He who angers you conquers you. – Elizabeth Kenny
Some dark patterns
You open a chat with a website, and you see that „the operator is typing”. But sometimes you talk to a bot (computer Artificial Intelligence), and to mimic human behavior, they are also typing.
Sometimes, websites introduce waiting times and screen loaders just to increase the time a user has to wait to get to the page and make the page more desirable.
Some TV Shows in Romania are shown online one week prior to TV, just for you to buy online access.
Some social media websites don’t show you options to navigate in a video, you are forced to watch start to end.
Despre mersul la mare
Îmi place să merg la mare, am fost de ceva timp.
Câteva sfaturi sau cel puțin cum fac eu:
- Evit să stau la soare, în general stau în apă, stau foarte puțin „la plajă”. Consider că duce mai degrabă la o formă de cancer de piele decât la ceva bine acest vânat-de-unii „bronz”.
- Dacă mă expun la soare, am o combinație de:
- Ochelari de soare.
- Pălărie de soare, cu bor mai larg.
- Cremă de soare cu SPF ridicat și să fie ceva brand de încredere.
- Haine lungi, chiar și pe căldură.
- În apă, ochelari de înot/protecție UV (protejează ochii de bacterii + UV).
- (notă – nu sunt cardiolog, vorbesc aici de trupul meu la 40 de ani, nu garantez că nu pot fi și efecte adverse) Încerc să îmi acomodez corpul cu apa, când intru caut să intru brusc cu tot corpul în apă, stau un pic în apă, apoi ies și las ca vântul/aerul să răcească și mai mult temperatura corpului.
- Nu uit că am venit la mare în special să mă simt bine și să fac niște mișcare. Caut să înot, deși în apa de la Năvodari sunt și alge, și meduze, și alți oameni, și uneori și oameni cu Skijet. În pofida acestor lucruri, caut să înot, pe cât pot, că am venit la mare pentru mișcare, în special.
- Legat de Skijet / caiace / bărci cu motor, evit să stau prea mult sub apă, caut să îmi petrec timpul cu capul deasupra apei, ca să fiu vizibil.
- Dacă sunt valuri mai mari, stau la malul apei și mă distrez cu apa care vine cu un val mare. Nu merg niciodată mai departe de țărm dacă sunt valuri.
- Mă ajută că știu să înot, îmi place asta.
Cum se actualizează nameserverele la rotld.ro? (2022.08.07)
Să zicem că vreți să actualizați nameserverele la rotld.ro. Cum procedați?
Crosswalks
Crosswalks are only from place to place. On a road, there are portions just for cars (typical roads), and special places (the crossroads) where pedestrians and cars meet.
Assigning special places for crosswalks makes it easier for drivers to focus a lot when seeing a crosswalk and focus much less on other portions of the roads.
It’s the same with social media – you should generally try and block social media from your life and avoid being connected all the time. Then, from time to time, access it and get immersed into it. Separate the attention by grouping „lots of focus attention” and „no focused attention.”
PSD, azi
După Revoluție, Horia-Roman Patapievici a fost stupefiat de faptul că românii, după Ceaușescu, la primele (1990) și ulterioarele (1992) alegeri au votat PSD (pe vremea aceea FSN) și Ion Iliescu. A scris niște texte foarte emoționale, adunate în Politice, care, paradoxal, au făcut rău ulterior carierei autorului, în loc să arate un simptom audienței și să fie un început de vindecare pentru problemele semnalate.
În vremea respectivă, anii 1990, aveam vreo 8 ani, și Ion Iliescu părea foarte carismatic. Nu înțelegeam la vremea aceea în ce ar consta măreția lui Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. (detalii »)
Pe mine nu m-a stupefiat deloc alegerea lui Ion Iliescu în anii 1990/1992. Retrospectiv, pentru mine, alegerea respectivă e eronată, dar cu mintea din anii 1990 părea ceva logic.
Ce e însă stupefiantă e decizia de vot în anii curenți, la mai mult de 30 de ani de la Revoluție.
Am citit odată ceva text al lui Andrei Pleșu (dacă nu mă înșală memoria), care zicea ceva în linia (nu e citat) – „e uimitor că oamenii pot lua decizii greșite, că, luați separat, oamenii greșesc, dar societatea în ansamblu crește”. Adică piesele de puzzle pare că au erori, dar puzzle-ul arată, totuși, bine.
Sper în binele României, văd că oamenii votează PSD, și sper totuși ca puzzle-ul general să fie mai bun decât piesele individuale.
Cum cânta Ada Milea despre Ceaușescu: „e în mine / e în tine / e în blocuri și uzine / azi îl poartă fiecare / Ceaușescu-n veci nu moare”.
PSD-ul e și partidul PSD, e însă prezent și în alte partide, în opinia mea. Și spiritul PSD e nu doar în membrii de partid, ci și în membrii societății, în ansamblu.
Ca idee, e posibil ca statul să închidă ochii la unele mici infracțiuni, ca societatea să tolereze mai ușor marile infracțiuni ale conducătorilor.
Sunt perfect de acord că în PSD sunt și oameni care vor și fac binele, sunt ferm convins că PSD face și bine, dar bucata de puzzle pe care scrie „PSD” e asociată, în imaginea mea, cu declinul, nu cu creșterea.
Și, totuși, românii aleg PSD, atât ca partid, cât și ca alte fețe ale aceluiași partid, cât și ca principii de partid aplicate în zona civilă.
Și sper ca puzzle-ul general al României să fie în sens bun, chiar dacă PSD, și alte partide, în același spirit cu PSD, compun o mare parte a lui.
Mi-am exprimat decizia de vot aici: De ce votez cu Alianța USR PLUS? – Blog de Olivian Breda.
Stressed humor
There are some comedy movies in which the characters are quite stressed – The Office TV series, for example.
There are others which are more casual – Friends.
I think that a show should take you through a carousel of emotions and keep changing them.
The emotions should also be intense or have smart jokes.
At the end of the day, I tend to prefer casual humor more than a stressed one.
Being happy with the terms and conditions
At one of the Romanian banks, when reaching the T&C area, one can read:
You have reached the Terms and Conditions. :)
Ai ajuns la Termeni și Condiții. :)
The text, in my opinion:
- Starts with a personal success („Oh my God! You reached that area!”). It feels like we’re with the winning team.
- The emoji is a bit manipulative, making it sound like „Here’s the contract, now smile!”, but I think it’s fine, nevertheless.
- Even if it’s a bank we’re talking about, I find the message friendly and open. On the other hand, going overboard with being friendly can lead to trouble with some users. I read about an online user who was very surprised to see an official bank using cherries, as a joke, in an official currency exchange page on a bank website. Friendly? Yes. Funny? Yes. A bit too much for a bank’s communication? Again, yes. Coming back to the original text, I find the emoji friendly & not too much aggressive.
- The use of the emoji reminds of the MailChimp final confirmation message when sending a newsletter: an animation with a finger close to hitting the big red button. It’s an emotional charge.
- The key takeaway – if you can spot important emotional aspects within the funnel, consider trying to answer them in the way. The bank, in case, does this nicely.
- (PS: As a personal note, I don’t think that mentioning „in my opinion” / „personal note” is wrong in any way)
Each person is right in their own terms
Two neighbors were fighting over a financial dispute. They couldn’t reach an agreement, so they took their case to the local rabbi. The rabbi heard the first litigant’s case, nodded his head and said, “You’re right.”
The second litigant then stated his case. The rabbi heard him out, nodded again and said, “You’re also right.”
The rabbi’s attendant, who had been standing by this whole time, was justifiably confused. “But, rebbe,” he asked, “how can they both be right?”
The rav thought about this for a moment before responding, “You’re right, too!”
I think the joke is quite true, a lot of people can be right when looking at their situation and taking into account their specific context.
How can they both be right?
Two neighbors were fighting over a financial dispute. They couldn’t reach an agreement, so they took their case to the local rabbi. The rabbi heard the first litigant’s case, nodded his head and said, “You’re right.”
The second litigant then stated his case. The rabbi heard him out, nodded again and said, “You’re also right.”
The rabbi’s attendant, who had been standing by this whole time, was justifiably confused. “But, rebbe,” he asked, “how can they both be right?”
The rav thought about this for a moment before responding, “You’re right, too!”