Limba: Română

Să zicem că organizezi un concurs, premiul se acordă prin tragere la sorți, dar e o minimă condiție, oarecare – un răspuns bun, de exemplu, la o întrebare mai simplă sau mai dificilă.

Cum dai premiile pentru comentariile înscrise în concurs?

Am întâlnit de mai multe ori situația în care organizatorii concursurilor validau răspunsurile înainte de acordarea premiilor.

Eu consider, însă, că poate fi o soluție chiar mai bună de asta – iei toate comentariile înscrise în concurs (probabil ai un contor, în WordPress de exemplu comentariile sunt numerotate în unele template-uri/teme de WordPress). Apoi, mergi la random.org sau la un site similar, și extragi un număr. Iar dacă un concurent nu îndeplinește condiția, mai pui odată comentariul în random.org.

Mi se pare o soluție de preferat decât să validezi de fiecare dată înainte de extragere faptul că un comentariu chiar e valid.

Citește mai departe

Te uiți în urmă, la rezultatul unui meci și pare ușor sa pariezi – „Da, știam și eu că o să fie 2-1, era evident!”.

Retrospectiv, pare simplu.

Asta se aplică la aproape orice tip de predicții.

Pare evident că urmează să avem o criză COVID.

Pare evident că piața se va contracta în urma unei crize financiare mondiale, de fiecare date când a avut loc una.

Evident că Bitcoin va prinde, pe când Clubhouse nu.

E clar că TikTok va avea succes, pe când Google+ va da faliment.

Și în filme, când te uiți la niște acțiuni pe care le percepi ca fiind în trecut, că filmul a fost realizat în urmă cu ceva ani, pare evident ce se va întâmpla, pare că soluția aleasă e cam unica bună.

În cărți, e evident că ce au decis personajele e calea optimă.

Doar că dacă ești pus în fața unei foi albe, pentru a scrie o nuvelă, nu mai e evident deloc ce să faci.

Când ești pus să scrii un scurt scenariu, observi că e foarte dificil.

Iar la pariuri nu știi ce să alegi, între roșu și negru – ambele par la fel de tentante.

Chestia asta cu – „Da, privind în urmă, era evident” te face să ai încredere în viitor.

Doar că probabilitatea de a fi negru sau roșu e 50-50.

De asta viitorul e mai greu ca analiza trecutului.

Citește mai departe

Consider că e greu să faci o glumă și bună și să fie și nouă.

Doar criteriile astea două și deja ai o problemă în a găsi glume.

Dacă mai pui și altele, nu mai sunt glume.

Scriu articolul cumva ca un răspuns al unui reproș primit pe Facebook – că o glume anume repetată de mine nu e o glumă cu mesaj subtil mai înalt, așa, superior.

Păi dacă luăm doar criteriile – noi și bune -, deja avem doar câteva bancuri.

Mai pui și altele, ajungi rapid la mulțimea vidă.

Citește mai departe

Stăpânesc franceza mai puțin, înțeleg destul de bine un jurnal tipic de radio, dar să mă exprim, în scris sau oral, e mai dificil.

E interesant cum atunci când citesc un text în franceză, pare scris greșit. Pare că cei care l-au scris greșesc, nu eu, care am probleme în a înțelege corect.

Altfel, îmi place cum sună franceza, e o limbă plăcută.

Aș aprecia-o și mai mult, poate, dacă ar face ce fac românii – anume, adoptarea unor termeni direct în engleză. Nu traduci „mouse” și „software”, ci îi scrii și pronunți ca în limba engleză. Îmi place asta.

Citește mai departe

Când te gândești la Moș Crăciun, te gândești la Coca-Cola.
Cadou special? Vine în minte „Zahăr”.
Rude în vizită (sau tu le vizitezi)? Cadou ceva dulce.
Așteptare și expectativă? Ciocolată cu lapte, nu broccoli și avocado.

E foarte greu să scapi de asocieri de genul acesta, și atâta timp cât „zahăr” = „ceva bun, de excepție, o ocazie”, vor fi amintiri frumoase, în plus față de senzația zilnică.

Soluția, cum o văd eu, e zero zahăr, să nu îți dea adicție.

Poți încerca să mai mănânci câte 2-3 bucățele de ciocolată neagră la câteva zile, dar pentru mine asta pare mai chinuitor decât să nu mănânc zahăr deloc.

Prefer câte-un lapte cald cu cacao (fără zahăr, sau foarte puțin zahăr), periodic.

Dar ai atâtea trigger-e (puncte de pornire, cârlige) în societatea contemporană pentru „pro-zahăr”, că e foarte greu să aplici.

Ciocolata Milka e mai bună ca un brand mai slab (ciocolată cu puțină cacao în ea, și multe e-uri), ciocolata neagră e mai bună ca Milka, să nu consumi deloc zahăr e optim.

Și extrem de greu.

Citește mai departe

Cum m-a schimbat pandemia?

Cred că cel mai mult mi-a afectat întâlnirile în persoană și ieșirile.

Chiar dacă sunt vaccinat, am preferat să reduc la minimum interacțiunile.

Dar îmi lipsesc discuțiile față în față și tot felul de evenimente, de la teatru și cinema la conferințe.

Sigur, asta nu înseamnă că îmi iau riscuri nesăbuite.

Într-o perioadă când gradul de infectare era foarte scăzut, am avut întâlniri cu diverse persoane, am fost la teatru și evenimente.

Dar când au reapărut valuri după valuri, am evitat întâlnirile și evenimentele.

Citește mai departe

La o conferința cu muuult timp în urmă, Bobby Voicu (sper că nu mă înșel) a zis ceva în genul – ar trebui să îți placă să consumi conținutul pe care îl consumi. Chiar dacă nu îl consumi, să îți placă să faci asta, ipotetic vorbind.

Dacă scrii pe blog, ar fi bine să scrii în așa fel încât să citești și tu ce scrii, să fie ceva util ție.

Mă simt vinovat, pe partea aceasta.

Rareori recitesc ce am scris.

Și mai flagrant e însă partea legată de video.

Aproape niciodată nu revăd un video filmat de mine.

Am colaborat o dată cu cineva, între 2015 și 2016, a filmat conferințe pe canalul meu de YouTube.

Habar n-am ce e acolo.

Sigur, văd titlul, am idee despre ce e vorba, dar în orele respective (sunt câteva zeci), pot fi multe lucruri.

Aproape un an de filmat conferințe, s-au strâns ceva date.

Și la multe conferințe la care am fost prin anii trecuți, habar n-am ce mai e acolo.

Am o vagă idee ce este pe canalele mele de YouTube, dar nu știu 100% exact.

Pe partea de evenimente ortodoxe, nu consum ce filmez, ci ma uit la Bishop Robert Barron. Îmi place mult stilul lui.

Poate că și în România sunt vorbitori fermecători, pentru mine însă mai degrabă prefer să mă uit la episcopul din State.

Citește mai departe

Uneori, oamenii când sunt întrebați nu răspund fix la întrebarea pusă.

Te întreabă X, zici Y.

Fac asta în special politicienii, dar nu numai.

Uneori, stau și mă întreb dacă persoanelor care li se pun întrebări își dau seama că răspund la cu totul altceva.

Uneori, jurnaliștii sau intervievatorii insistă – „Stai, că eu te-am întrebat altceva”.

Dar se întâmplă deseori ca răspunsul să fie „good enough”, să fie o variantă mulțumitoare, chiar dacă nu e optimă.

Exemplu de la Netflix România:

Citește mai departe

Am căutat mult, de-a lungul vieții, modele.

Am căutat să mă axez pe lucruri noi (conferințe, locuit în diferite locuri, voluntariat și teatru, expunere la lucruri noi).

Ca o concluzie – nu contează atât de mult prietenii, ci ce fac ei din tine.

Poți avea și prieteni care să nu te marcheze cum te marchează un doctor faimos (Alexandru Pesamosca) sau un om mare pentru tine, pe alte criterii.

După cum poți avea prieteni cu care te întâlnești, și care nu lasă urme.

Nu e o afirmație plăcută, nu e o soluție universală.

Însă, consider că e important ce lași să facă viața din tine, mai mult decât viața în sine, ca factor.

Adică același eveniment se poate reflecta diferit în tine.

Citește mai departe