Ca să schimbi ceva, trebuie să admiți că e o eroare.
Mulți sar peste etapa asta.
Dacă provoci o persoană aleatorie despre o eroare, e posibil ca prima reacție să nu fie „Mulțumesc că mi-ai zis, hai să ne uităm împreună mai cu atenție la problemă”, ci să fie „Nu, eu de fapt, …, n-ai înțeles că …, e greșit ce zici pentru că …”.
Și dacă îl iei pe „Nu” în brațe, e greu să mai apară un progres.
Dacă nu admiți eroarea, reușita e mai grea.
În filme și cărți înveți că există un Bine Universal. Binele Suprem. Marele Bine.
În viață, e complicat, iei decizii, trebuie să compari.
Și viața e despre viitor, planul de mâine, acțiunea viitoare.
Dar dacă citești o carte sau vezi un film, poți să vezi ce s-a întâmplat deja, și acolo e un bine universal, o cale clară și unică.
Idee via: dacă vrei să testezi idei de afaceri, vezi țări Vestice, poți vedea acolo cum sunt puse în aplicare idei care vin la noi peste câțiva ani.
Vrei să lansezi o afacere într-o nișă anume? Călătorește, inspiră-te din țări Vestice, copiază modelul.
E bine ca în meniurile din site să eviți să scrii lucruri confuze.
Să numești în mod creativ „Despre noi” / „Contact” / „Servicii” e confuz/distractiv prima oară, dar prin repetiție va fi foarte confuz/neplăcut surprinzător.
O glumă e bună o dată sau de două ori, nu când e repetată obsesiv.
E aceeași idee cu sliderele și grafica intensivă – când intri prima oară pe un site, da, contează cum arată, îți ia ochii, îți place. Dar, probabil, pe termen lung ai prefera să fie o grafică comună, să te poți obișnui cu ea, să știi unde sunt lucrurile.
Există o tendință modernă spre simplificare (Why Fashion Brands All Use the Same-Style Font in Their Logos – Bloomberg), chiar dacă asta înseamnă uneori o uniformizare și face ca unele loguri să fie foarte similare unul cu celălalt.
Ursul se plimba prin pădure cu o foaie în mână. Se întâlnește cu lupul.
– Ce ai acolo ursule?
– Listă cu animalele pe care trebuie să le ucid azi.
– Vai, și nu cumva sunt și eu pe listă?
– Păi, ești la numărul 45.
– Vai, nu mă omorî, lasă-mă să mă duc la copiii mei să-i mai văd odată și după aia
poți să mă omori!
– Bine, hai.
Se duc, vede lupul ce are de văzut, apoi îl omoară ursul.
După un timp, se întâlnește cu vulpea.
– Ursule ce ai acolo?
– Listă cu…
– Vai, și sunt și eu acolo?
– Da, la nr. 15.
– Ursule, nu mă ucide! Lasă-mă să îmi văd copiii etc.
– Bine.
Merge, se uită, moare și vulpea.
Mai târziu, cu iepurele:
– Ursule, ursule, ce ai acolo?
– Listă cu animalele…
– Și sunt și eu pe acolo?
– Păi, ești la nr. 3.
– Aoleu! Și nu poți să mă ștergi de pe listă?…
– Ba da.
În 19 decembrie 2021 a avut loc la Biserica Sf. Ilie (Tabaci) din Ploiești Sfânta Liturghie cu ocazia Duminicii dinaintea Crăciunului – A strămoșilor după trup ai Domnului – Aspecte din timpul Sfintei Liturghii.
Dr. Stelian Gomboș a susținut un cuvânt de învățătură.
Mai jos, imagini și video de la eveniment.
Ce îmi place în viață sunt acțiunile care potențează pe mai multe planuri (nu doar creștere +, ci creștere multiplă +++).
Uite, scrisul pe blog, mă ajută să îmi clarific lucrurile, mă poziționează ca expert și are rolul unei arhive, îmi facilitează lucrurile dacă vreau cuiva să îi prezint o teorie. Dacă scrii pe blog în franceză – +++. Înveți și franceză, și ai și toate beneficiile anterioare.
Consum cultură pentru că îmi place, dar și pentru că mă ajută să mă înțeleg mai bine și pentru că mă face să pot conecta lucruri, și să am creativitate. Mă dezvolt pe mai multe planuri.
Comunic cu oamenii pentru că îmi place, dar și pentru că îmi aduce beneficii pe plan personal și profesional.
Ce ai de făcut în viață? De căutat lucruri care îți aduc + / + / +.
Fă o facultate din mai multe motive, nu strict pentru carieră („Iau 10 și mă angajez ca și contabil după”). Caută + / + / +-ul.
Dacă asculți podcasturi în franceză, faci mai multe lucruri în același timp.
Dacă atunci când înveți programare în WordPress întreții pro bono site-ul unei/unor fundații, poți învăța și pe proiecte reale, ajuți și societatea, e o creștere pe mai multe planuri. Alternativa, de a învăța doar lucruri abstracte, unele din ele fără atât de mare legătură cu proiecte concrete, poate fi mai puțin avantajoasă.
Să faci exerciții acasă și să te uiți la filme.
Să te uiți la filme cu subtitrări în limba engleză.
Să faci o acțiune care nu te solicită intelectual, și să asculți o conferință în fundal.
Toate sunt cu + + +.
Când te întreabă cineva ceva, și tu nu știi răspunsul, zi ce să facă.
OK, te întreabă cineva ceva despre CRM.
Spui mai multe prostii dacă încerci să rezolvi problema tu însuți.
Soluția optimă? Nu zice „nu știu” și atât. Zi ce ai face tu, dacă ai fi în locul persoanei. „Să caut, să întreb, să bat la uși, să discut.”
Zi care sunt problemele pe care le vezi tu ca extern.
Dar nu da soluție, că mai mult faci rău decât bine.
Zi la ce uși să bată, unde să caute, cum să caute.
Și dacă ai niște principii generale („atenție la A și B”), asta ajută.
Există o poezie foarte frumoasă:
10 [într-o grădină] – de Ienăchiță Văcărescu
Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare
Ca o lumină.S-o tai, să strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul și mi-o ridică.
Se aplică un principiu al lucrurilor partajate cu alții – Tragedy of the commons – Wikipedia.
Tu ai vrea să faci un gest frumos și să nu strici floarea, să o lași unde e, dar ești conștient că persoana următoare nu va fi la fel de gentilă, probabil.
E o teorie similară cu Game theory – Wikipedia.
Mă uit la facultăți, la destine, la efort, la noroc – cum arătau colegii mei de liceu și școală și cum au ajuns, în prezent; evoluție enormă, profesional nu îi mai recunosc.
Îmi e greu să îmi imaginez oameni care acum conduc companii, vapoare, sunt ingineri pe plan internațional, au reușit în tot felul de antreprize.
E și un destin, e și ceva noroc, e cu siguranță multă muncă și efort.
Multe lucruri pornesc de la ceva simplu – studiezi, depui efort, vezi o ocazie, te arunci, trec anii, te dezvolți în continuare, ajungi într-o poziție bună.