Non-practice

Taking measures after an unfortunate event

de
Andreas Klodt - Semicircle repeats

Gazeta Sporturilor – A fost o întâmplare nefericită în 2015. Trei persoane au căzut de la balconul unui apartament închiriat de tine. Doi au murit. Ce s-a întâmplat după?
D-l Lucian Bute – […] A fost un moment nefericit, noi n-am avut probleme, dar asigurările ne-au obligat să schimbăm balustradele la toate apartamentele dacă voiam să mai asigurăm casele. […]

Gazeta l-a vizitat pe Lucian Bute în Canada » Interviu rar cu fostul campion mondial: „Am fost foarte afectat psihic, după meciul cu Froch. Am intrat într-o mică depresie”.

I lived in London for one year. Multiple persons shared the same garbage bin (a special – for throwing things, not … ahem). At some point, the company taking the garbage left us a pre-written note along the lines of “We’re not taking your garbage, as it’s not properly sorted. Do this one more time next week, and you’ll pay a fine”.

It’s natural; mistakes happen. But if you enforce some way of preventing it from happening again, you can solve it in the long run.

Even if you do happen to fail one more time, if you get some sort of punishment, you’ll likely be more careful in the future.

On the other hand:

Eu sunt un mare adversar al puniției. De ce? Pentru că dacă eroarea este o eroare de bună credință, atunci treaba mea e să îl ajut pe om să nu o mai facă. Adică, mă bazez pe faptul că a făcut o eroare din bună intenție, de bună credință, și făcând ce trebuie, vreau să-l ajut să nu o mai facă. Asta este problema mea, pentru că ține de creșterea oamenilor și asta ar trebui să fie unul dintre subiectele pe lista mea. Dacă eroarea este făcută din prostie, neglijență, n-am ce să fac cu un astfel de om.

(Source and full message – Adrian Stanciu)

Citește mai departe

How to succeed with ambitious pursuits?

de
Adam Y Zhang - Flag and Sacrifice

I like this quote:

The trick for most ambitious pursuits, I’m afraid, is simply doing the obvious thing much, much more than most other people are willing to do—and not minding that it’s hard at times.

The Simple Rule for Achieving Ambitious Goals – Scott H Young.

It happens everywhere, even in SEO (Why Good Unique Content Needs to Die – Moz).

I wrote about this here:

De ce unica soluție pentru productivitate și eficiență este să fii maniac, să faci obsesiv un lucru, până devii bun? – Blog de Olivian Breda.

Being a maniac – Blog de Olivian Breda.

I don’t think the work-life balance exists. If you want to succeed a lot in any of it (life vs. work), you’ll need to make sacrifices.

Citește mai departe

The lone ranger – the only solution in life

de
The Lone Ranger (2013) - IMDb https://www.imdb.com/title/tt1210819/

I think it’s worthwhile to be the only person doing a certain thing.

Why keep voting, even if your vote doesn’t seem to count?

Why keep an Eco-friendly life (as much as you possibly can), when the planet seems to go down?

Why keep insisting on doing what you perceive is good despite the seemingly low impact?

Read and see The Hummingbird Parable: What We Can Do For Earth.

Also read: The starfish story – The Robert D. and Billie Ray Center.

The answer is this – because it’s worthwhile. Because it’s the right thing to do. Because you can set an example even if no one follows it.

On a practical level, a new iPhone appeared recently. Do you think that people who weep at Avatar (franchise) would think twice about buying the most powerful and newest iPhone?

“Yes, the planet is doomed, but I need the iPhone!”.

No you likely don’t, while the planet will likely suffer.

The iPhone might look like a silly example, but pretty much no one seems to comment, “Oh, by buying an iPhone, you doom the future of the planet!”.

All people seem to think is along the lines of “Oh, but I need it!”. Likely, you don’t.

I’m not saying you should live in a cave, but most people living today don’t need the most powerful phone.

And if you say that Apple does good things for the planet, I’m not to judge that, but it’s impossible to create a $1,000+ product and not have a big impact on the environment. No matter what.

Tell a person buying cryptocurrency that they’re harming the plant. “Who cares?”.

It’s disheartening.

There’s just one solution in life – keep insisting on the good things. Keep doing it. Save the starfish and matter for that precious little being’s life!

Be the lone ranger who keeps doing the good things.

“Not all of us can do great things. But we can do small things with great love.”
― Mother Teresa

Citește mai departe

Dr. Stelian Gomboș: Slujitorii Sfintelor Altare…

de
pelerinaj la Mănăstirea Prislop (Mormântul Părintelui Arsenie Boca) și alte mănăstiri (2021.10.23-24)

Articol de Dr. Stelian Gomboș:

Eu, unul, în viața mea am întâlnit și cunoscut foarte mulți slujitori, frumoși, buni, cinstiți, sinceri, modești, smeriți, discreți și cuminți, de la ierarhi până la stareți, duhovnici, ieromonahi și preoți de miri, parohi ori ba, în fața cărora, mă înclin, cu respect, prețuire, admirație și recunoștință!…

Oameni, slujitori de toată isprava, vrednici, veritabili și autentici!…

Fără aere, fără pretenții, fără ifose, fără orgolii, fără complicații!…

Slujitori pe care, atunci când te întâlneai cu ei, aveai senzația, că te intersectezi, aievea, cu Duhul lui Dumnezeu, slujitori, duhovnicești și pastorali, despre care s-a vorbit ori se amintește sau pomenește prea puțin dacă nu, mai deloc!…

Unii au trecut dincolo de pragul acestei lumi și vieți, alții sunt pensionari, alții sunt suferinzi, alții sunt, în continuare, evlavioși sau râvnitori misionari!…

Aceștia sunt, stimați domni politically correct, slujitorii Bisericii, care și-au dus ori își duc, în continuare, traiul cotidian, cu bune și cu rele, cu grele și ușoare, așa, ca oricare dintre noi!…

Au, și ei, familii, soții, copii, griji, probleme, greutăți, bucurii, împliniri, necazuri, cheltuieli, credite, obligații, rate ori datorii!…

I-am văzut plângând, i-am văzut râzând, i-am văzut cum se roagă, cum se nevoiesc, cum trăiesc, cum slujesc, cum postesc, cum se ostenesc!…

Despre aceștia de ce nu vorbește și nu scrie nimeni, nimic ori, sunt consemnați și pomeniți prea puțin!…

Am participat la multe hirotonii, sfințiri, pensionari și chiar înmormântări de preoți și sacerdoți, i-am surprins în diferite stadii, situații, împrejurări sau ipostaze și, credeți-mă că, din toate am ieșit sau plecat, impresionat, marcat, folosit și învățat!…

Și, să știți, oameni buni, că acești vrednici slujitori, laolaltă sau dimpreună cu Dumnezeu și cu poporul Său dreptcredincios țin, apără și mărturisesc Biserica!…

Restul, sunt vorbe, judecați, comentarii, acuzații, bârfe, că știm că nu știm, nu contează, la așa ceva ne pricepem cu toții!…

Da, într-adevăr, “ce cauți aceea găsești!”

Eu, personal, mă simt răsfățat de Dumnezeu și pentru faptul că, am avut și, am, în continuare, privilegiul de a întâlni și cunoaște slujitori, demni de puși în ramă sau, pe rană, altfel spus, adevărate icoane vii, de la care am învățat multe și, mai ales, am învățat că, Dumnezeu dă fiecăruia după inima sa, după sufletul și după cugetul lui!…

În altă ordine de idei, astăzi, din nefericire, despre toate tagmele ori profesiile vocaționale se vorbește, prea puțin de bine și prea mult de rău!…

Cine mai vorbește, bunăoară, despre educatorii, învățătorii și dascălii noștri de odinioară ori despre artiștii de ieri și de alaltăieri!…

În sfârșit, mila lui Dumnezeu în toate!…

Eu atât vreau doar să mai spun că, noi, acest neam și popor, dispunem, încă, de un tezaur uman și de un patrimoniu sacerdotal, viu, nobil și binecuvântat, pe care, însă, îl tratam, de cele mai multe ori, cu indiferență, ignoranță și, chiar, aroganța!…

Dar, să luăm aminte că, tare mă tem că, într-o bună zi nu o să-i mai avem și, atunci, vom realiza și, chiar, regretă, căci, spre ce ori spre cine ne vom mai îndrepta sau adresa noi, în momentele delicate sau dificile ale vieții?!…

Cu alte cuvinte, am întrebat, deunăzi, un preot, septuagenar și, deci, pensionar, care crede sfinția sa că, este marele nostru păcat, colectiv, contemporan?!…

Răspunsul: Ne folosim, unii pe alții și unii de alții, cât avem interes după care ne uitam și ne lepădăm unii de alții sau unii pe alții ca și cum ori ca și când nici măcar nu am exista!…

Ce adevărat, din păcate, și ce trist, dureros și cutremurător!…

Și, încă ceva: Un părinte ieromonah, în vârstă și înțelept, mi-a spus, la un moment dat, așa: omul care îl va uita pe binefăcătorul lui și binele făcut, lipsit fiind de recunoștință, va ajunge, exact, în același loc, adică, va avea și el parte, într-o bună zi, de mâhnirea și (de) întristarea ori suferința binefăcătorului său!…

Să nu fie!…

Doamne miluiește!…

Notă – articol de Dr. Stelian Gomboș.

Citește mai departe

Chess and superhumans

de
Tamas Garam - chess

I like this quote:

Cînd vezi, de aproape, un sportiv profesionist antrenîndu-se ai sentimentul că face parte dintr-o specie diferită. Că vine de pe altă planetă. Dacă Gabi Szabo și-ar arunca pantofii cu toc de la recepție și ar lua-o la fugă dinspre Romană spre Universitate n-ai prinde-o nici cu bicicleta.

Faceți această experiență o dată. Asistați la un maraton de undeva de aproape, pentru ca plutonul să vă treacă prin fața ochilor! Veți avea sentimentul că ei aleargă 42 de kilometri cum alergăm noi suta de metri.

Cătălin Tolontan: Mircea Badea, Lordul John și un simulacru.

I think in chess you can see the top players playing. There are match databases with games of Magnus Carlsen, for example.

The thing is – try and imitate some of the player’s moves and try to understand them.

To me, at least, most moves seem out of this world.

Trying to anticipate – “Oh, he’ll move so and so” – generally leads to me making errors and bluffs.

Yet the top players generally can anticipate a good move.

Chess top players are really out of this world.

Citește mai departe

Apple’s strategy

de
derekb - a is for apple
I think one of Apple’s general strategies is limiting options and, thus, increasing the appeal of its current offering:
  • They don’t sell small/cheap iPhones, so you tend to treasure more what you have; if you don’t have a small iPhone to buy, you’ll appreciate more the big-screen phone;
  • They deliberately sell products with low specifications (low storage, low RAM, etc.), thus forcing you to pay extra for more capabilities; when you do pay, you like it more;
  • They deliberately only give the most powerful features in an iPhone to the top-tier products; if you want to buy a cheaper phone, you’ll get last year’s performance; thus, you’re inclined to buy the latest phone and enjoy it more.

As I see it, restrictions increase pleasure. A user will like the products even more.

Citește mai departe

Memory and knowledge, intuition and intelligence

de
Helen Haden - Mind games

Below are some very personal thoughts on intelligence vs. memory. These are not validated by anything but my own experience.

I think these things are related:

  • Some people have a good memory and thus are able to access a lot of things. Paradoxically, although it might be unclear, I think these people have good creativity due to their large memory abilities. On the downside, they might not see very well the logical paths.
  • (I consider myself rather in this position.) Other people might have a weak memory and need to use their intelligence in a lot of situations. Thus, they can be intuitive and use logic.

So, when facing a new project, people with good memory are able to find new solutions but might fail to see what’s logical.

People with poor memory might be more intuitive but miss some creative processes.

Creativity is great; you need some good memory for this. But intelligence and intuition are also fine.

Citește mai departe

Despre alegerea unei facultăți

de
Helen Haden - Sunset at Brighton's West Pier

“There’s always room at the top”. Aproape orice meserie ai alege, e cu totul altfel raportarea la meserie între cineva cu nivel mediu și cineva cu nivel foarte înalt. Poți fi un om de mare succes și în domenii mai puțin atractive inițial.

Aș alege o facultate pe o combinație între două criterii:

  • Oportunități ulterioare de a face o meserie profitabilă;
  • Grad estimat de plăcere.

Problema e că o facultate durează vreo 3 ani, dacă mai faci și master 2 ani, discutăm de 5 ani.

În timpul acesta e foarte probabil să se schimbe multe lucruri.

De asemenea, pentru unele persoane există posibilitatea să aibă o imagine mentală despre o carieră, iar acea imagine să nu fie reală.

Câteva idei:
#1 Aș face o facultate în care să am colegi care să îmi dea o bază bună de oameni cu care să lucrez pe viitor; aici în general facultățile de prestigiu ajută;
#2 Aș căuta să văd dacă am anumite lucruri care îmi plac, și să văd care lucruri din acestea se pot monetiza;
#3 Poți să o iei și în sens invers – să pornești de la meseriile foarte profitabile și să vezi ce ți-ar plăcea din ele; (exemplu – securitate informatică)
#4 Aș lua în considerare că e cu totul diferit un job de la terminarea facultății cu un job după 5-10 ani de practică; cu totul altfel te vei uita la job în aceste contexte distincte;
#5 Aș lua în considerare să studiez pe plan internațional cât mai mult, fie direct (să plec din țară pentru studii), fie pe baza unor schimburi (Erasmus);
#6 (opțional) Aș căuta o facultate care să aibă cămin, și aș sta la cămin în timpul facultății, doar pentru experiență;
#7 Aș merge doar la cursurile care îmi plac, chiar cu risc de restanță, și aș pune accentul pe activități în afara facultății – ONG-uri, internship-uri, evenimente, școlii de iarnă/vară, voluntariat internațional, călătorii;
#8 Aș vedea ce pot face în online (rețele sociale, blog, vlog, newsletter);
#9 În timpul facultății, aș citi (bloguri, newslettere, cărți) și scrie (blog, poate jurnal personal) cât mai mult;
#10 Aș căuta să trăiesc sănătos.

Aș mai zice ceva, chiar dacă mă contrazic parțial:
#11 Încearcă să iei bursă.
#12 Participă la cât mai multe activități în cadrul facultății – concursuri, olimpiade, etc. etc.

(via »)

Citește mai departe

Despre reclamele TV și din alte media

de
r/advertising school

În general, nu mă uit la televizor, și evit pe cât pot reclamele. Dar când mă uit, totuși, la televizor, reclamele îmi provoacă o stare de bine, îmi place să mă uit la ele. Sunt o formă de divertisment, o curiozitate.

Îmi place citatul acesta – Leo Burnett: „I regard a great ad as the most beautiful thing in the world.”

Din păcate, sunt reclame și reclame, și multe sunt de slabă calitate.

Altfel, aș separa reclamele de pauze forțate. Iau periodic pauze, dar nu mă simt confortabil să le iau când sunt impuse de alții.

(via »)

Citește mai departe