Pentru context:
- Gheorghe Ursu – Wikipedia;
- Cazul Ursu și eșecul Justiției de a condamna torționarii. Fiul disidentului ucis de Securitate: au fost intimidări, probe eliminate;
- Opinie: Cum ar fi câștigat Securitatea Procesul Comunismului – DW – 28.07.2023;
- Verdictul istoricilor pentru judecătorii din dosarul Ursu: „analfabetism istoric” sau ticăloșie? Cinci probleme grave ale motivării;
- Cine l-a omorât pe Babu Ursu, „regele fluturilor” – DW – 05.07.2023;
- Cum l-am îngropat definitiv pe Gheorghe Ursu, omul care avertizase în 1979 asupra riscului de cutremur în clădirile neconsolidate ale Bucureștiului.
Este o situație absolut revoltătoare ce s-a întâmplat în cazul disidentului Gheorghe Ursu.
Și ce e cel mai grav e că nu e doar o problemă a Justiției române, ci, din ce înțeleg eu, e o problemă de sistem, pe multe planuri.
De la Președinți de stat la Securitate, multe organe de stat implicate.
E revoltător:
- Cum s-a ajuns la o decizie în cazul lui Gheorghe Ursu;
- Nepăsarea societății în ansamblu referitor la caz;
- Problema sistemică, profundă și cu multe ramificații.
Ce mă revoltă? Foarte multe lucruri, de la simpla nepăsare a omului de rând până la implicarea atâtor părți în problema descrisă în clip + articol.
Referitor la faptul că sunt și alte lucruri grave în prezent: sunt multe lucruri pentru care poți să fii indignat, unul din ele nu le invalidează pe restul.
În situația prezentată de mine e vorba de cum ne raportăm acum față de trecut.
Și nu consider deloc că e o temă minoră.
Cred că dacă nu putem spune în prezent „Multe lucruri din trecutul comunismului au fost greșite”, ne va fi greu să construim ceva bun pe viitor.
Asta e importanța trecutului – dacă îl aprobi, construiești pe baza lui, dacă îl respingi, poți face lucrurile diferit.
Dacă nici nu admitem că lucrurile respective au fost greșite, e o problemă.
De asta condamnarea comunismului a fost un lucru bun.
