Non-practice

Despre a fi lăsat domnul Călin Georgescu să candideze la președinție sau nu.

Este o diferență între ce mi-aș dori eu și ce ar trebui. Mi-aș dori ca dl Georgescu să nu candideze, consider că ar trebui lăsat.

Legat de legalitatea candidaturii, zvonurile spun că semnăturile pentru candidaturi sunt în general viciate. Nu sunt de acord cu acest lucru (vicierea legalității canditaturii). Ar trebui ca legea să se aplice tuturor.

Legat de lucruri interzise practicate în campanie (exemple sunt destule), iarăși sunt încălcări ale legii care au tendința să treacă nesancționate.

Atâta timp cât legea se aplică candidaților în mod selectiv, discreționar, consider că nu ar trebui să i se aplice d-lui Georgescu.

Luat individual, nu ar trebui să candideze. Dar odată cu asta ar trebui aplicată legea tuturor. Inclusiv la strângerea semnăturilor.

E o diferență între operație reușită și pacient mort. Iarăși este o diferență între a analiza ante și post eveniment.

Dacă ar ajunge președinte dl Georgescu cred că ar fi o catastrofă pentru România.

Dar o justiție care nu e oarbă atunci când e aplicată pare o formă de intervenție arbitrară.

Problema pe care o am eu cu aplicarea arbitrară e că totul e o delăsare – “ce contează dacă semnăturile sunt viciate?”. Contează, că dacă accepți asta accepți multe altele. Dacă ți se pare firesc ca semnăturile să fie viciate, și să nu fie pedepsită asta, dacă ți se par firești ilegalitățile din campanie, lucrurile se pot extrapola.

Dacă am fi extrem de serioși și extrem de corecți, am descoperi că numărul semnăturilor e prea mare pentru majoritatea candidaților, că e foarte greu să fie strânse în mod real, și posibil să fie adaptări ale legii.

Dacă cei care fac campanie în mod ilegal ar fi sancționați, ar ieși la iveală lucruri bune.

Atâta tâmp cât acceptăm legea în anumite situații (“nu vreau ca d-l Georgescu să fie președinte”), dar nu în altele (“e OK să se fure semnături”), e un joc ipocrit pe care nu îl văd ca o soluție viabilă.

Soluția e aplicarea legii constant, peste tot, oricui, orbește.

Când apare asta, probabil va scădea numărul candidaților, și vor exista urmări.

Atâta timp cât aplicăm legea unora, iar altora nu, jocul ăsta ipocrit al lui “merge și așa” nu îmi place.

Altfel, la finalul zilei eu nu doresc ca d-l Georgescu să fie președinte, cred că ar fi o tragedie. Dar nu vreau ca asta să se întâmple în orice condiții.

Revenind la medic și operație – să iasă d-l Georgescu președinte ar fi ca operația să eșueze. Dar dacă te uiți ante-eveniment, ar trebui să faci operația cât mai bine, cu datele pe care le ai pe moment.

(via »)

Citește mai departe

În editorialul La moartea unui clovn, d-na Alina Mungiu-Pippidi scria despre lipsa unui succes major al d-lui George Pruteanu. Acesta din urmă ar fi preferat lucruri mai degrabă caraghioase, în fața unor lucruri mari.

Articolul m-a făcut să mă gândesc la:

“Not all of us can do great things. But we can do small things with great love.” ― Mother Teresa

De asemenea, poate din lucrurile așa zis “mici” pe care le-a făcut d-l George Pruteanu nu sunt toate chiar “mici”.

Citește mai departe

În primele patru clase (1989-1993), am fost învățat de doamna învățător Ecaterina Salim. În ianuarie 2023 avea să ne părăsească pentru totdeauna. Dumnezeu s-o odihnească!

Am o amintire din clasele primare: pentru fiecare elev din clasă (eram undeva pe la 30 în clasă), a luat niște etichete de nectar, le-a decupat individual, și a lipit pe fiecare caiet câte o piersică/caisă, ca să ne învețe să numărăm.

Nu mai știu exact detaliile, dar era un efort considerabil să iei etichetele, să le decupezi, să lipești pe fiecare caiet al fiecărui elev.

Dacă nu mă înșel, era vorba chiar de mai multe numere, nu doar unu, poate și doi, poate mai multe.

Ținea atât de mult ca fiecare din noi să aibă un mediu plăcut de învățare, încât a făcut acest efort pentru fiecare din noi.

Citește mai departe