In English-language punctuation, a serial comma (also called a series comma, Oxford comma, or Harvard comma) is a comma placed immediately after the penultimate term (i.e., before the coordinating conjunction, such as and or or) in a series of three or more terms. For example, a list of three countries might be punctuated either as „France, Italy and Spain” (without the serial comma) or „France, Italy, and Spain” (with the serial comma).
(via: Serial comma – Wikipedia)
I tend to overuse it.
I don’t think we have it Romanian, but I started using it there, too.
Also, I tend to use the Oxford comma even when there are only two items. „A, and B”.
De la obligatoriu cursuri online la interzis cursuri online.
Asta din 8 martie, anunț de o zi (7 martie), cu aplicare imediată. Ulterior, s-a permis o perioadă de tranziție.
Studenți din alte localități/țări, care s-au bazat că studiile sunt online, și care cu siguranță vor avea probleme în a găsi rapid cazare? Irelevanți.
7 martie a picat în a 3-a săptămână de școală la facultate, cum e să afli „de mâine veți fi obligați să veniți la școală, cu o scurtă perioadă de tranziție”?
Sometimes, in Orthodoxy, there’s a reference like „I am the meanest person in the world” (there’s even a movie on that – The Meanest Man in the World (1943)).
An Orthodox should refrain from judging others, and focus on the mistakes of their own.
Yet, how do I view this – „I am the meanest person on Earth”?
You have just two big options in life:
Do as much good as you can. Most people are guilty of not doing enough good.
Manipulating, doing politics, when doing good. So, you start a project and take shortcuts to get to your goal. Or make mistakes, trying to do good.
We’re all guilty of either not doing enough good, or of doing good while burning bridges (shortcuts, errors).
Georgia O’Keeffe // „It’s not enough to be nice in life. You’ve got to have nerve.” (via »)
Mă gândesc la sistemul de învățământ, așa cum l-am cunoscut, în diferite ipostaze, de-a lungul anilor (am făcut și niște masterate, și sunt la a doua facultate în prezent).
Aproape constant se pune accent pe performanță, și mai puțin câte-un curs precum etică și integritate academică (la care uneori se înmânează studenților resurse copiate), în general accentul se pune pe performanța academică.
Nu sunt medic, dar în sistemele în care am fost implicat (angajat, freelancer), se pornea de multe ori de la analiza performanței, în primul rând.
Câteva gânduri:
E mai greu să ai o impresie obiectivă asupra eticii unei persoane, dacă atragi atenția cuiva asupra aspectelor legate de încredere e posibil ca persoana să ia observația ca un afront personal.
De multe ori, în România, se merge pe recomandări („Zi-mi un medic bun”), mai puțin pe performanță („Care consideri că e cel mai bun medic care…?”).
Depinde, desigur, de domeniu, dar uneori performanța poate fi dificil de evaluat, pe când încrederea e mai accesibilă ca evaluare.
Consider că pentru a putea da încredere altcuiva trebuie să ai încredere și în tine.
Ca observație generală, consider că foarte greu se recâștigi încrederea cuiva.
Am călătorit o vreme în Germania, într-o perioadă când aveau alegeri locale. Afișele de campanie erau bazate pe competență și profesionalism. Cu ce demonstrează candidatul X competența? Am revenit în România, și aici aveau loc alegeri locale. Criteriile pentru afișe țineau de încredere, deschidere. Poate pentru că e o carență aici, o lipsă care trebuie acoperită.
Analyses revealed that (a) adult world-class athletes engaged in more childhood/adolescent multisport practice, started their main sport later, accumulated less main-sport practice, and initially progressed more slowly than did national-class athletes; (b) higher performing youth athletes started playing their main sport earlier, engaged in more main-sport practice but less other-sports practice, and had faster initial progress than did lower performing youth athletes; and (c) youth-led play in any sport had negligible effects on both youth and adult performance.
