enjoyed the soundtrack.
Ravel – Bolero. Sergiu Celibidache 1971 – YouTube – I liked the YouTube version, but somehow I liked the one in the movie even better.
To me, reinterpreting a classical song is a bit like a Remix. Then, in the movie, they did a remix of the remix, and it was even better.
It also makes me think of Katerine – Ayo Technology – YouTube. (a remix which is better than the original; also, the main idea of the song is like the one in the movie – life and realism are more important than the virtual environment)
Am văzut One Battle After Another (2025).
Mi-au plăcut următoarele lucruri foarte mult:
#1 Realismul – majoritatea scenelor au fost credibile;
#2 Suspansul – filmele moderne nu mai au în general asta;
#3 (tot o formă de realism) Lipsa de gafe evidente; în filmele cu James Bond, mai ales în cele mai vechi, eroul folosește niște scăpări evidente ale inamicului; în filmele cu Jason Bourne sunt speculate lucrurile ceva mai cu cap, mai credibil, mai autentic; filmul de față e în a doua categorie.
Nota mea – undeva între 9/10 și 10/10.
Am dat recent nota 9/10 pentru: F1 (2025) – Blog de Olivian Breda.
Nu dau notele sub forma clopotului lui Gauss, ci foarte deformat:
Dau 7 la niște filme atroce (în general mă documentez înainte, dar mai dau pe câte-un film din acesta).
În general, dau 80% nota 8 la un film, 15% din filme au nota 9 și 5% au nota 10.
Cum majoritatea (enorma, chiar) filmelor pe care le văd sunt de nota 8, faptul că F1 are muzică bună și mă introduce în atmosferă mă face să îi dau 9.
Aleg să nu dau în general note sub 8 pentru că nu consider că am cele mai educate gusturi, și o notă sub 8 în general scade media generală a filmului. Nu vreau să fiu foarte responsabil de acest lucru.
În același timp, să țin în minte două idei contradictorii (îmi place pentru că / nu îmi place pentru că) pentru mine e o calitate, nu un defect.
Când mă uit la un film, mă aștept să fiu dezamăgit. Dacă are muzică bună, e așa de rară excepția că merită 9.
Exemplu – aș da probabil nota minimă posibil pentru filmul Stalker (1979) – IMDb. Și nota maximă posibil pentru Romy and Michele’s High School Reunion (1997) – IMDb.
Îmi asum că notele mele pot fi cam irelevante, așa că mă mențin scala 8-10 (foarte rar 7-10) din 10 pentru majoritatea filmelor. Am gusturi atipice? Da. OK, atunci nu voi da notele reale.
Notă despre notele mele – dacă dau note de 8, 9, 10 – asta nu înseamnă că nota 8 e între 1-4, nota 9 e între 5-7 și nota 10 e între 8-10. Nu! Am explicat procentele. Nota 8 e între 1 și 8, nota 9 e 9 și nota 10 e 10. Pur și simplu nu dau note de 2 și 3, dau direct 9.
Problemă de matematică cu capre – Blog de Olivian Breda.
Există o problemă de matematică faimoasă: Monty Hall problem – Wikipedia.
Partea interesantă e că atunci când a fost publicată, inclusiv după ce s-au dat răspunsurile problemei, erau oameni care tot insistau “nu are cum să fie așa. E greșit răspunsul.”.
E o problemă foarte neintuitivă.
Revenind la nota mea, cum poate să fie nota 9 pe o scală de la 1 la 10 chiar nota 9, dacă eu dau aproape constant note doar între 8 și 10?
(nota 7 e așa de rară că o exclud)
Simplu – ne uităm la procente:
Dau 80% din note – 8
Aproximativ 10% (sunt 15% de fapt) – 9
Aproximativ 10% din note – 10.
E o încadrare aproape perfectă într-o distribuție echilibrată a notelor. Notele de la 1 la 8 au 80% și notele 9 și 10 au aproximativ 10%.
Pot să dau note doar între 8 și 10 și nota 9 să fie cea “reală” pe o scară de la 1 la 10. Notele de 8 sunt poate greșit date.
La fel fac și pe GoodReads – dau doar note de 4 stele, și doar pentru cărțile care îmi plac dau 5 stele.
Nu doresc să stric media unei cărți/film (prea mult) cu o notă mică, pentru că gusturile mele nu sunt neapărat cele mai educate.
Dacă pentru mine Stalker (1979) merită nota 1 (8 pe scara mea), iar filmul Romy and Michele’s High School Reunion (1997) merită 10, nu vreau să stric media unui film pe care eu nu îl înțeleg deloc. Și nu am pretenția ca 10-le meu să fie universal, dar sunt OK cu nota dată.
Filmele de 8 stele sau cărțile de 4 sunt irelevante pentru mine, pot să aibă ce notă, nu mă interesează să le revăd/recitesc.
Nu scriu nici recenzii despre ele.