Trailer-e și 3lăr

M-am uitat acum la vreo 10 trailer-e de filme văzute anterior pe 3lăr. Anterior, acum ceva timp, am văzut mai multe trailer-e comentate pe același site. Intru din când în când pe site. Am mai scris despre ei.

3lar-preview

Mai jos, părerea mea despre trailere, la modul general, și 3lăr, la modul specific.

Câteva lucruri:

  • Nu merită să te uiți la trailer. Nu merită să citești mare lucru despre un film înainte. Să mă explic:
    • Dacă te uiți la un film pentru scenariu / regie / joc actoricesc / emoții primare, are sens să te uiți la trailere. Dacă vrei un film de acțiune, contează ca anumite ingrediente să fie acolo. Dacă vrei un minim de impresie, contează cum joacă actorii. E important ca un film să aibă un buget suficient de mare, care să permită efecte vizuale, muzică de calitate, actori “scumpi” (și, cumva, inerent, valoroși, într-un sens sau altul).
    • Eu, personal, nu caut asta. Am patru filme care îmi plac (link în ordinea inversă, cel mai recent văzut și plăcut primul: 1234). La niciunul din ele bugetul nu a fost enorm. Efectele sunt OK, pentru vremea respectivă, dar nu neapărat senzaționale. Niciunul nu a luat Oscar. Da, sunt filme bune, pe diverse criterii (actori, efecte, scenariu, regizor, costume, muzică). Au calități. Au un minim. Dar la niciunul dintre ele lucrurile nu excelează. Din trailer, nu îți dai seama de valoarea filmelor acestora.
    • Un trailer, la modul general, îți dă un minim – ceva despre coloana sonoră (de multe ori), vezi oarece joc actoricesc, îți faci un minim de idee despre cele mai bune secvențe, știi care sunt locațiile principale. Ți se incită interesul. Din păcate, ca să obții acest efect trebuie să renunți la plăcerea de a fi surprins. Trailer-ele moderne durează suficient de mult și îți arată suficient, încât surpriza primei jumătăți a filmului e mult diminuată. Afli intriga, știi, când te uiți la film, că urmează să se întâmple ceva ce va conduce spre o scenă din trailer, te aștepți la anumite secvențe. În opinia mea, asta taie mult din savoarea filmului.
    • Tot scenariul cu “mă uit la film, ca să văd dacă merită” e pentru situația în care te uiți pentru lucruri superficiale – regizor / actori / gen de film (amuzant, serios, cu iubiri sau drame) / scenariu / locație. Dar, cel puțin în cazul meu, mă uit undeva între o oră și trei la un film pentru mai mult de atât, caut și altceva decât ce e vizibil. Puteți citi despre cele 4 filme care mi-au plăcut, și puteți compara cu critica mea. Uneori, am fost în asentimentul altor comentatori, alteori am zis lucruri pe care, deși am citit despre filmul respectiv, nu le-am regăsit în alte părți. Eu mă uit la filme pentru că schimbă ceva în mine. Și lucrul ăsta, deși este ajutat de scenariu / regizor / actori / locație / tip film / efecte, nu se reduce doar la asta. Nu există o rețetă care să spună că combini anumite ingrediente și obții ceva bun.
    • Un film spune o poveste. Are, de obicei, o intrigă, se întâmplă lucruri și lucrurile au un final. În orice caz, afli de niște lucruri care, cumva, se schimbă. Un trailer îți ia intriga și o desface pe alocuri, uneori îți dă unele lucruri și din deznodământ. Dar cum judeci o poveste completă și complexă, pornind de la un trailer în care afli în special de intrigă? Cum știi că îți place o carte? Citești primul capitol?
  • Există filme care îndeplinesc toate criteriile unui film bun și ale unui trailer bun și nu merită să le vezi. M-am uitat la Frozen de mai mult de două ori, în total. Sunt scene pe care le-am văzut de vreo 5-15 ori, în total. Mă fascinează cântecul principal, alături de altele. Am revăzut multe secvențe din film pentru plăcerea de a descoperi lucruri (e o scenă în care un ren are limba lipită), de a vedea fiecare detaliu. Frozen are toate criteriile unui film bun. Îmi place atât de mult, că m-am uitat de multe ori la el. The wolf of Wall Street – sunt câteva scene (cele de vânzări, din prima parte a filmului, cu trainingul de vânzări și cu “how … did you do that?”) care sunt bine făcute. Am revăzut scenele de multe ori. Escape plan are niște scene la care m-am tot uitat. Foarte deștepte toate cele 3. Toate au criterii după care merită văzute. Trailer-ele te-ar convinge, probabil, să le vezi. Dar toate trei, deși din registre diferite, au un mic mare defect – nu au nicio subtilitate. Actori mari, scenariu deștept, bugete, decoruri, regizori, muzică. Dar nu te mișcă. Au toate motivele să îți placă, până la un punct se și întâmplă asta, dar nu trec de punctul critic. Invers, Groundhog day nu are o scenă anume care îmi place. Tot filmul te pune pe gânduri. Nu e un film de revăzut, decât după lungi perioade. Dar mișcă lucruri în mine. De la un trailer îți poți da seama de unele lucruri ce țin de straturi superficiale. Până la un punct, e OK. Dar filmele care mă mișcă cu adevărat sunt cele la care trailerul e irelevant. Nici măcar genul nu contează. Cele 4 filme care îmi place foarte mult nu sunt într-un gen anume, nu au similitudini clare. Am și o listă de filme lărgită, cu mai mult de 4 filme. Nici în ea nu sunt clare criteriile. Am unele lucruri generale, dar nu neapărat.
  • Sunt filme în mai multe părți în care calitatea filmelor diferă drastic. Nașul (1, 2, 3) are note radical diferite de la un film la altul, în scădere. Trilogia inițială Bourne (1, 23) are notele în formă de U. Calitatea filmelor din seria Harry Potter variază (conform notelor IMDb). Oricare din filmele din lista aceasta are cam aceiași actori, cam același regizor etc. Uneori, lucrurile diferă. Dar dacă ar fi să judeci strict după ce poți vedea dintr-un trailer, nu te lămurești. Un trailer nu îți va spune care din filmele Nașul e mai bun. Nu știi doar din trailer dacă un Harry Potter e mai bun ca altul. Principiul se aplică, cred, și la filmele non-serie. Un trailer nu e elocvent în direcția aceasta.
  • 3lăr e un site absolut genial de văzut trailer-e și de înțeles din ele. Îți zice multe chestii, foarte incitant și palpitant. Dar sunt de văzut după. Poate să treacă și ceva timp, îți reînvie plăceri. Te face să îți reamintești lucruri. Uneori, îl poți contrazice (The family cu de Niro a fost mult mai slab decât ar reieși din studiul ante-film, iar All is lost nu poate fi judecat după trailer; Frozen are toate criteriile pentru a fi un film de mare succes, îmi chiar place foarte mult, numai că nu are succesul pe care îl caut/doresc eu). Alteori, are dreptate cu mult timp înainte de un eveniment – critica și predicția Oscarurilor la 12 years a slave este absolut genială. Post-eveniment, să urmărești un trailer comentat, e o mare plăcere. Moderatorul 3lăr e foarte carismatic, face conexiuni interesante, ritmul e alert. Dar, ca gen, poți trece de la “un trailer superficial” la “un trailer superficial, analizat în profunzime”. Nu ai cum să ajungi prea departe cu asta. La final, o să te uiți la unele filme pentru actori / regizor, sau o să iei lucruri dintr-un trailer care rezonează cu tine. Dar, pentru mine, asta e un non-criteriu, pentru că nu îmi dă lucruri de o profunzime ce nu poate veni dintr-un trailer. :)

Notă: uneori limbajul de pe 3lăr este impudic. În sensul ăsta, scuzați recomandarea.

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.