Am participat acum mulți ani la un curs de scriere creativă la Fundația Calea Victoriei. (notă – un mic spoiler pentru filmul Green Book, mai jos)
La seria de seminarii se prezentau niște noțiuni despre cum să scrii un text, apoi urmau exerciții practice.
Ni se dădea la un moment dat o temă – să scriem un text foarte scurt, o frază, folosind niște cuvinte. Eram, firesc, mai mulți participanți la curs, și înaintea mea au vorbit alte persoane despre procesul de a scrie texte, și ce rezultate au obținut.
Una din persoane a spus ceva în genul “Nu am inspirație să scriu un text pornind de la 2-3 cuvinte”.
Eu am rămas stupefiat, realmente nu înțelegeam. Ce poate fi dificil să compui un text pornind de la 2-3 cuvinte? E cel mai banal lucru cu putință! Iei 2-3 cuvinte, te gândești la un context, faci o vagă legătură între ele, și ai obținut fraza.
De exemplu, pentru un exercițiu fictiv cu cuvintele veveriță, paletă, intrare, poți zice “Veverița a trecut peste paleta de tenis de la intrarea din cameră”.
Lucru mai banal decât ăsta nu există! Nu înțelegeam ce poate fi dificil în a crea un text, nu știam de unde sa apuc această observație.
În fine, a ajuns rândul meu să îmi spun fraza creată pornind de la cele trei cuvinte și, după ce am spus-o, trainerul mi-a spus că e un text banal, fără mare substanță.
Al doilea șoc! Nu înțelegeam de ce feed-back-ul adresat celorlalți cursanți era în general pozitiv, față de mine era însă preponderent negativ.
Am văzut în seara asta Green Book (2018). În unele din scenele din film, unul din personaje învață că pentru a scrie un text bun, o scrisoare pentru cineva drag, un text care să impresioneze, trebuie să atingi două cerințe: să scrii ceva ce nu a mai fost scris vreodată și să fii autentic, să exprimi ceva cu substanță (să provoci o emoție prin textul dat, dar acea emoție să fie legată de ceva ce trăiești).
După mulți ani, mi-am lămurit dilema, am văzut în film cum se scriu texte care mișcă, și reacția altor persoane.
Ideea e că în multe circumstanțe, eu scriu exact ca unul din personajele din film, urmând același scenariu ca la seminarul de acum mulți ani.
Dar cele două criterii:
- Să scrii un text cum n-a mai fost scris vreodată, să fie ceva inovator;
- Să fii autentic, și să îți dorești să stârnești o emoție cu textul tău;
fac ca propoziția mea cu veverița să pice testul de a scrie frumos.
Pe aceeași temă, dar în cuvintele altora ».

Nu poti scrie chestii care nu s-au mai scris vreodata, dar poti schimba perspectiva de abordare.
Zi-mi ceva despre dragoste, iar eu iti voi rapunde “S-a mai scris!”, dar daca imi zici ceva despre dragostea TA, s-ar putea sa primesti alt raspuns.
Oricum, atelierele de scriere creativa mi se par mai potrivite pentru jurnalisti, decat pentru scriitori.
Nu te descuraja, Olivian!
Scrie zilnic si vei vedea ca Dumnezeu va pune mana si pe crestetul tau.
Zi de zi.
Mulțumesc frumos de gândul bun. Sănătate și toate cele bune!